10 filme japoneze de groază pe care nu trebuie să le vezi sub nicio formă singur

Atunci când ne gândim la filmele de groază, în general ajungem imediat la producţiile de la Hollywood, totuşi, merită luată în calcul posibilitatea ca şi alte spaţii în alte spaţii geografice să se producă cinematografie care să se folosească de cele mai adânci frici ale noastre. Conform criticilor, dar şi review-urilor lăsate de către împătimiţii de filme horror, filmele japoneze par a fi comparabile cu cele occidentale, chiar şi atunci când luăm în calcul diferenţele culturale. Screen Rant a creat o listă cu 10 astfel de filme de groază pe care nu ar trebui să le vezi sub nicio formă singur.

1. Noroi: The Curse (2005)

• Max Born, părintele mecanicii cuantice. Câștigător al Premiului Nobel pentru Fizică
• Piotr Ilici Ceaikovski, cel mai popular compozitor rus din istorie. Autorul operelor „Frumoasa din pădurea adormită”…

Acest film regizat de către Kōji Shiraishi, care este familiar publicului occidental şi prin alte filme, reuşeşte o sinteză între motivele tradiţionale japoneze legate de demoni şi ”faux reality”, explorată sub forma unui documentar.

Filmul urmăreşte povestea unui expert în fenomenele paranormale care se afla în căutarea unui demon kagubata, văzută prin înregistrările pe care acesta le realizează înainte de a dispărea.

2. Evil Dead Trap (1988)

Acest film pare a se apropia foarte mult de temele şi motivele folosite de către filmele de groază occidentale; intriga filmului este reprezentată de  primirea unui video care prezintă scene de omucidere de către o televiziune. Directorii acesteia decid trimiterea unei echipe de filmare în depozitul unde respectivul video a fost filmat; din nefericire membrii echipei ajung să fie vânaţi şi eliminaţi pe rând.

Criticii descriu acest film ca fiind bizar, reuşind să exploateze frica privitorilor datorită tonului sumbru, dar şi al antagonistului bine conturat.

3. Perfect Blue (1997)

Acest film de debut al regizorului Satoshi Kon a fost gândit iniţial drept un film live-action, dar în cele din urmă a ajuns să o animaţie, indiferent de mediul folosit, criticii sunt de acord că regizorul a reuşit să creeze caractere complexe care pot fi înţelese, dar şi care pot să ofere o doză de adrenalină din cauza diferitelor scene.

Perfect Blue urmăreşte povestea unei cântăreţe de muzică pop, Mima, care decide să înceapă o carieră în actorie şi a unui fan care se simte trădat de această schimbare. Filmul surprinde căderile nervoase ale Mimei care încearcă să fie luată în serios în noua sa ocupaţie.

4. Sweet Home (1989) 

Acest film urmăreşte o echipă de filmare care vizitează un pictor care s-a retras din viaţa publică; ajunşi la reşedinţa acestuia, membrii echipei trec printr-o multitudine de evenimente paranormale.

Sweet Home a fost lansat în paralel cu un joc video care poartă acelaşi nume, unii experţi în jocuri video ajungând la ideea că acesta a reprezentat un deschizător de drumuri al nişei jocurilor RPG de supravieţuire.

5. Guinea Pig (1985-1988)

De data asta vorbim despre o serie de filme care a reuşit să intre în atenţia autorităţilor din Statele Unite ale Americii după ce Charlie Sheen ar fi raportat că această serie părea a prezenta o serie de omucideri reale. Legendele din spatele acestui film au fost exacerbate şi de faptul că Tsutomu Miyazaki, un criminal în serie japinez, ar fi avut în colecţia sa unul dintre filemele seriei.

Aceste filme sunt o combinaţie între artă şi odios, criticii explicând că chiar şi pentru publicul japonez acestea sunt greu de privit.

6. The Ring (1998)

Acest film regizat de Hideo Nakata a reprezentat pentru o perioadă standardul după care s-au ghidat ceilalţi regizori de horror. Filmul urmăreşte o jurnalistă care se întoarce în oraşul natal pentru a investiga decesul unei rude şi care află în timpul investigaţiilor de existenţa unei casete care dacă este privită duce la decesul respectivei persoane în şapte zile. 

După ce fiul acesteia vede clipul blestemat, jurnalista se vede pusă în situaţia în care trebuie să găsească o cale de a ridica blestemul acestei înregistrări.

7. Dark Water (2002)

Regizorul Hideo Nakata reuşeşte în acest film o combinaţie neobişnuită între dramă şi film de groază; partea de dramă este reprezentată de către povestea unei femei aflate în divorţ şi fiicei acesteia care se mută într-un apartament. În ceea ce priveşte partea de groază, aceasta este „asigurată” de către o fetiţă pe care doar cele două o întâlnesc, restul colocatarilor nefiind conştienţi de existenţa acesteia.

8. Uzumaki (2000)

Această poveste apelează din plin la folclorul japonez, urmărind povestea unei tinere care începe să observe că familia, prietenii şi toţi locuitorii din oraşul său încep să aibă o fixaţie pentru spirale. 

Această obsesie se dovedeşte a fi în cele din urmă fatală, cei afectaţi găsindu-şi sfâşitul într-o multitudine de feluri.

9. The Booth (2005)

Un film mai recent pe lista noastră, The Booth reuşeşte să combine cu succes suspansul şi subtilităţile psihologice ale personajelor folosite.

Filmul îl prezintă pe Shogo, o gazdă radio care este nevoit să îşi mute emisune la un radio vechi unde o gazdă anterioară s-a sinucis. În timpul emisiilor, realizatorul primeşte o serie neobişnuite de la un ascultător, ceea ce, în timp, îl face să îşi pună la îndoială sănătatea mintală.

10. St John’s Wort (2001)

Criticii sunt de părere că acest film reuşeşte să îşi captiveze, dar şi să îi ducă în confuzie pe privitori şi asta datorită combinaţiei neobişnuite între paleta de culori folosită, dar şi temele horror utilizate.

Acest horror îi urmăreşte pe Kōhei şi Nami, doi tineri care încearcă să creeze un joc video, în care cea de a doua se ocupă de aspectele vizuale pornind de la o serie de vise pe care le-a avut de-a lungul timpului.

Citeşte şi: