Thomas Alva Edison, omul care a adus lumina

Copilul avid de cunoaştere

Thomas Alva Edison s-a născut pe 11 februarie 1847 în Milan, un sătuc din statul Ohio, fiind al şaptelea şi ultimul copil al lui Samuel Ogdsen Edison şi Nancy Matthews Elliot. Trei dintre fraţii săi au murit înainte de a atinge vârsta maturităţii, iar micul Thomas a avut şi el, la rândul său, probleme de sănătate.

• Ana Blandiana, la podcastul „Altceva cu Adrian Artene”: „Am învățat să citesc și am început să…
• Scriitoarea Ana Blandiana, invitată la podcastul „Altceva cu Adrian Artene”, a povestit despre „cea mai grea”…

La vârsta de şapte ani, întreaga familie s-a mutat în Port Huron (Michigan), unde “Al”, aşa cum era poreclit Edison, a început să meargă la şcoală.

Deşi în spatele copilului bolnăvicios se ascundea un geniu, rezultatele sale îl recomandau ca un elev mediocru. După numai trei luni, mama sa, o fostă profesoară, l-a retras de la şcoală şi l-a învăţat singură să scrie şi să citească. “Mama a fost cea care m-a format. Avea foarte multă încredere în mine, iar eu simţeam că nu trebuie sub niciun chip să o dezamăgesc”, avea să îşi amintească Edison peste ani.

Curios din fire şi cu o înclinaţie vădită spre cunoaştere, Thomas a început să citească din ce în ce mai mult, căutând cu preponderenţă informaţii despre mecanică şi chimie. Faptul că a învăţat să fie autodidact avea să fie un beneficiu imens în vederea dezvoltării sale ulterioare.

La vârsta de numai  12 ani, Edison a obţinut primul său job: vindea ziare şi dulciuri în trenul care circula pe ruta Port Huron – Detroit.La scurt timp după, Edison s-a confruntat cu probleme la nivelul auzului, devenind aproape surd, ceea ce nu l-a oprit totuşi din a îşi continua treaba.

Edison copil    (Foto: Wikimedia Commons)

Cu timpul, abilităţile sale antreprenoriale s-au dezvoltat: Thomas şi-a construit în vagonul pentru bagaje o minitipografie în care printa ziarul Grand Trunk Herald, prima publicaţie din istorie tipărită într-un tren.

În paralel, începuse o serie de experimente chimice, pe care a fost însă nevoit să le sisteze după ce unul dintre ele a provocat un incendiu care a cuprins întregul vagon.

La 15 ani, Thomas învăţase deja majoritatea tainelor meseriei de operator de telegraf de la tatăl unui copil de trei ani pe care l-a salvat din faţa trenului, astfel că în următorii cinci ani a lucrat în diverse oraşe şi companii pe acest post. În tot acest timp, el şi-a continuat experimentele, iar electricitatea începea să aibă din ce în ce mai puţine secrete faţă de el.

Prima sa creaţie notabilă a fost un sistem de printare a mesajelor primite prin telegraf. Aceste aparate existau şi înainte de acea vreme, însă majoritatea nu erau foarte practice, având lacune serioase la diverse capitole.

Invenţia lui Edison, care pe atunci avea 22 de ani, i-a impresionat atât de tare pe conducătorii companiei The Gold and Stock Telegrahp Company încât aceştia i-au oferit 40.000 de dolari în schimbul drepturilor asupra acesteia.

Având aceşti bani, Thomas a încetat să mai lucreze ca operator de telegraf, canalizându-şi întreaga energie cercetărilor şi experimentelor sale.

Şi-a înfiinţat propria companie în Newark (New Jersey), unde a continuat să aducă îmbunătăţiri substanţiale unor invenţii pe atunci încă proaspete. Spre exemplu, în cazul telefonului lui Alexander Graham Bell, Edison a făcut ca vocea să poată fi transmisă la un volum mai mare şi la o calitate mult superioară. În plus, în aceeaşi perioadă, el a inventat fonograful, un aparat capabil să înregistreze şi să reproducă mecanic sunete.

Inventarea becului

Începând cu anul 1878, Edison a început să lucreze intens la conceperea unui sistem de iluminare electric care să poate fi folosit la scară largă – practic, ceea ce astăzi numim bec.

Primele becuri începuseră să apară încă de la începutul secolului 19; unii dintre cei mai de seamă oameni de ştiinţă ai lumii au creat câte o variantă, însă ficare dintre acestea avea carenţe serioase: fie durata de “viaţă” era mult prea scurtă, fie producerea lor necesita cheltuieli exagerate, fie aveau un consum de curent electric mult prea mare.

Printre cei care încercaseră să inventeze un bec de larg consum înaintea lui Edison se numără şi Alessandro Volta (inventatorul bateriei, cel care a dat numele unităţii de măsură a tensiunii electrice, voltul).

Dacă forma pe care avea să o aibă becul şi materialul din care era construit balonul (sticlă) erau certe, Edison avea o singură incertitudine: care este cea mai bună opţiune pentru materialul din care va crea filamentul. După o serie lungă de experimente, cel mai potrivit s-a dovedit a fi carbonul.

Primul test al utilităţii şi al modului de funcţionare al unui bec a avut loc pe 22 octombrie 1879 – acesta a luminat timp de 13.5 ore, durată de timp care poate părea foarte mică în contextul actual, însă însemna enorm la acea vreme. Peste doar câteva luni, tot Edison a fost cel care a venit cu o nouă idee genială.

Primul bec inventat de Edison    (Foto: Wikimedia Commons)

El a folosit pentru fabricarea filamentului bambus carbonizat, iar noile sale becuri puteau deja atinge durate de viaţă de peste 1.200 de ore. Prima demonstraţie publică a avut loc în ultima zi a anului 1879 şi s-a bucurat de un real succes.

Inventatorul le-a promis tuturor celor prezenţi că va continua să lucreze în domeniul iluminării electrice şi să aducă îmbunătăţiri substanţiale: “Vom face electricitatea atât de ieftină încât numai cei bogaţi vor mai aprinde lumânări!”.

Pentru a îşi materializa invenţia, Edison înfiinţase deja The Edison Electric Light Co. În 1882, el s-a mutat la New York, acolo unde a creat un sistem prin care publicul larg să poată beneficia de iluminare electrică. Succesul său a fost răsunător, astfel că peste numai un an a ajuns să asigure curentul necesar pentru peste 10.000 de lămpi.

Pe lângă calităţile sale incontestabile care îl recomandă drept unul dintre cei maimari inventatori ai istoriei, Edison era şi un bun antreprenor. El şi-a dezvoltat un adevărat imperiu comercial în domeniul electricităţii, care cuprindea o suită de companii care produceau şi operau toate aparaturile necesare iluminării.

Spectacol de lumini la Tennessee Centennial Exposition, 1897    (Foto: Wikimedia Commons)

Unul dintre oamenii care au lucrat pentru el a fost chiar Nikola Tesla. Cel mai mare inventator al mileniului, aşa cum este considerat acesta, a renunţat însă la colaborarea cu Edison după ce acesta şi-a încălcat în repetate rânduri promisiunile de ordin financiar pe care i le făcuse.

Revenirea la fonograf şi trecerea la kinetoscop

În 1887, Edison s-a reorientat către fonografe, canalizându-şi energia în scopul îmbunătăţirii aparatului pe care tot el îl inventase cu zece ani înainte şi care, fără aportul său, înregistrase între timp progrese semnificative.

În 1896 a înfiinţat National Phnograph Co., o companie care îşi propunea să vândă fonografe pentru a asigura divertismentul publicului. Afacerea a stat în picioare timp de mai bine de 30 ani, până când popularitatea din ce în ce mai mare a radioului a făcut ca aparatele pe care le vindea Edison să devină aproape inutile.

În paralel cu munca depusă în scopul îmbunătăţirii fonografului, el a lucrat, după propriile sale cuvinte, “la un instrument care face pentru ochi ceea ce face fonograful pentru ureche”.

Edison lângă fonograf, 1887    (Foto: Wikimedia Commons)

Cu un ajutor substanţial din partea unuia dintre angajaţii săi, William Dickson, compania lui Edison a scos pe piaţă un kinetoscop care permitea derularea rapidă a fotografiilor în aşa fel încât să se creeze impresia de mişcare. Ulterior, prin adăugarea peste imagini a sunetului, acesta s-a transformat în kinetofon.

Pe durata ultimilor zece ani din viaţă a început să reducă timpul petrecut la serviciu şi l-a numit preşedinte al Thomas A. Edison, Inc pe fiul său mijlociu, Charles. Totuşi, Edison a fost activ în cadrul companiei până cu câteva luni înainte de ziua morţii sale, 18 octombrie 1931.