Home » Cultură » Top 10 cele mai absurde taxe din toate timpurile

Top 10 cele mai absurde taxe din toate timpurile

Publicat: 14.10.2009
Sub apanajul unei epoci sau alteia, oameni din toate colturile lumii, de toate rasele si religiile, au nascocit si au popularizat pretutindeni anateme si demoni. In aceste categorii, intra cu succes razboaiele, tortura si alte atrocitati de neimaginat, alaturi si de porniri mai blande, precum o serie aparent fara de sfarsit de reguli hilare si taxe absurde. Asupra acestora ne vom opri in articolul care urmeaza.

10. Taxa pentru
barba

Se spune ca, undeva, in registrele administrative ale statului
american Massachusetts exista o taxa foarte aspra pentru purtatorii
de barba. Insa, de multe ori, astfel de zvonuri despre legi bizare
si vechi date de diverse state americane in urma cu 150-200 de ani
sunt simple legende urbane. Din fericire, istoria are ascunsa in
maneca ei si un exemplu concret si verificabil, referitor la o
asemenea taxa, iar pentru acesta trebuie sa ii multumim tarului
Petru cel Mare al Rusiei
(1672 – 1725)
. Lui Petru I i s-au atribuit toate
atributele posibile, de la „radical” la „nebun”; totusi,
taxa impusa pe barba este de natura sa il
clasifice fara echivoc in cea din urma categorie. In plus, ca o
dovada aditionala a faptului ca, din prea mare dragoste (sau
obsesie) pentru modernizarea Rusiei, tarul ura efectiv
barbile, acei barbati care nu renuntau nici in ruptul capului la
podoaba faciala si acceptau sa plateasca taxa erau, totusi,
constransi sa poarte medalii care atestau public faptul ca barbile
lor sunt absolut ridicole
. O revenire neasteptata a urii
fata de barba a avut loc in Romania, in perioada comunista, cand
barbosii nu erau priviti cu ochi buni de militie, pentru ca erau
considerati intelectuali si potential periculosi pentru
regim.

9. Taxa pe traficul ilegal
de droguri

Este destul de dificil sa ii determini chiar si pe cetatenii
corecti, supusi in fata legii, sa declare Fiscului orice alte forme
de venit cu exceptia celor oficiale. Asa ca, in SUA, a venit ca un
uragan cerinta Serviciului American de Beneficii Interne (IRS) ca
oamenii care sunt implici in activitati criminale sa si le
recunoasca
, doar pentru caldurosul sentiment de
satisfactie patriotica pe care l-ar avea atunci cand ar completa un
formular de plata a taxelor. Instructiuniile stipulate de IRS
pentru taxarea veniturilor insista ca „Veniturile ilegale,
precum banii obtinuti din traficul ilegal
de droguri
, trebuie incluse in Formularul de venit 1040, la
alineatul 21
„. Aceasta taxa de-a dreptul stupida isi
merita locul in lista, fie si numai pentru sansa infima ca ea sa fi
fost achitata vreodata de cineva.

8. Taxa pe
emancipare



Roma Antica
a adoptat o taxa aparent malitioasa si
umilitoare, dar in esenta destul de marinimoasa, denumita „taxa
dezrobirii”, care consta intr-o suma de bani pe care sclavul
trebuia sa o achite pentru a-si depasi conditia si a deveni un om
liber. Pentru un sclav, a carui retributie pentru munca depusa era
infima sau lipsea cu desavarsire, achitarea acestei taxe era
absolut imposibila. Totusi, au existat unele cazuri in care taxa a
fost platita de catre nobili generosi care au decis sa isi
elibereze din proprie initiativa sclavii; situatie in care taxa nu
mai reprezenta o povara de netrecut, oamenii bogati permitandu-si-o
fara prea mare efort.

7. Taxa pentru
contrazicerea conducatorului

Una dintre masurile bizare din secolul al XVII-lea, adoptata de
conducatorii carora nu le placea deloc vociferarile opozantilor
lor, a fost taxarea „la sange” a tuturor celor ce visau la dreptul
de contracarare declarativa. Adica a celor care aveau ceva de
protestat, comentat, zis in contradictie cu opinia conducatorului.
Liderii sperau, evident, ca detractorii lor isi vor mentine cat mai
mult pozitia ostila si vor dori sa si-o exprime, pentru a-i putea
extorca de cat mai multi bani. Protectorul Angliei, Oliver
Cromwell (1599 – 1658) a instituit una dintre cele mai bine
cunoscute asemenea taxe in 1655, perceputa regalistilor care inca
mai „atarnau de gatul Angliei” dupa executia ultimului rege,
Charles I
. Situatia opozantilor s-a inrautatit si mai tare
cand, printr-o miscare malefica, Cromwell a folosit banii pe care
ii percepea de la regalistii bombanitori tocmai pentru fondarea
unei militii indreptate impotriva acestora. Cel putin, regalistii
stiau precis spre ce anume erau directionate finantele lor…


6. Taxa pentru existenta

Conceptul de capitatie sau de taxa pe cap de locuitor reprezinta
ducerea la paroxism a ideii de taxa: in loc sa taxeze cetateanul in
functie de castigurile lui, capitatia este suma de bani pe
care acesta din urma i-o datoreza guvernului pentru simplul fapt ca
are indrazneala de a fi in viata
. Anglia a perceput o
serie de taxe pe cap de locuitor in secolul al XIV-lea care erau
extrem de dure si de necugetate (chiar si dupa standardele
capitatiei), culminand cu o taxa tripla fata de cea initiala.
Fireste, in urma acestei miscari, au izbucnit proteste, taranii
s-au revoltat si astfel, in 1381, a aparut pentru prima data in
istorie Revolta Taraneasca, din care s-au inspirat mai apoi alte
popoare.

5. Taxa pentru premiul
Nobel

Da, Premiile
Nobel
sunt taxate de catre Serviciului de Beneficii Interne din
Suedia
. Poate parea de-a dreptul ridicol ca o entitate
menita sa perceapa plati din castiguri isi revendica partea chiar
si de la cei care, in cuvintele lui Alfred Noble „au oferit cel mai
mare beneficiu omenirii”. Dar si Pulitzer-ele si numeroase alte
premii de pe Glob sunt, de asemenea, taxate. Daca ne mai consoleaza
cu ceva, unii castigatori sunt absolviti de achitarea taxei deca
respecta un anumit criteriu… tot ceea ce au de facut este sa
renunte la premii fara ca macar sa le atinga, cedandu-le caritabil
sau incredintandu-le statului suedez.

4. Taxa pe
nationalitate

Taxele percepute in special strainilor si imigrantilor nu sunt
deloc neobisnuite, nici chiar dupa secolul XX. Canada a
inceput sa ii taxeze pe imigrantii chinezi in 1885
si nu
s-a oprit pana in 1923. Din nefericire, aceasta taxa a fost
abrogata nu pentru ca si-ar fi schimbat canadienii optica, ci
pentru ca la acea data Actul Chinez de Imigrare a facut prohibita
pentru chinezi intrarea pe teritoriul Canadei.

3. Taxa pe
horn

Atunci cand esti un monarh nemilos, insetat de inavutire si ai
extorcat deja oamenii prin taxe pe proprietate, pe bunuri si pe ei
insisi, singurul lucru care iti mai ramane de facut este sa incepi
sa te legi de halucinante elemente aleatorii si sa le impozitezi si
pe acelea. Marea problema cu taxa pe hornuri din Anglia
anului 1660
a fost aceea ca populatia clasei de jos a fost
cea suprataxata – ceea ce pare sa se intample intotdeauna -, astfel
incat oamenii au inceput sa isi mascheze cosurile de pe case,
obligandu-i pe inspectori sa rascoleasca fiecare camin pentru a se
asigura ca nimeni nu ascunde hornuri. Aceasta practica a continuat
pana in momentul unui incendiu din 1684 care a mistuit 20
de case si a ucis patru indivizi
, ca urmare a incercarilor
unui brutar de a face uz discret de semineul unei case.

2. Taxa
daneza

Istoria medievala abunda in exemple de state care platesc biruri
inrobitoare altor tari. Taxa daneza reprezenta un tribut platit de
catre anglo-saxoni vikingilor din
Scandinavia
, condusi de danezi, pentru a preveni
vandalizarea unor teritorii britanice de catre acestia din urma.
Local, taxa purta denumirea „Danegeld” si a fost caracteristica
politicii regale atat a Angliei cat si a Imperiului Carolingian
prin secolele IX – XII, fiind colectata atat sub forma de tribut,
pentru impaciuirea atacatorilor, cat si cu titlu de remuneratie a
fortelor defensive. Ghinionul de a fi fost primul care a deschis
nefericita traditie l-a avut bietul rege Ethelred „Nepregatitul”, a
carui domnie a fost marcata mai ales de plecarea capului in fata
danezilor, motiv pentru care s-a ales si cu defaimatoarea sa
porecla.

1. Taxa pe
sare

Contrar aparentelor, s-a dovedit ca nastrusnica taxare a
sarii a fost una dintre cele mai imprevizibile idei din
istorie
. Taxele pe sare au fost responsabile de caderea
Imperiului Chinez, taxa franceza pe sare a ajutat la precipitarea
Revolutiei Franceze, iar Ghandi insusi a devenit cunoscut si si-a
initiat faimoasa miscare de independenta in vremea unui protest
impotriva taxei pe sare, in India anilor 1930. Un sfat util pentru
guvernele din toata lumea: orice ar fi, nu mai puneti taxa pe
sare!

CITESTE SI:

Urmărește DESCOPERĂ.ro pe
Google News și Google Showcase