Home » Cultură » Incredibilul caz de perceptie extrasenzoriala – Doris Bither

Incredibilul caz de perceptie extrasenzoriala – Doris Bither

Publicat: 18.06.2010
Fara indoiala, macar o data in viata, tu sau cineva cunoscut tie a avut experienta, aparent paranormala, de a «vedea » viitorul sau a perceput evenimente aflate la distanta. Multi dintre noi am avut vise care s-au implinit, am intuit accidente care s-au petrecut cu cei apropiati sau am prezis corect diverse intamplari banale din viata cotidiana. Experientele de acest fel sunt ciudate si sperie, dar se intampla relativ regulat. Un celebru si cutremurator exemplu este faimosul caz al lui Doris Bither.

Percepi?

Despre ce este vorba, deci? Depinde cine raspunde. Un procent consistent din populatia lumii pune aceste evenimente ciudate pe seama perceptiei extrasenzoriale (PE), un fel de al saselea simt, dincolo de bariera vazului, auzului, mirosului, atingerii si gustului. Spre deosebire de simturile firesti, PE are o raza de acoperire, virtual, nelimitata si este experimentata mai degraba la nivel de gand, decat ca senzatie trupeasca. Cealalta optica sustine ideea conform careia nu este nimic supranatural in legatura cu aceste evenimente. Ele se intampla, spun scepticii, dar sunt perfect justificabile de stiinta conventionala.

Perceptia extrasenzoriala este un termen colectiv pentru o serie de abilitati mentale ipotetice. Aceste abilitati, dimpreuna cu alte fenomene paranormale, intra toate sub umbrela larga denumita « psi ». Principalele manifestari ale PE sunt telepatia, clarviziunea, pregognitia si retrocognitia, psihometria si mediumul sau capacitatea de a contacta spiritele mortilor.

Toate aceste abilitati se sprijina pe ideea ca fiintele umane pot percepe semnale dincolo de capacitatile cunoscute ale simturilor fizice comune. Acest concept ne-a urmarit evolutia inca de la inceputurile civilizatiei umane (ganditi-va la numerosii profeti, la faptele miraculoase din vechime sau la vizionari si prevestitori), insa studierea sa academica, dintr-o perspectiva moderna, nu s-a dezvoltat inainte de prima jumatate a secolului al XX-lea. Termenul de « perceptie extrasenzoriala » in sine a fost inventat in 1934, de catre profesorul J.B. Rhine, de la Universitatea Duke, unul dintre cei mai respectati oameni de stiinta ai vremii, care a coordonat cercetari paranormale intr-un laborator universitar.

Doris Bither

Initial, investigarea cazului Doris Bither, demarata in data de 22 august 1974, era privita ca o rutina asemenea multor altora de acelasi fel dinaintea ei. S-a dovedit, in cele din urma, a fi unul dintre cele mai importante exemple de perceptie extrasenzoriala din analele istoriei paranormalului.

Doris Bither, o femeie mignona, la aproximativ 30 de ani, traia intr-o casuta din oraselul Culver, California, alaturi de fiica sa, de 6 ani, si de cei trei fi, in varsta de 10, 13 si 16 ani. Locuinta era saracacioasa si aproape devastata, iar relatia dintre femeie si baietii sai – una conflictuala. In interiorul casei urechile putinilor vizitatori resimteau o presiune anormal de mare, locul in sine fiind de doua ori renegat de oras.

Din cate se cunosc, Doris Bither a fost abuzata de parintii sai si a avut relatii marcate de violenta domestica cu mai multi barbati. Femeia pretindea ca spiritele o hartuiesc inclusiv fizic. Descria adesea intamplari infioratoare, de la observarea unor entitati pana la viol spectral. Desigur, cei care au studiat cazul erau sceptici, aparitiile fiind greu de dovedit, iar colectarea dovezilor aproape imposibila, din perspectiva stiintifica.

Abuzul sexual « fantomatic » este chiar si mai greu de crezut. Dar atunci cand vanataile de pe interiorul coapselor si de pe tot corpul femeii au fost observate si cercetate de medici, iar mai apoi au aparut si marturiile unor oameni din afara familiei, referitoare la aparitii ciudate, declaratiile lui Doris Bither au inceput sa fie luate in serios. Femeia pretindea ca fantomele ar fi fost ale unor asiatici. Copiii, la randul lor, vedeau lucruri stranii, iar aparitiile erau atat de dese, incat acestia chiar botezasera una dintre fantome « Domnul Woose – It ».

Investigatia

In toata chestiunea, ideea violului este unul dintre cele mai interesante aspecte. Doris Bither pretindea ca doua fiinte o tintuiau la sol, in timp ce o a treia, mai mare sau mai inalta, o viola. Cel mai mare fiu al lui Doris a recunoscut ca si-a vazut deseori mama aruncata prin camera. O data, a incercat chiar sa intervina, dar a fost la randul sau propulsat in laturi de o forta nevazuta. Era, probabil, cea mai bizara declaratie a vremurilor.

Investigatorii s-au decis atunci sa isi aduca intariri, atat umane cat si tehnologice, si, impreuna cu alti colegi si ajutati de camere de mare viteza montate in casa lui Doris, au rugat-o pe femeie sa invoce entitatile, pentru a vedea daca are loc vreo manifestare paranormala. Ea a inceput sa injure si sa tipe la spirite, in timp ce mai multi oameni se aflau in aceeasi camera cu ea.

Spre surprinderea tuturor, luminile au inceput sa palpaie, iar un soi de abur verzui s-a format intr-un colt. A inceput sa se miste si sa creasca, formand in cateva secunde bustul foarte mare si musculos al unui barbat, fara chip. Indiferent de cate camere de mare viteza au fost montate pentru a capta aceste imagini, niciuna nu a surprins pe film silueta. Fotografiile, disponibile si astazi, prezinta numai cateva arce de lumina in mijlocul camerei precum si niste puncte luminoase..

Cateva detalii referitoare la caz sunt importante de mentionat: dependenta de alcool a lui Doris si compertamentul ei general abuziv si agresiv, precum si impotrivirea de a cauta ajutor pentru probleme. Din pricina refuzului solutionarii serioaselor probleme psihotice, este posibil ca energia ei si energia din caminul ei sa fi stimulat perceptia extrasenzoriala in directia fenomenului de poltergeist. Trebuie luat in consideratie faptul ca activitatile paranormale din camin erau extrem de puternice numai atunci cand Doris era prezenta acasa. Femeia umbla mai mereu beata, iar acest lucru parea sa atraga subit fenomenul. Au existat momente, pe parcursul investigatiei, cand nu se afla sub influenta alcoolului si nimic neobisnuit nu s-a intamplat. De aceea, poate fenomenul se incadreaza in categoria perceptie extrasenzoriala, caci mai ales atunci cand mintea lui Doris era incetosata si inhibitiile ei minimalizate, o energie psihica ascunsa prelua controlul. Femeia a suferit de abuzuri aproape toata viata. Acest lucru, coroborat cu un consum crescut de alcool si cu medicatia autoadministrata pentru combaterea stresului posttraumatic in urma evenimentelor neplacute ar fi putut stimula un efect metafizic in viata ei.

Este posibil ca Doris Bither sa fi fost un medium foarte bun sau sa fi avut o senzitivitate ridicata la lumea energiilor. Ar fi putut poseda un mare talent, dar, refuzand sa gestioneze trecutul traumatizant si tinandu-si mintea mereu intunecata, nu si-a permis sa intrebuinteze acest dar. In schimb, din pricina dependentei de bautura si a urii pentru propria persoana, ar fi putut manifesta acest poltergeist ca pe o alta modalitate – exceptand alcoolul – de a isi face rau singura . Nu este exclus nici ca fiii lui Doris sa fi posedat, de asemenea, abilitati psihice iesite din comun, deoarece este bine cunoscut faptul ca parintii cu capacitati de medium nasc copii cu posibilitati similare. Toti avand capacitati extrasenzoriale, este posibl ca relatia defectuoasa a baietilor cu mama lor si a femeii cu fiii ei sa fi creat o ambianta foarte propice pentru poltergeist sau energie psiho-kinetica. Si impresia violului poate fi pusa pe seama acestui fapt. Sa nu uitam ca « atacatorii » erau trei la numar, doi mai mici si unul mare, exact ca cei trei fii ai lui Doris. O alta teorie ar mai putea fi aceea ca femeia a atrast trei spirite malefice in viata ei. Poate pentru ca a fost abuzata de trei barbati cu influenta pentru ea (tatal, unchiul si un fost prieten de incredere). Alcoolul, medicatia, trecutul zdruncinat si abilitatile parapshilologice ar fi putut sa o transforme intr-o victima potrivita pentru niste forte rauvoitoare. Dupa ce Doris Bither si-a parasit locuinta din orasul american Culver, fenomenul a incetat sa se mai manifeste in casa. Urmatorii ocupanti nu au raportat nimic iest din comun.

Doris Bither s-a mutat initial in Carson, California, apoi in San Bernardino, in Texas si din nou in San Bernardino. Calatorind prin doua state, Doris si familia ei au fost urmariti de fenomenele bizare indiferent de locatia unde se aflau. Nimeni nu stie cu siguranta ce s-a ales de familia din micuta casa aflata in orasul Culver. De vreme ce nu s-a mai auzit nimic de Doris Bither inca din anii ’80.

Ar mai merita mentionat aici, succint, deoarece a fost tratat in amanunt pe portalul Descopera.ro in cadrul maratonului Fenomenelor Paranormale, desfasurat cu ceva timp in urma, si celebrul caz autohton, al Iuliei Hasdeu. Este vorba despre un eveniment indubitabil de perceptie extrasenzoriala manifestata prin comunicarea cu lumea spiritelor. Dupa ce fiica sa a trecut in nefiinta, Bogdan Petriceicu Hasdeu a fost contactat de numeroase ori de aceasta si a intretinut, se spune si o atesta unele documente precum si Casa Spiritului din Campina, o relatie vie si activa cu fiica lui. Aceasta i-ar fi dictat chiar, celebrului carturar roman, texte intregi pe care omul le scria in timp ce se afla intr-un soi de transa.

Cum explicam perceptia extrasenzoriala?

Adeptii PE din toata lumea au idei diferite despre cum se manifesta aceste abilitati. Unii cred ca fiecare om le poseda si ca experimentam involuntar momente de perceptie extrasenzoriala tot timpul. Altii considera ca numai un numar privilegiat de inzestrati, shamani si mediumuri, au aceasta putere speciala, pe care o pot accesa doar intr-o stare mentala speciala, vecina cu transa. Majoritatea simpatizantilor cred ca toata lumea prezinta potential pentru PE, dar unii oameni sunt intr-o relatie mai stransa cu dimensiunile paranormale ale existentei decat altii.

Adeptii sunt in dezacord si cand vine vorba despre modul de functionare al perceptiei extrasenzoriale. O teorie atesta ca, asemenea simturilor noastre comune, PE este energie care se misca dintr-un punct in altul. Sustinatorii acestei teorii cred ca energia PE ia forma undelor electromagnetice – asemenea luminii, radio-ului si razelor X – pe care nu le-am putut detecta stiintific. Teoria era populara la inceputul secolului XX, dar a ajuns sa fie discreditata astazi din pricina unor probleme inerente. In primul rand, explicatia se potriveste doar in cazul telepatiei, nu si al clarviziunii sau precognitiei. Prezumtiv, daca informatia calatoreste ca energie electromagnetica, ea trebuie sa fie trimisa de cineva – trebuie sa calatoreasca de la o minte inspre alta. Aceasta nu explica, insa, felul in care informatia se misca prin timp sau de la un obiect catre o minte.

In al doilea rand, teoria nu se potriveste cu ceea ce stim despre noi insine si despre univers. In cele mai cunoscute cazuri de telepatie, perceptia extrasenzoriala functioneaza total independent de distanta. Aceasta, deoarece, puterea « semnalului » este aceeasi indiferent daca mintea care transmite si cea care primeste « mesajul » se afla in aceeasi camera sau pe continente diferite. Nicio alta forma de energie nu se comporta in acest fel, arata scepticii, deci nu ar avea niciun sens ca « undele psi » sa o faca. Mai mult de atat inca, pare destul de bizar ca nu am descoperit inca organe de simt inexplicabile in corpul omenesc, ce ar putea recolta aceasta energie, si nici vreo dovada a undelor energetice in sine.

In lumina acestor probleme, teoria acceptata in randul adeptilor moderni este aceea ca perceptia extrasenzoriala este rezultatul a ceva dincolo de lumea fizica. De exemplu, multi oameni o vad ca pe o revarsare din surplusul unei alte realitati. Potrivit acestei optici, alaturi de universul fizic de care suntem constienti cu totii, noi existam si intr-o alta dimensiune, care se supune unor legi guvernante complet diferite. Spatiul si timpul functioneaza foarte diferit in cealalta realitate, permitandu-ne sa cunoastem gandurile altor oameni, evenimente din alte timpuri sau lucruri care nu s-au intamplat inca in realizatea fizica. In mod normal, legatura noastra cu acest plan de existenta este complet inconstienta, dar, din cand in cand, mintea « treaza » culege informatiile continute de el.

Nu mai trebuie mentionat ca aceasta teorie este complet in afara intelegerii noastre stiintifice despre lume. Dar, potrivit apologetilor ei, nici nu trebuie sa se potriveasca acestei conceptii. Precum ideea de Dumnezeu si a unei vieti de dupa moarte, realitatea ipotetica nu se axeaza pe legile fizice ale universului. Ar depinde de existenta unui suflet, intr-un fel.

Cei mai multi adepti ajung la convingerile pe care le au fie prin experienta personala sau prin dovezi. Daca ai un vis care se implineste in cele din urma, in surprinzatoare detalii, il vei interpreta, probabil, ca dovada a capacitatilor tale extrasenzoriale. Apoi, daca auzi suficiente povesti despre PE din surse de incredere, iti va veni tot mai greu sa negi fenomenul. Multi oameni se lovesc de coincidente extraordinare din cand in cand, si exista multe cazuri bine documentate de precognitie sau clarviziune.

De exemplu, in 1898, Morgan Robertson a publicat «Inutilitate », un roman despre o uriasa nava comerciala luxoasa, denumita Titan. Povestea i-a parvenit pe cand se afla intr-un soi de transa. In roman, nava avanseaza printr-o ceata deasa intr-o noapte tarzie de aprilie, se izbeste de un iceberg si se scufunda, omorand sute de oameni. Paisprezece ani mai tarziu, Titanicul, similar ca marime si structura cu nava fictionala, a facut intocmai acelasi lucru, in aceeasi perioada a anului, sub aceleasi imprejurari.

Experimentam pana cand…

Exista zeci de alte povesti faimoase, majoritatea mai putin documentate, care detaliaza exemple minore si majore de aparenta perceptie extrasenzoriala. Dar pe cat de atractive pot fi aceste istorisiri pentru cei care le cred, lor le lipseste utilitatea propriu-zisa in munca cercetatorilor, deoarece se petrec in mediu necontrolat. Pentru a demonstra efectiv ceva cu dovezi solide, oamenii de stiinta trebuie sa coordoneze experimente de laborator, in conditii atent controlate.

Inca din 1930, parapsihologii din toata lumea au facut fix acest lucru. J.B. Rhine, adesea numit parintele parapsihologiei, s-a aflat in spatele unora dintre primele si cele mai faimoase eforturi, experimentele cu cartile Zener. In forma lor originala, denumita dupa proiectantul lor, Karl Zener, piesele alcatuiau un pachet de 25 de carti albe, fiecare imprimata cu unul dintre cele cinci tipare simple disponibile. Fiecare pachet continea cate 5 carti pentru fiecare model, asadar oricine avea o sansa la cinci sa ghiceasca corect un tipar anume al unei carti.

Experimentul era simplu: Rhine le cerea subiectilor sai sa ghiceasca ce simbol era reprezentat pe fiecare carte si inregistra rezultatul. In medie, ghicirile aleatoare se soldau cu cinci raspunsuri corecte pentru intregul pachet de 25 de carti. Rhine a conchis atunci ca o acuratete care depasea acest nivel indica abilitati de perceptie extrasenzoriala. Comunitatea stiintica era surprinsa si neincrezatoare vis-a-vis de aceste metode. In anii care au urmat pionieratului lui Rhine, sute de parapsihologi au condus experimente similare, uneori cu rezultate pozitive. Majoritatea acestor savanti a depasit tiparele rigide ale cartilor Zener catre imagini mai complexe, precum picturi sau fotografii. Intr-un experiment tipic, un «emitator » se concentreaza pe o anumita imagine (o tinta) si incearca sa i-o comunice telepatic unui subiect izolat, « receptorul ». Acesta din urma descrie imaginea pe care o are in minte, iar echipa de cercetare ii inregistreaza impresiile.

In alte experimente populare, subiectii incearca sa influenteze o masinarie, cum ar fi un generator de numere aleatoare, cu ajutorul mintii. Pe parcurul sutelor de ture, cercetatorii au descoperit ca subiectii par sa aiba ceva influenta asupra comportamentului masinariei, desi este foarte slaba. Multi parapsihologi sustin ca descoperirile lor indica existenta perceptiei extrasenzoriale, dar scepticii sunt departe de a fi convinsi. Dovezile perceptiei extrasenzoriale nu sunt foarte greu de explicat, dar adunarea datelor stiintifice este un pic mai dificila.

Cu siguranta ca in zilele noastre interesul pentru paranormal nu a scazut, iar experimente cu rezultate concludente se fac in continuare. Este, probababil, numai o chestiune de timp pana cand descoperirile oamenilor de stiinta vor face publice informatii concrete despre lumea paranormalului, moment in care, poate, nu numai ca nu ne vom teme de ea, dar vom invata chiar sa o folosim in beneficiul nostru.

*

Citeste si Maratonul Fenomenelor Paranormale

Urmărește DESCOPERĂ.ro pe
Google News și Google Showcase