Home » Cultura » Cele mai bizare recorduri ale Antichitatii

Cele mai bizare recorduri ale Antichitatii

Autor: Adrian Nicolae 02.05.2010
Performantele extreme si curiozitatile au fascinat umanitatea inca din zorii ei. Evident, Antichitatea nu face nici ea exceptie de la aceasta regula iar cea mai buna dovada in acest sens o reprezinta cele 7 minuni ale lumii. Acestea sunt, insa, cele mai cunoscute. Pe langa piramide, Colosul din Rhodos sau Farul din Alexandria, lumea antica se mai dadea in vant si dupa statistici, recorduri si informatii mai putin obisnuite, iar cei care sa le aduca in atentia publicului nu erau nici ei putini. De la cel mai mare schelet uman la cele mai desfranate femei, de la cel mai potent barbat pana la cel mai rau vecin, si de la cele mai ciudate armuri pana la cei mai mari betivi din Antichitate, ei bine, acestea erau subiecte de care nu se sfiau sa scrie nici chiar cei mai mari invatati ai acelor vremuri...

Despre oameni

Cei mai inalti oameni – Conform invatatului
latin Aulus Gellius (125-180 d.Hr.), limita pana la care un om se
poate inalta este cea de sapte picioare (2,07 metri). Cu toate
acestea, Pliniu cel Batran (23-79 d.Hr.), in a sa Istorie Naturala,
pomeneste cazul unui arab pe nume Gabarra care a fost adus in fata
imparatului Claudiu ca o curiozitate extrema. Sclavul masura nu mai
putin de 2,89 metri inaltime. Acelasi Pliniu sustine, insa, ca nu
Gabarra era recordmanul absolut ci un cuplu roman, Pusio si
Secundilla, ambii cu o inaltime de 3,02 metri. Istoricul
mentioneaza chiar si locul in care au fost ingropati cei doi, anume
gradinile vilei lui Salustius.

Cei mai scunzi oameni – Tot Pliniu cel Batran
aminteste si de cel mai scund om despre care ar fi existat mentiuni
scrise in Antichitate. Este vorba de piticul Conopis, sclavul
preferat al Iuliei, nepoata imparatului Octavian Augustus. Conform
marturiilor ilustrului istoric roman, Conopis nu ar fi depasit
inaltimea de 70 de centimetri. El este, insa, contrazis de
Suetonius, un alt autor celebru al Antichitatii, care afirma ca
Lycius, un cavalerist roman din vremea aceluiasi Augustus, avea o
maxima inaltime de 60 de centimetri.

Cel mai puternic om – Gladiatorul Athanatos
(Nemuritorul) putea candida cu succes, in opinia lui Pliniu cel
Batran, la titlul de cel mai puternic om din lume. Istoricul
sustine ca luptatorul aparea echipat cu o platosa de plumb ce
cantarea nu mai putin de 163 de kilograme, si asta in conditiile in
care greutatea maxima pe care un legionar roman trebuia sa o care
era de doar 35-40 de kilograme. Si totusi, un centurion din garda
personala a imparatului Augustus, Vinnius Valens, se spune ca era
atat de puternic incat putea ridica de la pamant o caruta plina cu
amfore de vin si ca putea opri un car de curse aflat in plina
viteza. De altfel, ispravile sale herculeene i-au fost notate in
detaliu pe piatra funerara din Roma, chiar la dorinta acestuia.

Cei mai longevivi oameni – Mare amator de
curiozitati, Pliniu cel Batran nu uita sa mentioneze si recordurile
absolute legate de varsta pe care o poate atinge un om. El sustine
ca la Roma exista un anume Marcus Aponius, un barbat cu venerabila
varsta de 140 de ani. Totusi, un recensamant din anii 70 d.Hr.
arata ca in peninsula italica traiau 4 barbati cu aceasta varsta si
tot atatia de cate 137 de ani. Un caz cert, desi mai putin
spectaculos decat Marcus Aponius, este cel al oratorului Gorgias
din Sicilia, omul care a atins varsta de 108 ani, o performanta
incredibila pentru acele vremuri.

Cei mai virili barbati – Daca Aristotel sustinea
convins ca un barbat poate procrea doar pana la varsta de 70 de
ani, in timp ce o femeie poate da nastere doar pana la 50 de ani,
Pliniu cel Batran il contrazice, mentionand cazul cenzorului Cato,
fericitul tata al unui baiat pe care l-a conceput la varsta de 80
de ani. Si cu toate acestea, regele Masinissa al Libiei (240 – 148
i.Hr) detine un record de invidiat de toti barbatii din lumea
romana, acolo unde virilitatea era aproape un cult, el devenind
tata la incredibila varsta de 88 de ani.

Despre sex, dragoste si vicii

Cea mai lunga partida de sex – Ii apartine
Messalinei, sotia imparatului Claudius. Conform lui Dio Cassius
(155 – 229 d.Hr.), aceasta ar fi provocat-o la un duel
nonconformist pe cea mai cunoscuta prostituata din Roma,
castigatoare urmand a fi desemnata cea mai rezistenta din punct de
vedere sexual. Prostituata a abandonat dupa 24 de ore, Messalina
rezistand cu o ora mai mult. In tot acest timp, imparateasa a fost
satisfacuta de nu mai putin de 25 de barbati. Tot Messalina detine
si recordul pentru cea mai desfranta femeie a Antichitatii, nicio
alta pretendenta la acest trist titlu nereusind mai multe infamii
decat ea, ne asigura acelasi Dio Cassius.

Cel mai rezistent barbat din punct de
vedere sexual
– O varianta masculina a desfranatei
Messalina o reprezenta imparatul Commodus. Acesta era deosebit de
apreciat si laudat pe strazile Romei pentru faptul ca nu era seara
in care sa nu se retraga in dormitorul sau insotit de 300 de
concubine alese pe spranceana dintre prostituate si femei libere,
laolalta. Ca si cum nu era de ajuns, imparatul cumparase si 300 de
sclavi homosexuali.

Cei mai mari betivi ai Antichitatii – Locuitorii
Bizantului isi creasera o faima atat de mare de bautori inveterati,
incat in toata lumea antica umbla vorba ca acestia locuiesc mai
mult in bodegi decat in propriile case, acestea din urma fiind
inchiriate calatorilor si negustorilor. Istoricul Aelian
(175-235d.Hr.) sustine chiar ca in timpul unui asediu, generalul
Leonides a fost nevoit sa ordone crearea unor bodegi mobile pe
metereze, astfel incat soldatii sai sa nu mai dezerteze pentru a-si
umple burtile cu vin in oras.

Cea mai lunga perioada de virginitate
– Iulius Cezar
mentiona in a sa De Bello Gallico ca triburile germanice aveau un
obicei cel putin ciudat pentru un roman obisnuit cu moravurile
Cetatii Eterne. Astfel, era considerata o mare rusine pentru un
barbat sa cunoasca femeia inaintea varstei de 20 de ani. De altfel,
cei care reuseau sa isi pastreseze castitatea cat mai mult se
bucurau de mare stima in randul conationalilor lor. Se credea ca
aceasta practica ii facea pe barbati mai puternici, mai inalti si
mai buni luptatori.

Cei mai rai vecini ai lumii antice – Tot Iulius
Cezar sustine ca germanicii, prin natura lor razboinica, erau cei
mai rai vecini pe care cineva ii putea avea. Idealul unui asemenea
barbar era sa traiasca singur intr-o padure, conform scrierilor
dictatorului roman. Aceasta insemna ca reusise sa isi izgoneasca
toti vecinii din jur.

Despre razboi

Cel mai de succes gladiator – Istoricul
Herodianus din Siria (170-240 d.Hr.) sustine ca doar imparatul
Commodus putea detine un astfel de record. Obsedat de ideea de a se
confunda cu Hercule si renumit pentru faptul ca nu pregeta sa
coboare in arena alaturi de gladiatori, Commodus a iesit invingator
de 735 de ori din tot atatea infruntari. In medie, un gladiator isi
gasea sfarsitul dupa aproximativ 10 confruntari. Cu toate acestea,
pe piatra funerara a unui gladiator pe nume Flamma se indica faptul
ca razboinicul a participat la 33 de lupte, a invins in 21 dintre
ele, a pierdut 8 si a fost gratiat de 4 ori.

Cel mai inalt turn de asalt – In timpul asediul
asupra cetatii Rhodos din anii 306-307 i.Hr., regele Demetrios I al
Macedoniei (337-283 d.Hr.) a dat ordin soldatilor si inginerilor
sai sa ridice cel mai mare turn de asalt construit vreodata. Uriasa
masinarie de razboi avea, in momentul finalizarii constructiei, o
inaltime de 40-43 de metri, conform spuselor istoricului Diodor din
Sicilia (80 – 21 i.Hr.). Acelasi istoric sustine ca platforma
ultimului dintre cele noua nivele avea o suprafata de 82 de metri
patrati, iar fiecare nivel era dotat cu catapulte capabile sa
arunce bolovani grei de peste 80 de kilograme. Faptele sunt
confirmate si de scriitorul, inginerul si arhitectul roman Vitruviu
(80-15 i.Hr.), cel care afirma ca turnul nu a ajuns niciodata sa
isi indeplineasca scopul, si asta pentru ca, datorita greutatii
sale enorme, el s-ar fi scufundat in dejectiile aruncate de
locuitorii cetatii Rhodos in calea sa. Intr-un final, el a fost
abandonat iar din lemnul sau a fost ridicata o ofranda in cinstea
zeului Helios.

Cea mai ciudata armura – Istoricul grec Pausanias
(sec II d.Hr) era convins ca sarmatii de la nordul Dunarii aveau
cele mai ciudate armuri create vreodata. Daca este sa ii dam
crezare invatatului elen, sarmatii isi confectionau armurile din
copite de cai. Acesteau erau spalate, despicate si modelate, astfel
incat sa semene cu solzii unui sarpe. Apoi erau legate cu tendoane
de vite sau cai. Armurile aveau un aspect frumos si erau la fel de
eficiente ca si cele grecesti din bronz sau fier, putand opri o
sabie, o sulita sau o sageata.


Cea mai neconventionala arma
– Pe cand asediau cetatea
greceasca Ambrakia, in anul 189 i.Hr., romanii s-au vazut pusi in
fata primului gaz de lupta, o arma cel putin neconventionala pentru
acele timpuri. Incapabili sa se apropie de ziduri prin intermediul
masinariilor lor de razboi, romanii au sapat tuneluri prin care sa
iasa in spatele zidurilor inamice. Planul lor a fost, insa, dejucat
iar grecii au plasat in tunelul roman un cazan ciuruit plin cu
carbuni aprinsi si pene. Fumul gros si inecacios a fost suficient
ca sa ii determine pe romani sa renunte la planul lor. Marturia
apartine istoricului grec Polibiu (203-120 i.Hr).

Cea mai slaba cavalerie – Renumiti pentru modul
lor de viata desfranat, lasciv si luxos, locuitorii orasului
Sybaris au dat chiar nastere termenului de sibarit (persoana care
traieste in lux si desfrau). Astfel, una dintre placerile acestor
oameni era aceea de a-si vedea caii dansand la banchete, o placere
care se transformase intr-un veritabil obicei. Traditia s-a
dovedit, insa, fatala in momentul unei batalii cu armata cetatii
rivale, Croton. Intamplarea cu iz de anecdota este sustinuta atat
de istoricul latin Aelian, cat si de retorul Athenaios (sec. II
d.Hr.). Cunoscand obiceiul sibaritilor de a-si invataa caii sa
danseze, sute de soldati din Croton au venit pe campul de lupta
inarmati… cu instrumente muzicale. Atunci cand harmalaia
muzicantilor improvizati a ajuns la urechile patrupedelor, acestea
au inceput sa isi execute tumbele si piruetele binecunoscute, fiind
incapabile sa execute un atac. Victoria in acea zi a revenit,
evident, soldatilor din Croton.

