Prima pagină Istorie

Elisabeta de York, regina ,,sclipitoare'' şi frumoasă care a întărit dinastia Tudorilor

Oana Bujor | 04.17.2017 | ● Vizualizări: 13269
Sursa: HBO/ Elisabeta de York (Jodie Comer)     + zoom
Galerie foto (2)

Elisabeta de York (n. 11 februarie 1466 – d. 11 februarie 1503) a jucat un rol important în Războiul celor Două Roze, precum şi în instaurarea dinastiei Tudorilor.

În cadrul unui manuscris din Biblioteca Naţională din Wales este prezentat Henric al-VII-lea, în spatele tronului acestuia fiind prezentat un băiat roşcat într-o tunică verde. Istoricii susţin că în portret este înfăţişat Henric al-VIII-lea care plânge după mama sa Elisabeta de York, regina murise când băiatul avea doar 11 ani.

Ilustraţia prezintă relaţia apropiată dintre Henric şi mama sa, conform History Extra. Născută în 1466, Elisabeta era fiica cea mare a regelui din York, Eduard al-IV-lea, (28 aprilie 1442 - 9 aprilie 1483). Aceasta şi-a declarat fraţii bastarzi pentru a-şi asigura locul la tron.

Atunci când fratele său a fost ucis în Turnul din Londra în 1483, Elisabeta a fost desemnată regina de drept a Angliei. Însuşi Richard al-III-lea (2 octombrie 1452 - 22 august 1485)  a încercat să se însoare cu ea, dar în 1485, Henric Tudor (28 ianuarie 1457 – 21 aprilie 1509) a jurat că se va căsători cu Elisabeta. El a călătorit din Franţa cu o armată pentru a-l învinge pe Richard în bătălia de la Bosworth. Astfel s-au pus bazele dinastiei Tudorilor. 

Mariajul dintre Elisabeta de York şi Henric al-VII-lea a fost dezbătut de întreaga lume deoarece a reprezentat uniunea trandafirul alb din York cu cel roşu al casei Lancaster, care a fost considerat aducător al păcii după anii de războaie. 

Istoricii susţin că Elisabeta era inteligentă şi foarte frumoasă. În cadrul unui raport veneţian a fost caracterizată ca fiind ,,o femeie extrem de frumoasă cu abilităţi de conducător.'' În timp ce savantul umanist Erasmus a caracterizat-o într-un singur cuvânt: ,,sclipitoare''.

Sursa: Wikimedia Commons

Deşi afecţiunea şi tandreţurile dintre cei doi puteau fi observate, un sol spaniol a susţinut în 1498 că Elisabeta ,,suferea sub opresiunea regelui său şi avea o viaţă tristă şi mizerabilă.'' Însă există mai multe dovezi ale afecţiunii regelui faţă de soţia sa, acesta îşi dorea ca Elisabeta să fie fericită şi sănătoasă. Primii ani de căsnicie dintre cei doi soţi au fost plini de provocări. În timp, Henric a început să o iubească şi să aibă încredere în Elisabeta. Dovezile istorice sugerează că cei doi soţi s-au încurajat în momentul în care fiul lor cel mare, Arthur, a murit. 

În general, regii nu împărţeau puterea cu reginele lor, acestea nu se implicau în luarea deciziilor. Regina şi-a îndeplinit rolul exemplar, era frumoasă, devotată, fertilă şi blândă. Uneori regele o implica pe Elisabeta în relaţiile internaţionale, în mare parte atunci când era vorba despre aranjarea căsătoriilor copiilor lor.  Însă, dovezile sugerează că regina controla deciziile regelui într-un mod subtil insesizabil de către slujitorii lor. Deşi imaginea Elisabetei este, în prezent, umbrită în general de către cele ale soţiilor fiului său Henric al-VIII-lea, ea a fost o regină mult mai apreciată decât acestea.

Vă recomandăm să citiţi şi următoarele articole: