Prima pagină Maratoanele Descopera Case de poveste

Casa Storck, locuinţa plină de nuduri încântătoare. Proprietarii, un mare sculptor şi o mare pictoriţă, foloseau ca modele ţigănci tinere. ''Sunt nişte poveşti interesante despre aceste fete''

Mihaela Stoica | 09.03.2018 | ● Vizualizări: 21296

O casă care rezistă de 105 ani, clădită de doi artişti mari şi îndrăzneţi pentru epoca lor, un sculptor şi o pictoriţă. Acesta este Muzeul Frederic Storck şi Cecilia Cuţescu-Storck, situat pe strada Vasile Alexandri din Capitală, la numărul 16, care adăposteşte, printre altele, o bogată colecţie de sculptură şi pictură murală.

„Această casă s-a născut la iniţiativa celor doi, construită între 1911 – 1913 de către arhitectul Alexandre Clavel, dar la  instrucţiunile stricte ale celor doi. Pentru că au contribuit, mai ales Frederic, în ceea ce priveşte ancadramentul şi decoraţiile casei, iar Cecilia pe parcurs cu decoraţia interioară”, a declarat într-un interviu video pentru Descoperă Ana Maria Măciucă, istoric de artă şi muzeograf Muzeul Frederic Storck şi Cecilia Cuţescu-Storck.

Galerie foto

Muzeul Frederic Storck şi Cecilia Cuţescu-StorckMuzeul Frederic Storck şi Cecilia Cuţescu-StorckMuzeul Frederic Storck şi Cecilia Cuţescu-StorckMuzeul Frederic Storck şi Cecilia Cuţescu-Storck



Imobilul ridicat pe un teren cumpărat de cei doi după nuntă a fost gândit ca o locuinţă-muzeu, în care fiecare avea propriul atelier de lucru. După mutarea celor doi, Cecilia Cuţescu-Storck a decorat timp de câţiva ani pereţii  casei lor cu pictură murală, iar pe arcada de deasupra intrării în locuinţa lor stă şi acum inscripţionat crezul său: „Să munceşti, să munceşti, iar să munceşti.”

„Ea fiind foarte atrasă de pictura murală a experimentat în casă şi a vrut să îşi orneze casa, să inspire o stare de bine. De asta putem admira tot felul de motive specifice dragostei, spiritualităţii, arborele vieţii”, a specificat istoricul de artă.

Născut la 10 ianuarie 1872 în Bucureşti, Frederic Storck a fost fiul lui Karl Storck, un sculptor de origine germană stabilit în Bucureşti din 1849. Frederic a urmat profesia tatălui său. A studiat sculptura la Şcoala de arte frumoase din Bucureşti, unde mai târziu va fi şi profesor.

„S-a ocupat foarte mult cu tot ce înseamnă sculptură şi monumentală şi sculptură funerară, dar mai ales sculptură cu tentă artistică, portrete, nuduri. În 1909 chiar îi realizează portretul Ceciliei, în anul căsătoriei celor doi. Ei se cunosc prin participarea la diverse saloane oficiale care se organizau în perioada respectivă în Bucureşti, iar de acolo începe povestea lor de dragoste.  Ei îşi dedică viaţa artei şi îşi cresc şi copiii în acelaşi spirit. Vorbim aici de o dinastie de artişti, începând de la Karl, de la tatăl, primul din familie, Frederic, Carol (fratele mai mare al lui Frederic), iar apoi Cecilia, iar mai apoi copiii, copiii lor şi ulterior până şi nepoţii”, a precizat Ana Maria Măciucă.

Bunicii materni au sprijinit-o să facă pictură

Cecilia Cuţescu-Storck s-a născut la 14 martie 1879 în Câineni, în actualul judeţ Vâlcea, dar a fost adoptată de către bunicii din partea mamei, care au crescut-o în Bucureşti. Aceştia i-au sprijinit pasiunea pentru pictură şi i-au finanţat studiile artistice efectuate la München şi Paris. La vârsta de 24 de ani se căsătoreşte, la Paris, cu violonistul Romulus Kunzer, alături de care are un fiu, Romeo, care mai târziu devine un pictor ce semnează cu numele Romeo Storck. Mariajul dintre cei doi nu durează mult, astfel că în 1906  Cecilia se întoarce în ţară şi se stabileşte în Bucureşti. Împreună cu al doilea soţ, Frederic, are două fiice: Gabriela Storck, devenită arhitect, şi Cecilia Botez, ceramistă.

„Cecilia, pe lângă faptul că a fost o foarte bună pictoriţă, a promovat foarte mult drepturile femeii în perioada respectivă, în epocă. A fost preşedinta Sindicatelor Artelor Frumoase în perioada respectivă şi a avut chiar susţinerea Reginei Maria pentru acest lucru. A fondat o asociaţie pentru pictoriţe, alături de Nina Arbore şi Olga Greceanu. Cea mai mare realizare a ei este că a fost prima femeie din Europa profesor la o academie de artă”, a menţionat muzeograful.

Frederic Storck, autoportret. Credit foto: Dorel Avăcăriţei / Descopera.ro

Cecilia Cuţescu-Storck a predat pictura şi artele decorative la Şcoala de Belle-Arte din Bucureşti. După moartea lui Frederic Storck, produsă la 26 decembrie 1942, Cecilia a făcut demersurile pentru a dona statului o parte dintre bunuri şi din colecţia creată de ei în locuinţa lor.

„El a murit înaintea ei. Ea a rămas aici, dar între timp a făcut demersurile pentru a dona statului o parte dintre bunuri şi din colecţie. De asta, din 1948 devin de utilitate publică, iar din 1951 se deschid complet pentru public, iar de atunci au avut grijă şi fiica ei, Gabriela Storck, de casă, iar ulterior nepoţii”, a spus Ana Maria Măciucă.

Cecilia Cuţescu-Storck va continua să locuiască în casă până la moartea ei, survenită în 29 octombrie 1969.

În casă există o fântână din care, pe vremea soţilor Storck, curgea apă

Trecerea anilor şi-a pus amprenta asupra clădirii în care se află Muzeul Frederic Storck şi Cecilia Cuţescu-Storck, care ar avea nevoie de reconsolidare şi reabilitare. Imobilul se află în posesia urmaşilor familiei care, în baza unui contract de comodat, au continuat să ţină deschis muzeul ce este alcătuit din şase săli expoziţionale. Una dintre ele a fost denumită „Salonul Balcic” chiar de către marea pictoriţă, în amintirea perioadei pe care a petrecut-o în casa pe care familia Storck a avut-o la Balcic şi pe care au pierdut-o o dată cu cedarea Cadrilaterului în septembrie 1940. Locuinţa din Balcic a fost pictată într-un  tablou de către Cecilia. „Au fost foarte ataşaţi de tot ce a însemnat Balcicul, iar acea cameră a dedicat-o strict picturii cu temă din Balcic”, a  afirmat criticul de artă.

Ana Maria Măciucă, istoric de artă şi muzeograf Muzeul Frederic Storck şi Cecilia Cuţescu-Storck. Credit foto: Dorel Avăcăriţei / Descopera.ro

Colecţia „Frederic Storck şi Cecilia Cuţescu-Storck” cuprinde lucrări de sculptură, pictură, desene în tuş şi cărbune, pasteluri, acuarele şi guaşe. La acestea se adaugă o serie de plachete şi medalii lucrate în bronz şi alte obiecte de colecţie, monede antice şi icoane. Cea mai mare parte sunt create de Cecilia şi Frederic, dar se regăsesc şi piese create de tatăl său Karl şi fratele Carol. (bustul lui karl storck este la 00053)

„Avem o replică a Gigantului, care se găsea în Parcul Carol la un moment dat, ' Pocăinţele ' de la intrare, care sunt una în bronz şi una în marmură. Portretul Ceciliei, care se află lângă mine şi este flancat de autoportretul lui. Pentru ea cred că, de aici, din casă, cea mai importantă este pictura murală din spatele meu <<Dragostea pământească şi dragostea spirituală>> ce are la mijloc o replică după ancadramentul fântânii de la Biserica Colţea, făcută de către Frederic. În cartea ei, ' O viaţă dăruită artei ', scrie că atunci când lucra fântâna chiar funcţiona şi o ajuta foarte mult în creaţie. Momentan nu mai merge. Toate lucrările sunt de importanţă, nu numai pentru ei, ci mai ales pentru public”, a precizat muzeograful.

Credit foto: Descopera.ro

Ţigăncile, modele pentru nudurile Ceciliei şi ale lui Frederic

Frederic Storck este autorul a numerose lucrări de sculptură, busturi, statui, monumente de artă funerară, în marmură piatră sau bronz. Amintim doar statuia lui Mihai Eminescu din Parcul Central al municipiului  Galaţi, realizată în 1911, statuia Domniţei Bălaşa sau sculptura „Adevărul” pentru Palatul de Justiţie din Bucureşti. Totodată, a realizat o multitudine de portrete, precum cel al lui Spiru Haret, Ion Heliade Rădulescu, Alexandru Macedonski, Regele Carol I sau Regina Elisabeta. Un bust al lui Carol al II-lea în vremea când era copil se regăseşte în muzeu. În curtea muzeului se regăsesc şi rămăşite din basorelieful „Minerva” creat de Karl Storck, în colaborare cu Paul Focşeneanu, pe frontonul central al Palatului Universităţii din Bucureşti, distrus în timpul bombardamentelor aeriene americane din 4 aprilie 1944.

Cecilia Cuţescu-Storck a creat numeroase picturi murale pentru clădiri publice din Bucureşti, poate cea mai importantă dintre ele este uriaşa frescă intitulată „Istoria Negoţului Românesc”, din Aula Magna a Academiei de Studii Economice, realizată în 1913.

Pentru partea de nuduri, soţii Storck au folosit, în special, ca modele ţigănci tinere care la vremea respectivă acceptau să fie sursă de inspiraţie pentru sculpturile lui Frederic, unul dintre ele fiind Salomeea, şi pentru tablourile Ceciliei. „Veneau, stăteau aici foarte mult şi le serveau drept modele. Se foloseau  de aceeaşi fată, ea pentru nuduri, el pentru diverse reprezentări ale Salomeei. A făcut mai multe variante. În cartea ei sunt nişte poveşti interesante despre aceste fete şi viaţa pe care o duceau atunci şi cât de mult au încercat ei să le schimbe viaţa”, a menţionat istoricul de artă.

Credit foto: Dorel Avăcăriţei / Descopera.ro

Pentru stilurile pe care le-au abordat, soţii Frederic Storck şi Cecilia Cuţescu-Storck sunt consideraţi inovatori pentru epoca lor. „Cu siguranţă au revoluţionat în perioada respectivă, pentru că el a venit şi cu un aer nou în sculptură. S-a rupt un pic de academism şi a venit şi cu propria-i viziune, dar şi inspirat de clasicism şi de maeştrii sculpturii din străinătate, iar ea, categoric, pentru că a luptat să promoveze o artă nouă. A luptat să promoveze femeia, de asta multe nuduri de ale ei pun femeia în principal şi chiar femeia de altă etnie, nu numai de naţionalitate română şi cred că şi pentru faptul că amândoi erau profesori şi îşi dedicau toată viaţa artei şi au încercat să militeze foarte mult pentru artă, da, cred că au fost deschizători de drum”, concluzionează Ana Maria Măciucă, istoric de artă şi muzeograf Muzeul Frederic Storck şi Cecilia Cuţescu-Storck.

În anul sărbătoririi Centenarului Marii Uniri, Descopera.ro te invită să cunoşti, prin intermediul campaniei „Case de poveste”, istoria unor clădiri impresionante şi a oamenilor ei.