Home » Cultură » Piratii – intre mit si realitate

Piratii – intre mit si realitate

Publicat: 13.11.2009
Inca de pe vremea lui Iuliu Cezar, nelegiuitii marilor praduiau orice corabie ajunsa la ananghie. Astazi, metoda a evoluat intr-atata, incat piratii ataca ambarcatiunile dupa ce, in prealabil, le-au localizat cu ajutorul GPS-urilor sau al satelitilor.

Un paradox – legile piratilor

In urma cu cinci veacuri, piratul era un marinar beteag, chior
si cu doua butelcute de rom la brau. Intre 1560 si 1720,
corsarii au explodat in topuri, devenind cei mai temuti pradatori
ai valorilor transportate de catre vasele comerciale
.
Una dintre cele mai crude bande de pirati isi avea
cartierul general pe insula Tortuga (Ile de la Tortue) si in Port
Royal din Jamaica (triajul comertului naval)
. Fenomenul a
luat amploare in aceasta zona mai ales datorita plajelor izolate si
nepopulate. Corsarii aveau cam acelasi tel cu totii, actionand in
baza unui ordin dat de catre o autoritate politica. Cel mai adesea,
primeau porunca de a ataca orice ambarcatiune care
apartinea inamicului
. Corsarii maltezi, de pilda, operau
la comanda Cavalerilor Sfantului Ioan si orice act de nesupunere
era pedepsit cu executia sau, in cel mai bun caz, cu exilul.

In urma unei conventii din 1854, de la Paris, mai multe state au
cazut de acord sa suspende procedura prin care guvernele lor puteau
solicita atacarea navelor adverse. Cel mai castigat dupa impunerea
acestei masuri a fost Sir Francis Drake, pirat
aflat in slujba aristocratiei britanice, care a adus beneficii
enorme atat angajatorilor, cat si lui. In acceptiunea populara,
piratii erau niste rebeli organizati in grupuri care operau in
afara cadrului legal.

Insa, in ciuda averilor confiscate de la victimele lor,
ei duceau o viata plina de privatiuni si, in consecinta, mureau
devreme
. Printre drepturile de care beneficiau se numara
si acela de a-si inlocui liderul prin vot
democratic
. Capetenie era ales intotdeauna un pirat de
marca, neinfricat, care putea sa confere echipajului incredere.
Acesta trebuia, totodata, sa manifeste abilitati de contabil,
astfel incat, la partajul capturii, fiecare dintre membrii bandei
sa-si primeasca bucata in functie de implicarea in actiunile de
deposedare a adversarului. Cei care se-ntorceau de pe vasul
atacat cu o mana sau cu un picior in minus beneficiau de
compensatii si urcau in ochii sefului
. Inainte de a fi
parafata, lista cu obiectele capturate era citita in fata tuturor
semnatarilor, eventualele modificari fiindu-le aduse la cunostinta
in spirit de fair-play. In regulamentul de ordine interioara erau
stipulate negru pe alb si sanctiunile impuse in urma incalcarii
ordinelor, unele dintre pedepse fiind chiar mai drastice decat
streangul.

In pofida panicii pe care o semanau pretutindeni corsarii,
umanitatea lor iesea adeseori la iveala, gestul de a
elibera sclavii de pe corabiile atacate
si de a-i integra
in tagma lor fiind graitor in acest sens. Era de aur a pirateriei a
coexistat cu imperialismul, forma de guvernare pe parcursul careia
vasele comerciale, doldora de produse, se intersectau pe toate
canalele de navigatie. In stramtori si in apropierea danelor,
securitatea flotelor era asigurata de nave de razboi, angajate de
catre statele semnatare ale acordului privitor la comertul pe
mare.

FACTS. Piratii si fratii
lor

  • Buccaneers (pictura, sus) erau botezati piratii care
    operau in Indiile de Vest.
    Radacina cuvantului este
    boucan, care denumea un dispozitiv din lemn ce ajuta la frigerea
    carnii la soare. Intitulat in spaniola barbacoua, unealta era
    folosita cu precadere de catre vanatorii francezi (boucaniers). O
    data ce s-au transformat in pirati, pradatorii au luat cu ei pe ape
    si denumirea. Cel mai vestit „buccaneer” a fost Henry Morgan.

  • Piratii olandezi purtau numele de kaper sau
    vrijbuiter (instalatori)
    . In limbile engleza si
    franceza, termenii sunt echivalati prin freebooter, respectiv
    flibustier, ambele echivalente insemnand pirat. Mai tarziu,
    englezii au renuntat la propriul termen, imprumutandu-l de la
    francezi pe cel de filibusters – aventurieri participanti la
    revolutiile din America Latina. Acum, filibusters este o notiune
    aplicata parlamentarului cu limba de lemn.

  • In Indonezia si Malaezia, corsarii sunt numiti
    lanun
    . La origine, lanun insemna calatorie pe mare,
    termenul devenind ulterior, in secolul al XV-lea, o eticheta
    pentru infractori.

  • Cei care actionau in numele guvernului erau numiti
    corsari.
    Turcii le-au spus korsan, denumire acceptata
    peste tot in Orient. Originea cuvantului corsar trebuie cautata in
    latinescul medieval cursa, care inseamna expeditie.

  • Picaron este cuvantul ales de catre spanioli pentru
    nelegiuitii marii
    . Nu inseamna altceva decat pungas,
    vagabond, borfas.

  • Latinescul pirata, din care provine romanescul pirat, dar si
    englezescul pirate, isi are radacinile, la randu-i, in limba
    greaca.

O viata inumana

Conditiile de trai de pe corabii erau de-a dreptul
inumane in secolul al XVII-lea
. Marinarii consumau adesea
alimente putrezite, in care roiau viermii, iar dupa ce-si terminau
stagiul, se intorceau acasa cu forme severe de debilitate. Doi
dintre factorii direct responsabili de viata mizera a matelotilor
erau marea si comandantul navei. Capeteniile
ambarcatiunilor engleze erau recunoscute in acele timpuri pentru
brutalitatea cu care-si struneau echipajul.

Este stiut faptul ca indatoririle marinarilor erau mai mult
decat impovaratoare, tratamentul care le era aplicat fiind adesea
inuman. Daca existau dezertori, acestia erau inlocuiti fara
scrupule cu tineri rapiti. In acea perioada, orice pusti
care adasta pe inserate la o taverna se putea trezi in zori pe
puntea unei astfel de ambarcatiuni
. Cu nesperat noroc,
ocolit de dizenterie si de alte maladii contagioase, se putea
reintoarce acasa dupa 2-3 ani. Multi, insa, sfarseau aruncandu-se
de buna voie peste bord.

Ca in orice comunitate, si in cea a marinarilor existau
razmerite. De obicei, acestea izbucneau in timp ce se ordona
atacarea unor nave ale piratilor. Atunci, in baza unor intelegeri
tainuite, mai mult de jumatate din echipaj trecea in tabara
corsarilor, luptand alaturi de acestia impotriva fostilor
tovarasi.

O alta metoda piratereasca de a pune stapanire pe bunuri
necuvenite era obtinerea unor mandate de navigatie false. In
asemenea tidule, piratii figurau ca militari care aveau misiunea de
a veghea la bunul mers al navigatiei. Dupa ce acestia trageau
corabiile „pe dreapta”, simuland controale de rutina, urma golirea
incarcaturii din cala, operatiune ce nu necesita mai mult de cateva
ore, data fiind si participarea extraordinara si neconditionata a
echipajului pacalit.

In timpul Revolutiei americane, au fost consemnate cele
mai multe acte de piraterie camuflate
. Razboiul Civil din
SUA a avut si el povestea lui in aceasta privinta: piratii sudisti
au trimis in larg mai multe vase-capcana, cel mai faimos dintre ele
fiind CSS Alabama. Modelul a fost copiat in timpul celui de-al
doilea Razboi Mondial de catre Germania nazista, Hitler ordonand
prezenta obligatorie a catorva vase-fantoma in Oceanele Atlantic si
Indian.

FACTS. Victime si
calai

  • In anul 78 i.Hr., Iuliu Cezar a poposit pe
    insula greceasca Rhodos pentru a studia tehnica oratoriei. Trei ani
    mai tarziu, piratii l-au rapit si au cerut rascumparare pentru a-l
    elibera. Odata scapat din captivitatea acestora, Cezar a format o
    armata si s-a razbunat, rastignindu-i pe faptasi.

  • Corsarii irlandezi atacau constant vasele comerciale romane.

  • Sfantul Patrick (cel care le
    prilejuieste irlandezilor, an de an, sarbatoarea omonima) a fost
    rapit si apoi facut sclav de catre corsarii roscovani.

  • Vikingii nu erau altceva decat pirati nordici
    care jefuiau insulele britanice si teritoriile europene.

  • In 937, piratii irlandezi s-au aliat cu cei scotieni, cu
    vikingii, cu galezii si cu triburile pictilor (nordul Scotiei),
    pentru a cuceri Anglia. Fiul regelui Edward, Athelstan, le-a
    zadarnicit intentiile.

  • Sir Peter James Blake, unul dintre favoritii
    probelor de yachting, , a fost ucis de catre piratii brazilieni in
    timpul unei expeditii desfasurate de acesta in America de Sud
    (2001).