Cea mai stupida infrangere – In timpul invaziei
celtilor in Grecia anului 279 i.Hr., istoria a fost decisa de o
intamplare cel putin neobisnuita. Istoricul Pausanias (sec II
d.Hr), la unison cu Diodorus Siculus (80 -21 I.Hr.), afirma ca
intr-o noapte fatidica, in apropiere de Delfi, celtii au fost
cuprinsi de nebunia lui Pan (de aici si termenul de panica),
crezand ca sunt atacati de eleni. Nici vorba de asa ceva, dar
celtii s-au retras in graba lasand in urma 10.000 de morti. Se pare
ca in retragerea lor pripita, atacatorii si-au ucis inclusiv
tovarasii mai lenti de picior, totul pentru a grabi marsul
supravietuitorilor.

Despre mistere

Cel mai misterios exponat – Amiralul cartaginez
Hanno a efectuat in secolul al VI-lea i.Hr. o calatorie de-a lungul
coastei apusene a Africii. Conform spuselor sale, preluate de
istoricul Pliniu cel Batran, Hanno si marinarii sai au observat
grupuri de oameni neobisnuiti pe tarmul Continentului Negru.
Femeile aveau trupul complet acoperit cu par, in timp ce barbatii
erau atat de puternici si de agili incat nu a putut fi prins
niciunul. In schimb, doua femei au fost ucise si jupuite, iar
pielea lor a fost expusa ca o curiozitate intr-un templu din
Cartagina. Se pare totusi ca Hanno reusise sa captureze doua…
gorile, animale complet necunoscute in bazinul mediteranean.

Cea mai mare fosila umana – Acelasi Pliniu cel
Batran afirma in Istoria Naturala ca, in timpul unui cutremur
devastator care a lovit Creta, un intreg perete de munte s-a naruit
complet. Catastrofa a dezvaluit cretanilor ramasitele misterioase
ale unui individ de proportii uriase. Masuratorile au aratat ca
oasele apartineau unui barbat cu o inaltime de 20,4 metri.

Cel mai mare dinte – Un caz asemanator este
mentionat si de catre Phlegon din Tralles (sec II d.Hr.), cel care
sustine ca, in timpul domniei lui Tiberius, la curtea acestuia din
insula Capri a fost adus un dinte uman urias, de 30 de centimetri
lungime, dinte dezvelit in urma unui cutremur ce avusese loc in
Asia Mica. Mai mult, cei care i-au adus dintele imparatului,
sustineau ca se afla in posesia unui schelet colosal. Tiberius nu a
acceptat, insa, ca acesta sa fie transportat, multumindu-se cu o
copie a craniului in marime naturala. Tiberius si-a motivat
alegerea prin respectul cuvenit celor trecuti in nefiinta, fie ei
uriasi sau oameni normali.

Cea mai mare sepie capturata vreodata
– Cu o
meticulozitate specifica doar marilor istorici si naturalisti,
Pliniu cel Batran mentioneaza un caz cel putin ciudat petrecut in
sudul peninsulei Iberice, in orasul Crateia, in jurul anului 150
i.Hr. Istoricul sustine ca o sepie de dimensiuni colosale isi
facuse un obicei din a patrunde in bazinele artificiale ale
localnicilor si de a se infrupta cu pestele acestora. Atunci cand a
fost prinsa si ucisa, ea a fost adusa in fata generalului roman
Lucullus, care si-a notat in detaliu dimensiunile acesteia. Astfel,
sepia uriasa avea un cap echivalent cu 15 amfore, aproximativ 390
de litri, iar tentaculele sale se intindeau fiecare pe lungimea de
9 metri. Resturile bestiei cantareau nu mai putin de 230 de
kilograme, in timp ce ventuzele sale erau echivalentul unor cupe cu
capacitatea de 10 litri.

Cel mai violent peste – Claudius Aelianus –
„Aelian” (175-235 d.Hr.) mentioneaza existenta unui peste de
dimensiuni uriase, inarmat cu dinti taiosi, mult mai mare decat un
rechin, care se dadea in vant dupa carnea umana si care obisnuia sa
rastoarne fara mari probleme ambarcatiunile pescarilor. Acelasi
Aelian sustine ca monstrul putea crea valuri uriase in momentul in
care izbea apa cu coada si ca astfel arunca oamenii de pe stanci.
Se pare ca monstrul descris de Claudius Aelianus nu era altceva
decat un casalot.

Sursa:
Cartea recordurilor lumii antice –
Allan&Cecilia Klynne
Editura Hous of Guides, 2007

CITESTE SI: