TOP filme româneşti ale anului 2016

TOP filme româneşti ale anului 2016, în viziunea MEDIAFAX. Prezentăm întâi lista. Mai jos, detalii & micro-cronici de film:

• Max Born, părintele mecanicii cuantice. Câștigător al Premiului Nobel pentru Fizică
• Piotr Ilici Ceaikovski, cel mai popular compozitor rus din istorie. Autorul operelor „Frumoasa din pădurea adormită”…

Succes box-office: „#Selfie69”, regia: Cristina Iacob

Propunerea României la Oscar: „Sieranevada”, regia: Cristi Puiu

Premiul pentru regie la Cannes, 2016: „Bacalaureat”, regia: Cristian Mungiu

„Premio speciale della giuria”Locarno: „Inimi cicatrizate”, regia: Radu Jude

Premiul Federaţiei Internaţionale a Criticilor de Film, în secţiunea Un Certain Regard: „Câini”, regia: Bogdan Mirică

CRONICILE Filmelor, Mediafax Cultură

„#Selfie69”. Regia: Cristina Iacob – It’s a fucking love story

#Selfie69 vorbeşte despre nevoia de dragoste. Cei tineri sunt ca şi părinţii lor în căutarea dragostei. #Selfie 69 este o privire singulară astăzi asupra unei generaţii, iar dragostea şi comedia dau sentimentul de uşurătate a fiinţei. Cronica Mediafax Cultură pentru #Selfie69 poate fi citită aici.

După aventura din „#Selfie”, de dinainte de bacalaureat, „#Selfie69” spulberă mitul urban potrivit căruia căsnicia nu aduce fericirea…ba dimpotrivă. Dar, pentru a ajunge la această concluzie, cele trei graţii bune şi nebune din „#Selfie”, Roxi, Yasmine şi Ana trebuie să treacă prin capcanele, tentaţiile şi pericolele ce apar în urma unui pariu total ”prăjit”, ce devine viral pe Facebook: care dintre ele se marită prima în trei zile. Aşa că, plecate-de-acasă, atât la propriu cât şi la figurat, ele caută cu înverşunare inelul mult visat de fiecare mireasă latentă. După câteva preludii şi tentative absolut imprevizibile, cele trei vor descoperi iubirea acolo unde nici nu se aşteptau.

Ce spun vedetele despre #selfie69 (http://goo.gl/psRgQI)

„Sieranevada”, regia: Cristi Puiu

Viaţa şi moartea într-un apartament de bloc

Sieranevada e un „huis clos” cu lume pestriţă. Avem o seamă de personaje, între uşi care se deschid şi se închid, ferecaţi în apartament, claustraţi în propria lor minte, cu adevărul lor individual. După uşile cu geam de sticlă din apartamentul bucureştean e viaţa oamenilor. Se întâlnesc la parastasul bărbatului din familie. Tatăl şi soţul. Acţiunea din „Sieranevada” are loc la trei zile de la atentatul din redacţia hebdomadarului parizian, Charlie Hebdo şi la patruzeci de zile de la moartea tatălui său, când Lary, un medic trecut de 40 de ani, urmează să îşi petreacă ziua de sâmbătă însoţit de tânăra lui soţie, în sânul familiei, reunite cu ocazia comemorării celui dispărut.

Fotografia pe care regizorul Cristi Puiu a ales-o pentru afişul filmului arată o lume: zăpada şi îngheţul peste blocurile comuniste din Bucureşi, unde, în apartamentele precum nişte alveole sau celule de fagure, trăiesc oamenii.

O cronică Mediafax Cultură după premiera din toamnă a filmului „Sieranevada” poate fi citită aici.

Lungmetrajul „Sieranevada”, în regia lui Cristi Puiu, este propunerea României la Oscarul pentru cel mai bun film într-o limbă străină şi se află, în această perioadă, în plină campanie de promovare în Statele Unite ale Americii.

„Bacalaureat”. Regia: Cristian Mungiu

Thriller despre corupţia atavică din România

După ce a obţinut Palme dʼOr în 2007 pentru „4 luni, 3 săptămâni şi 2 zile”, cineastul român Cristian Mungiu revine cu un thriller despre corupţie: Lungmetrajul „Bacalaureat” a obţinut premiul pentru regie la Cannes, 2016.

La data obţinerii premiului, criticul de film Peter Bradshaw, de la The Guardian, a spus despre filmul lui Mungiu că este „un studiu de observaţie de 5 stele despre compromisul birocratic din România, realizat cu minuţiozitate şi subtilitate” şi i-a acordat 5 stele din 5.

Povestea lui Mungiu despre natura umană pervertită în decorul social românesc satisface indiscreţia curioşilor: ce-i în spatele surâsului copilului din poza de la sfârşitul anilor de liceu? Mungiu ne arată corupţia atavică.

Ştiţi fotografiile cu clasa, de la final de clasa a XII-a, când absolvenţii zâmbesc, ca într-un memento mori, pe trepte de liceu? Poza cu clasa e inaugurală, oricât de trivială, de melodramatică şi de general-umană. Toţi apărem în fotografiile cu rost existenţial. De fiecare dată când le vezi, fie că sunt fotografiile în care apari tu la sfârşit de liceu, fie că sunt ale altora, te-ntrebi care-i povestea oamenilor din clişeu, care-i soarta lor viitoare, după ce-au încremenit în azotat de argint?

O scenă din „Bacalaureat” e cu tatăl Romeo, medic de provincie şi fiica Eliza, în leagăn de copii, în curtea liceului. Patern, tatăl îi întinde o apă şi-un sandviş. Supravieţuirea-n lumea aspră a odorului depinde de protecţia părinţilor. Sunetul de clopot e în acord cu scârţeilile leagănului. Vocile de copii din părculeţ şi vocile de oameni mari se-mbină, se topesc în plămada fluidă a vieţii. Romeo Aldea (49 ani), e doctor într-un mic oraş de provincie şi şi-a educat singurul copil, pe Eliza, cu ideea că odată ce va termina liceul, va pleca să studieze şi poate să se şi stabilească în străinătate.

O cronică a filmului poate fi citită aici.

„Inimi Cicatrizate” Regia: Radu Jude

O viaţă tristă, plină de humor. Chef monstru, amor şi moarte

Poveste tragi-comică despre cum Moartea se inserează ca un şobolan în labirintul oaselor din trupul omului. Moartea ajunge până în inimă, în organul tetracameral. Din inimă a făcut şi Jude filmul ăsta despre moartea, cum să-i zicem, flamboyantă.

Acţiunea filmului „Inimi cicatrizate” este inspirată din proza omonimă a autorului român Max Blecher. În anul 1937, Emanuel, un tânăr de douăzeci de ani, bolnav de tuberculoză osoasă, se internează într-un sanatoriu de pe malul mării. Personajul principal se îndrăgosteşte de o pacientă a sanatoriului şi descrie în detaliu încercările lui şi ale altor pacienţi de a-şi trăi în continuare viaţa în proximitatea morţii.

O cronică a filmului poate fi citită aici.

„Câini”. Regia: Bogdan Mirică

Câinele pe nume Poliţia păzeşte pământul dobrogean. Crimele şi banii

Lungmetrajul „Câini”, regizat de Bogdan Mirică, a obţinut premiul Federaţiei Internaţionale a Criticilor de Film, în secţiunea Un Certain Regard.

Thriller-ul „Câini”, semnat de regizorul Bogdan Mirică, „un labirint moral şi emoţional”, în cuvintele lui Bogdan Mirică, a fost elogiat de critici la Festivalul de la Cannes, unde a obţinut premiul FIPRESCI în secţiunea „Un certain regard”. „Dogs” e „despre psihologii malformate, lipsite de emoţie şi umanitate”, a mai afirmat Bogdan Mirică.

Drama-thriller „Câini”, debutul în lungmetraj al regizorului Bogdan Mirică, cu Dragoş Bucur, Vlad Ivanov şi Gheorghe Visu în distribuţie, se petrece în România rurală, în apropierea graniţei cu Ucraina.

Producţia „Câini” spune povestea lui Roman, un tânăr de la oraş, care ajunge într-un sat izolat din Dobrogea, unde are de gând să vândă pământul moştenit de la bunicul său, care a murit cu câteva luni în urmă. În timp ce face demersurile pentru vânzarea moşiei, Roman devine martorul unor evenimente bizare şi o senzaţie generală de ameninţare pluteşte în aer. Pe câinele bunicului îl cheamă simbolic Poliţia.

„Chiar si azi mai există locuri în România – zone rurale, uitate de Dumnezeu – unde legea e doar un concept îndepărtat şi abstract. Ce funcţionează cu adevărat e legea pe care şi-o fac oamenii care trăiesc acolo. Plasat într-un astfel de loc – în câmpiile nesfârşite ale Dobrogei – filmul e un labirint moral şi emotional care porneşte de la un conflict vechi de când lumea: lupta cu aproapele”, spune Bogdan Mirică despre „Dogs”.

În film, moştenirea celor 550 de hectare de pământ, într-o aparentă sălbăticie, la ţară, în România, lângă graniţa cu Ucraina se dovedeşte problematică. Bogdan Mirică debutează cu un lungmetraj convingător, în care jonglează cu indicii de thriller sinistru. A ales să ritmeze filmul în manieră tensionată, low-key. Tensiunea se contopeşte subtil, „la nivel molecular” cu o căldură excesivă şi cu întâmplările bizare, pe care protagonistul le descoperă în Dobrogea. Este o pildă despre anarhie, în care ameninţarea ce planează asupra oamenilor este filtrată, percutantă, livrată în doze mici, cinematografice. Din tradiţia locală atavică se desprind scenele de violenţă.

Sursa: Mediafax