  • Ultraluxosul vas de croaziera Seabourn
    Spirit
    a fost atacat in noiembrie anul trecut in
    apropierea coastelor Somaliei.

Pirati au fost, pirati sunt inca

Pirateria pe mare este un fenomen actual si, la
fel ca in trecut, pretul platit poate fi chiar marfa transportata,
dupa cum pot fi banii sau chiar anumite favoruri politice si
administrativ-teritoriale. Profitand de declinul Royal Navy –
divizia de aparare navala a Regatului Unit al Marii Britanii -,
pirateria a redevenit o sursa de profit in sud-estul Asiei,
sudul Americii, apele Oceanului Indian si sudul Marii
Rosii.

Corabiile desuete de odinioara, acum ancorate doar in vitrinele
pasionatilor de navomodelism, au fost inlocuite cu bancuri de
barcute rapide, pe care salasluiesc echipaje mici, dotate insa cu
arsenal de ultima ora. Principalele lor tinte sunt cargourile cu
putine persoane la bord, ambuscate in stramtori, unde
posibilitatile de a realiza manevre salvatoare sunt aproape
inexistente.

In majoritatea cazurilor, este vanat echipajul navei,
urmarindu-se apoi incasarea unor recompense semnificative din
partea tarii de resedinta al victimelor.
Alteori, scopul
retinerii temporare in larg este identificarea seifului – in care
sunt depozitate sumele necesare platirii taxelor portuare de
stationare – si, evident, golirea lui in cel mai scurt timp cu
putinta. Sunt cazuri in care echipajul este somat sa ancoreze
intr-o rada improvizata de pirati, in scopul revopsirii vasului si
al inmatricularii lui false, tocmai pentru a elimina urmele
delictului.

FACTS. Accesoriile unui
pirat

  • Garderoba total neasortata.
    Hainele au indeobste masuri improprii, iar coloritul le este
    pestrit sau inchis.

  • Peticul de piele aplicat pe unul
    dintre ochi, chiar daca impricinatul vede cu ambii. Initial, acesta
    era folosit de catre cei care chiar isi pierdusera vederea in
    bataliile purtate pe mare. Incet-incet, a devenit un obiect
    simbolic.

  • Una bucata picior din lemn,
    substituent pentru cel original, lasat amintire pe una dintre
    ambarcatiunile supuse.

  • Mana-carlig, vezi Captain Hook,
    vezi Peter Pan, vezi romancierul scotian Matthew Barrie.

  • Cercel din aur, à la Nicoleta
    Luciu.

  • Bandana (esarfa purtata pe cap, a
    nu se confunda cu keffiyeh) cu multe buline.

  • Papagal pe umar.

  • Barba, cicatrici si varii echimoze
    dobandite in lupte.

  • Ochean, palarie cu boruri in trei
    colturi.

  • Mult, mult rom.

Prada cea mare

Canalul Malacca (situat intre peninsula malaeziana si
insula indoneziana Sumatra), Canalul de Suez si Canalul Panama sunt
puncte marcate cu verde pe hartile piratilor
. Acolo, ei
ataca, invariabil, orice ambarcatiune iesita in larg. Fiind invers
proportionala cu puterea, viteza vasului depinde atat de greutatea
proprie, cat si de tonajul maxim admis la incarcare. Desigur,
un pirat iscusit, cu simtul jafului bine dezvoltat, se va
orienta catre vapoare cat mai mari
– o provocare cu care
se va si mandri in urma revendicarii atacului. Deoarece este mai
greu de operat cu ambarcatiuni masive si echipaj numeros,
comisionul este si el, implicit, pe masura.

Pirateria contemporana are, totodata, ratiuni
politice
. Dupa dizolvarea guvernului in Somalia (1991),
corsarii din apele inconjurator au sechestrat nave ale ONU care
transportau intr-acolo ajutoare. Sustinatorii regimului infrant
urmareau sa instaureze haosul si panica, jefuind pana si
pescadoarele ONU.

In zece ani, incepand din 1993, numarul cazurilor de
piraterie care au avut cauze politico-administrative s-a
triplat.
In primul semestru al anului 2003, au fost
consemnate cele mai numeroase atacuri din istoria ultimilor 100 de
ani: 234 de sechestrari, 16 morti, 52 de raniti, 193 de ostatici.
In aceeasi perioada a anului 2004, au fost raportate 182 de cazuri,
dintre care 50 s-au petrecut in apele indoneziene (tot in
statisticile IMB – International Maritime Bureau -, din 251 de
agresiuni in 2004, 70 au avut loc in zona Malacca). In schimbul
eliberarii, corsarii pot pretinde sume exorbitante de bani,
autonomie de actiune in anumite arealuri, eliberarea unor ostatici,
repatrierea rezidentilor retinuti in alte state si alte favoruri
politice.

De multe ori, sabotajul este si el o cauza. Nu in cele din urma,
unele dintre tintele vizate sunt petrolierele, asediate, in 2005,
de 67 de ori. Bineinteles ca piratii mileniului trei poarta
armament de ultima ora, care include, pe langa AK-47, telefoane
mobile, GPS-uri, barci cu motor de sute de cai-putere si chiar
aruncatoare de grenade, pentru cei „neascultatori”. Au existat
speculatii potrivit carora piratii au hack-uit pana si
comunicatiile realizate prin retelele Inmarsat – via satelit –
pentru a anticipa ruta vapoarelor.

FACTS. Piratii in
operele de fictiune

  • Capitanul Hook, din romanul Peter Pan –
    imaginea tipica a piratului de odinioara. Principala sa arma era
    contondentul carlig de la mana dreapta.

  • Horatio McCallister, celebru, in serialul de
    animatie The Simpsons, pentru interjectia „Yarrr!”.

  • Personajul Jack Sparrow, nimeni altul decat
    Johnny Depp, din Piratii din Caraibe. Multe dintre fetele care au
    vazut filmul si-au tapetat camera cu afisul filmului, in care,
    desigur, in prim-plan era tot interpretul lui Donnie Brasco.

  • Long John Silver a devenit unul dintre
    corsarii-etalon ai literaturii gratie lui Robert Louis Stevenson,
    autorul romanului Treasure Island (Insula comorilor) si cel care a
    fixat in imaginarul colectiv cateva dintre instrumentele-cult ale
    piratilor: hartile, esarfa de pe ochi si papagalul de pe umar.

  • Sandokan, hibridul pirat-tigru malaezian,
    intruchipat de catre actorul indian Kabir Bedi.

Piratul darz si enigmatic

Desigur ca orice actiune desfasurata pe mare este reglementata
de legi. In secolul al XVIII-lea, britanicii si olandezii controlau
in parte culoarele din Malacca. Pe atunci, nenumarati pirati se
razvrateau impotriva expansiunii colonialiste. Pentru a atenua
diferendele, Anglia si Olanda au convenit sa-si imparta teritoriul
in mod egal. Prin acest acord, fiecareia dintre parti ii revenea
responsabilitatea de a-si reglementa legile rezultate in urma lui.
La catva timp dupa parafarea intelegerii, linia cu pricina a
devenit granita maritima intre Malaezia si Indonezia.

Judecarea, amendarea si condamnarea actelor de piraterie a
constituit intotdeauna un subiect delicat in codurile civile.
Jurisprudenta nu a putut incadra inca activitatea piratilor
intr-o anumita specie de infractiuni, actul in sine petrecandu-se
de multe ori in afara teritoriului de resedinta
.
Echipajele sunt si ele mixte, compuse din persoane de nationalitati
diferite, astfel ca aplicarea unor pedepse colective este de-a
dreptul imposibila. In mare parte, sanctiunile se supun clauzei de
salvgardare „extra territorium jus dicenti impune non paretur”
(judecarea individului care a comis ilegalitatea in afara tarii de
provenienta se poate solda cu impunitatea).

Oricare ar fi pozitia lor in raport cu legea, piratii raman pentru
noi niste figuri enigmatice, pline de carisma si de tarie de
caracter, intrupari ale aventurierului ideal care locuieste in
orice fiinta umana.

FACTS. Piratii in
muzica

  • Johnny Kidd and the Pirates a fost o trupa
    britanica ai carei componenti performau live, cu esarfe pe
    ochi.

  • Keith Moon, tobosarul formatiei The Who, a fost
    un fan infocat al lui Robert Newton, interpretul lui Long John din
    ecranizarea Insula comorilor a celor de la Disney.

  • Running Wild sunt probabil singura formatie
    „pirate metal” care, de la infiintare si pana-n zilele noastre, au
    texte despre pirati.

  • Adam Ant – unul dintre protejatii lui Malcolm
    McLaren (promotorul Sex Pistols) – a intitulat o piesa Jolly Roger
    – steagul negru cu cap de mort arborat pe puntea vaselor cu pirati
    (numele provine din frantuzescul joli rouge).

  • In 1986, The Beastie Boys au inchinat un cantec
    stilului de viata al piratilor. Melodia Rhymin’ and
    Stealin’
    se gaseste pe albumul Licensed to Ill.

  • Muzicianul si, totodata, comedianul contemporan
    Voltaire a ilustrat cu umor rivalitatea dintre
    miturile piratilor si cele ale vampirilor, in cantecul Vampire
    Club, de pe albumul Boo Hoo.


CITESTE SI:

Urmărește DESCOPERĂ.ro pe
Google News și Google Showcase