Prima pagină Maratoanele Descopera Case de poveste

Vila Minovici, conacul construit de părintele Salvării care a experimentat de 12 ori spânzurarea pe propria piele

Mihaela Stoica | 08.06.2018 | ● Vizualizări: 15383

Nicolae Minovici, părintele societăţii „Salvarea”, nu a fost doar un ilustru medic legist, alături de fratele său Mina Minovici, ci a fost şi un mare iubitor de artă. Toţi cei care ajung în zona fântânii Mioriţa, din Capitală, pot trece pragul frumoasei vile cu clopoţei, construită la începutul secolului XX, după modelul unui conac din Oltenia, la iniţiativa medicului Nicolae Minovici.

Numită şi „Vila neodihnei", în actualul Muzeu de Artă Populară „Prof. Dr. Nicolae Minovici” sunt expuse costume, obiecte de ceramică, mobilier tradiţional, icoane pe sticlă şi pe lemn. Toate acestea au fost colecţionate de medicul legist Nicolae Minovici, iar unele au fost create chiar în atelierele regale.

Galerie foto

Vila Minovici / Muzeul de Artă Populară „Prof. Dr. Nicolae Minovici”.Vila Minovici / Muzeul de Artă Populară „Prof. Dr. Nicolae Minovici”.Vila Minovici / Muzeul de Artă Populară „Prof. Dr. Nicolae Minovici”.Vila Minovici / Muzeul de Artă Populară „Prof. Dr. Nicolae Minovici”.
 
Construcţia a început în anul 1905 şi a fost realizată de arhitectul şi inginerul român de origine armeană Hristea „Cristofi” Cerchez, care a definitivat-o în anul următor. Anterior, Nicolae Minovici a mers împreună cu arhitectul în zona Olteniei, unde au găsit sursă de inspiraţie pentru viitoarea Vilă Minovici, ridicată pe trei nivele – parter, etaj şi mansardă.
 
„Vila a fost construită într-un stil neoromânesc. Este un stil care îşi face apariţia la începutul secolului al XX-lea, în primele două decenii, şi îmbină elemente din arhitectura tradiţională, dar şi cea zonală. Casa are la bază declinarea temei culei. Cula era o clădire fortificată din Oltenia şi care ajuta cumva la apărarea şi protecţia celor din interiorul ei în perioadele de instabilitate”, a declarat într-un interviu acordat Descoperă Silvia Zamfir, muzeograf Muzeul de Artă Populară „Prof. Dr. Nicolae Minovici”.
 
Terasa de la etajul vilei este împărţită în două. O parte este alcătuită din balconul de tip logie. Cristofi Cerchez, ce avea studii la Milano, a fost influenţat în crearea ei de arhitectura italienească. Cealaltă parte a terasei are ca influenţă prispa românească, având stâlpi din lemn sculptaţi cu motive populare. „În felul acesta se vede mult mai bine aici stilul neoromânesc”, afirmă Silvia Zamfir.
Vila Minovici, ce se înalţă pe două nivele şi mansardă, a fost deschisă în 1906, ca muzeu privat, de către cel căruia îi poartă numele. A funcţionat ca muzeu privat până în 1937, când Nicolae Minovici o donează Primăriei Bucureşti, cu întreaga colecţie din ea. „El şi-a donat aproape întreaga avere. Era un om filantrop cumva şi încerca să le ofere şi celorlalţi oameni ceea ce el a reuşit să strângă”, precizează muzeograful.
 
Donarea vilei a însemnat însă şi reducerea parcului din jurul ei, care, pe vremea cât Nicolae Minovici a fost proprietar, se întindea până la actuala Casă a Presei Libere. Acum, cei care trec de frumoasele porţi ale muzeului se pot plimba şi relaxa în parcul în care odinioară, într-una dintre părţi, Nicolae Minovici creştea animale, pomi fructiferi şi cultiva legume. Roadele le folosea pentru ajutorarea celor care veneau la primul birou de asistenţă socială din Bucureşti, înfiinţat de el în 1902.
Vila Minovici, la începutul secolului XX /  Muzeul de Artă Populară „Prof. Dr. Nicolae Minovici”
 
„Vila neodihnei”, aşa cum i s-a mai spus acestui frumos imobil, a fost şi un loc de întruniri pentru cei doi fraţi medici Minovici şi colegii lor de breaslă din străinătate, care aveau astfel ocazia să cunoască şi o parte din cultura României.
 
„Veneau oameni care lucrau cu doctorul Nicolae Minovici sau aveau loc diferite reuniuni medicale. A fost vizitată şi de către abatele Zavoral (Metodiu Zavoral, abatele Mănăstirii Strahov din Praga, cunoscut pentru că a îngrijit soldaţi români răniţi pe front în Primul Război Mondial, dar şi pentru eforturile de propagare a limbii şi literaturii române) sau medici care participau la conferinţe de medicină şi antropologie”, detaliază reprezentanta Muzeului de Artă Populară „Prof. Dr. Nicolae Minovici”.
 

Bunicul său era crescător de vite

Nicolae Minovici provenea dintr-o familie cu origini din Macedonia. „Istoria familiei Minovici începe cu Ştefan Mina, bunicul lui Nicolae Minovici, care vine dintr-un oraş din Macedonia, Tetovo, şi ajunge în Ţara Românească, dorindu-şi să-şi schimbe cumva cursul vieţii. Însă, în momentul când ajunge i se schimbă numele din Mina în Minovici”, afirmă Silvia Zamfir.
 
Negustor de vite, Ştefan Minovici se stabileşte la Craiova, unde se şi căsătoreşte şi are patru copii. Al doilea dintre aceştia îi va purta numele.  „Ştefan Minovici se stabileşte în Râmnicul Sărat, se căsătoreşte la rândul lui cu o brăileancă, Sofia Minovici, şi o să aibă o familie numeroasă dintre care se vor remarca cei trei fraţi: Nicolae Minovici, Mina Minovici şi Ştefan Minovici. Mina Minovici înfiinţează primul institut de Medicină Legală. Ştefan Minovici pune bazele chimiei şi farmaciei, iar Nicolae Minovici are mai multe proiecte,” completează muzeografa. 
Ştefan şi Sofia Minovici, alături de copiii lor / Credit foto:  Muzeul de Artă Populară „Prof. Dr. Nicolae Minovici”
 

A renunţat la Şcoala de Belle-Arte pentru Medicină

Născut la 23 octombrie 1868, la Râmnicu Sărat, Nicolae Minovici a fost al şaptelea copil. După absolvirea Liceului Sfântul Sava din Bucureşti, în 1891 s-a înscris la Şcoala de Belle-Arte. La insistenţele lui Mina, fratele mai mare, care îi dorea să facă ceva mai practic, Nicolae renunţă şi urmează Facultatea de Medicină. Spiritul de artist îl va urmări, însă, toată viaţa. În afară de bogata colecţie de etnografie, în Muzeul de Artă Populară care îi poartă numele atârnă şi trei dintre picturile sale.
 
În Muzeul de Artă Populară „Prof. Dr. Nicolae Minovici” se găsesc obiecte de ceramică ce provin, printre altele, din atelierele meşteşugarilor transilvăneni, din prima parte a secolului XX, precum şi din cele ale Domeniilor Coroanei. Întinse pe 12 moşii din actualele judeţe Ilfov, Neamţ, Prahova, Suceava sau Vaslui, Domeniile Coroanei au fost înfiinţate la 9 iunie 1884, din iniţiativa prim-ministrului liberal Ion C. Brătianu, acestea având scopul de exploatare comercială. Farfuriile mari ce atârnă pe pereţii Vilei Minovici au fost create acum mai bine de un secol în atelierele Domeniile Coroanei. „Fiecare obiect în parte are o ştampilă formată din iniţialele D şi C, de la Domeniile Coroanei Regale, dar şi o coroană, pe lângă aceste iniţiale,” precizează muzeografa.
 
În colecţia doctorului Minovici se găsesc vase din celebra ceramică albastră de Saschiz, cea mai veche farfurie datând din 1789. „Unii cercetători spun că aceste farfurii au fost realizate prin tehnica sgrafierii sau prin tehnica batic. Înainte să se aplice albastrul de cobalt, care este specific acestui tip de ceramică, s-au aplicat motivele cu ceară de albine. Când s-au băgat la cuptor pentru a fi arse, s-a topit ceara de albine şi a rămas motivul respectiv,” afirmă Silvia Zamfir, muzeograf Muzeul de Artă Populară „Prof. Dr. Nicolae Minovici”.
Silvia Zamfir, muzeograf Muzeul de Artă Populară „Prof. Dr. Nicolae Minovici”/ Credit foto: descopera.ro
 

Comuniştii au dat jos  fotografiile cu Regina Maria

Absolut toate obiectele care sunt expuse în muzeu i-au aparţinut doctorului Nicolae Minovici. La parterul vilei, într-una dintre încăperi se regăsesc părţi din costume populare ce provin din diferite zone ale ţării. „Nicolae Minovici nu a colecţionat întreg costumul popular, ci anumite piese care i se păreau că sunt mai decorate. În colecţie mai avem şi mâneci ale iilor, nu doar ia întreagă. Aici sunt expuse obiecte care provin din mai multe zone, nu este doar o zonă specificată şi pe lângă obiecte populare putem vedea şi obiecte de artă plastică, dar şi mobilier. Mobilier care este sculptat cu motive tradiţionale,” detaliază muzeograful.
 
Tot în interiorul casei, medicul Minovici a creat şi o capelă cu obiecte colecţionate din biserici dezafectate. „Avem icoane brâncoveneşti de secol XVIII, avem uşi împărăteşti care provin de la o biserică dezafectată din Orşova. Sunt din 1775 şi au ajuns în colecţie în 1912. Sunt printre puţinele obiecte despre care ştim câte ceva, pentru că Nicolae Minovici nu a lăsat un jurnal în care să specifice de unde a primit obiectele care sunt în expunere sau de unde le-a achiziţionat”, a adăugat aceasta.
 
Sub icoanele brâncoveneşti din capelă atârnă acum rame goale care, în vremea doctorului, aveau în ele fotografii cu Regina Maria. În seara zilei de 18 iulie 1938, medicul Nicolae Minovici a fost chemat la Pelişor să scoată inima din pieptul iubitei regine, după constatarea decesului acesteia. Mai târziu, comuniştii au fost cei care au dat jos fotografiile cu Regina Maria. 
 
Tot în perioada comunistă a dispărut şi patul din dormitorul amenajat de Nicolae Minovici, însă au rămas tablourile, pictate de artişti români precum Gheorghe Ionescu Doru, Aurel Băeşu, Nicolae Vermont sau Eugenia Filotti Atanasiu, pe care medicul legist le-a colecţionat.  „Există posibilitatea ca o parte dintre ele să fi fost primite, pentru că, la restaurare, pe spatele tabloului lui Eugenia Filotti era o dedicaţie destinată doctorului Nicolae Minovici: „pentru cel mai iubit doctor, doctorul Nicolae Minovici”, menţionează Silvia Zamfir.
 

A înfiinţat serviciul de Salvare şi a folosit bani falşi pentru a-i convinge pe cei bogaţi să înfiinţeze un spital

Îndrăgitul medic a fost cel care a rezolvat problema cerşetoriei în Capitală. La cerinţele Primăriei, a făcut un recensământ în privinţa cerşetorilor, în urma căruia a descoperit aproximativ 13.000 de cerşetori pe care i-a împărţit în trei categorii. „Pe de-o parte prefăcuţii, pe care îi demască, bătrânii, care aveau nevoie de ajutor, şi copiii. Pe copii, Nicolae Minovici îi ajută să înveţe carte şi meserii, precum cea de birjar”, afirmă reprezentanta Muzeului de Artă Populară „Prof. Dr. Nicolae Minovici”.
 
Din multitudinea de proiecte sociale pe care medicul legist Nicolae Minovici le-a iniţiat se remarcă de departe înfiinţarea Societăţii de Salvare, în 1906, strămoşul actualului Serviciu de Ambulanţă. La vremea respectivă, în Capitală existau doar două căruţe care se ocupau de transportul celor care aveau probleme. După ce a văzut cum funcţiona prima staţie de salvare, la Viena, Nicolae Minovici a decis să importe modelul. Astfel, pe 28 iulie 1906, a circulat prima ambulanţă a Societăţii de Salvare Bucureşti. Aceasta funcţiona cu personal medical, dar toţi de acolo erau voluntari.
Prima Salvare a medicului Nicolae Minovici /  Credit foto: Muzeul de Artă Populară „Prof. Dr. Nicolae Minovici”
 
Mai târziu, în 1934, Nicolae Minovici a înfiinţat primul Spital de Urgenţă din România, fiind al doilea din Europa după cel din Moscova. „Oamenii care erau transportaţi cu Salvarea ajungeau să fie îngrijiţi târziu şi o parte dintre ei să moară. În felul acesta, alături de arhitectul Cristofi Cerchez decide să construiască un spital. Pentru că nu avea fonduri suficiente, Nicolae Minovici se hotărăşte să ia bancnote false din cadrul Instititului de Medicină Legală, unde lucra alături de fratele său, Mina Minovici. Le pune într-un buzunar la haină şi merge prin Bucureşti, la negustori, spunându-le că: 'Uite, domnul cutare mi-a dat atât. Tu nu ai vrea să cotizezi mai mult'? Şi în felul acesta reuşeşte să strângă banii pentru construirea acestui spital de urgenţă”, menţionează Silvia Zamfir. 
 
În afară de spaţiile pentru cei bolnavi, care puteau fi internaţi timp de 10 zile, spitalul avea şi încăperi în care locuiau Nicolae Minovici şi alţi membri ai personalului medical.
 

A fost primar de două ori

De numele lui Nicolae Minovici se leagă şi înfiinţarea primelor cămine pentru adăpostirea femeilor-mame necăsătorite, primele azile de noapte şi a primelor toalete publice subterane din Bucureşti şi a primelor fântâni publice pe străzi. Ca urmare a acestor proiecte, medicul legist a fost timp de 16 luni, din august 1927, primarul Sectorului Albastru al Capitalei. Pentru că a pus oamenii Primăriei să igienizeze zonele şi să paveze străzile, mulţi dintre bucureştenii din sectorul lui îl strigau „Minovici e târnăcop, Minovici dărâmă tot”. 
„A doua oară ajunge primar în comuna Băneasa şi, la fel, ajută la modernizarea comunei. Aici unde este construită vila era comuna Băneasa, nu făcea parte din oraş şi după moartea lui donează o parte din avere şi acestei comune”, precizează Silvia Zamfir. 
 

Studiu extrem asupra spânzurării

Pe parte ştiinţifică, Nicolae Minovici a avut contribuţii importante asupra medicinei. După ce a studiat 15.000 de tatuaje preluate de pe cadavre de la Institutul de Medicină Legală, îşi publică în 1898 lucrarea de doctorat cu această temă. Şase ani mai târziu, în 1904, a publicat un celebru studiu asupra spânzurării. „Lucrând la Institutul pentru Medicină Legală, alături de fratele său, acolo veneau oameni care erau spânzuraţi şi oameni care erau strangulaţi, iar Nicolae Minovici se hotărăşte să facă experimente asupra lui pentru a vedea exact ce simte un om în momentul respectiv. Face 12 şedinţe şi reuşeşte să stea atârnat până la 21 de secunde. Aceste experimente le face la început singur, împotriva familiei, iar apoi ajutat de către un servitor,” afirmă muzeograful.
Nicolae Minovici în momentul experimentelor de spânzurare /  Credit foto: Muzeul de Artă Populară „Prof. Dr. Nicolae Minovici”
 
Se pare că aceste experimente au avut urmări peste ani. În 1938 s-a îmbolnăvit de cancer la laringe. După dureri groaznice ale gâtului, Nicolae Minovici a murit la 26 iunie 1941. „Înainte să moară îşi donează tot ce are, absolut tot. Ce este rău pentru noi este că nu avem un jurnal. Există posibilitatea să fi fost undeva, pentru că el a locuit în cadrul Societăţii de Salvare, mai întâi, şi apoi în cadrul Spitalului de Urgenţă, însă cele două au fost bombardate şi probabil s-au pierdut”, mai spune Silvia Zamfir.
 
De la ilustrul medic, de care a fost îndrăgostit inclusiv Miţa Biciclista, a rămas însă o colecţie extrem de valoroasă. Se găseşte în actualul Muzeu de Artă Populară „Prof. Dr. Nicolae Minovici”. Închisă publicului perioade îndelungate în timpul regimului comunist, dar şi după anii 1990, după doi ani de reconsolidare, restaurare şi reamenajare, Vila cu clopoţei a fost redeschisă în mai 2016. În acest frumos conac din faţa fântânii Mioriţa, clopoţeii continuă să sune în foişor la fel ca acum mai bine de 100 de ani.
 
În anul sărbătoririi Centenarului Marii Uniri, Descopera.ro te invită să cunoşti, prin intermediul campaniei „Case de poveste”, istoria unor clădiri impresionante şi a oamenilor ei.