Prima pagină Cultura

Cultura fast food - Despre hamburgeri si arta de a trai pe indelete

Mihaela Stanescu 01.24.2011 | ● Vizualizări: 1646
Cultura fast food - Despre hamburgeri si arta de a trai pe indelete     fast-food, cultura, slow-food, hamburder + zoom
Galerie foto (5)

Ne ingrasa, ne maresc colestrolul, ne otravesc cu tot felul de substante cu proprietati si efecte dubioase- pe scurt, ne fac praf sanatatea: produsele fast food – care constituie, pentru unii, baza alimentatiei – sunt vectorii a tot felul de probleme de ordin medical, denuntate de specialisti, dar luate in seama inca de prea putini consumatori.

Dar… stati! Asta nu e totul! Urmeaza o surpriza! Dincolo de colacii de grasime de pe solduri, de arterele astupate de colesterol si de amenintarea diabetului si a infarctului, fast food-ul nostru cel de toate zilele are si efecte psihice, insidioase si neasteptate.


Pentru ca, de fapt, nu mai e vorba doar despre hrana. Pornind de la acest gen de alimentatie, s-a nascut, in societatea occidentala si in mintile noastre, o intreaga cultura tip fast food, care - asa cum au descoperit recent oamenii de stiinta - ne afecteaza mentalitatile si comportamentul.
57 de studenti au luat parte, voluntar, la un sir de experimente realizate la Universitatea din Toronto, Canada, experimente ale caror rezultate au fost publicate in revista Psychological Science.
Iar rezultatele - fascinante in sine, deoarece ilustreaza o mutatie importanta petrecuta in felul de a actiona al oamenilor - i-au facut pe cercetatori sa mediteze asupra dezvoltarilor viitoare ale fenomenului.
Ca lumea se misca mai repede decat in urma cu cateva decenii, ca ritmul vietii in mediul urban contemporan este accelerat pana la frenezie, sunt lucruri care fusesera constatate mai de mult. Ceea ce e nou este constientizarea faptului ca un rol insemnat in acest fenomen il are cultura fast food.



Puterea unui logo
Incercand sa-si dea seama daca si cum influenteaza conceptul fast food anumite comportamente, cercetatorii le-au prezentat studentilor, pe un ecran, siglele a sase binecunoscute lanturi de restaurante fast food. Smecheria a fost sa le prezinte atat de rapid, incat studentii sa nu le poata recunoaste in mod constient - le-au perceput insa subliminal, iar efectul a fost surprinzator de puternic.
S-a constatat, de pilda, ca:

  • viteza de citire a fost semnificativ mai mare dupa prezentarea siglelor, decat inainte - asta n-ar fi un lucru rau, in sine, data fiind cantitatea de informatie pe care trebuie sa o procesam zilnic.
  • dupa expunerea la mesajele subliminale, studentii au fost mai inclinati sa prefere produse cosmetice de tip 3-in-1 care, in mintea lor, erau asociate unei economii de timp, in locul versiunilor separate ale acelorasi produse.
  • aceiasi studenti s-au aratat mai putin inclinati sa economiseasca bani si, intrebati daca prefera sa capete pe loc o suma mica de bani sau, peste o saptamana, una mai mare, au optat pentru castigul imediat, desi mai mic.

Fast food intruchipeaza o cultura a eficientei timpului si a rasplatei instantanee. Problema este, insa, considera oamenii de stiinta, ca acest scop - a face economie de timp - ajunge sa fie prezent permanent in mintea oamenilor, chiar si atunci cand timpul nu este un factor relevant in contextul respectiv.
Concluzia cercetatorilor a fost ca mesajul subliminal privind economisirea timpului, mesaj pe care il contin, implicit, reclamele la fast food, ii face pe oameni nerabdatori, grabiti, inclinati spre un castig imediat si mai putin dispusi sa astepte, sa amane obtinerea rasplatii si sa economiseasca bani, ceea ce, in ultima instanta, este impotriva interesului lor, din punct de vedere economic.




O generatie de oameni vesnic grabiti
Asadar, expunerea cronica la fast food (nu numai la hrana in sine, ci la publicitatea facuta produselor respective) are efecte pe termen lung - o viata de om; INTREAGA viata a unui om -, concretizate intr-un comportament vesnic grabit si intr-o preocupare obsedanta fata de ideea de a economisi timp.
Insa nu asta - sa economisim timp, oricand, in orice imprejurare, indiferent de context - ar trebui sa fie principala noastra preocupare. Calitatea vietii ar fi un lucru mai important de care sa ne interesam. De multe ori, aceste doua idei intra in contradictie: alimentatia fast food e un exemplu (mancarea capatata repede nu e neaparat mancare sanatoasa, dimpotriva), dar opozitia se extinde si in alte domenii.
De pilda, ne grabim si "ne stresam" sa ajungem mai repede undeva, chiar atunci cand, efectiv, n-avem nici un motiv sa ne grabim; ba, din contra, am avea de castigat daca ne-am bucura de drumul in sine, in chip pasnic si confortabil. Cati soferi porniti in vacanta mana nebuneste masina, preocupati doar sa ajunga mai repede la destinatie, refuzand sa opreasca pentru a lua o masa tihnita sau pentru a vizita un obiectiv interesant de pe traseu? De ce? Doar hotelul unde si-au facut rezervarea nu pleaca nicaieri.




De la mancare la cultura si inapoi la mancare
Cultura fast food si-a pus amprenta, apasat de tot, si asupra obiceiurilor noastre alimentare, dar nu numai in privinta a ceea ce mancam, ci si a ritmului in care mancam.
Mai repede, tot mai repede, ca sa… ce? Ca sa apucam sa ne uitam la televizor, unde vedem si mai multe reclame la fast food…
Dar, daca am vorbit despre efecte, sa vorbim si despre reactii. Cei care au remarcat tendinta - chiar cu multi ani inainte de studiul canadian despre care am vorbit - au reactionat deja. Asa a aparut miscarea Slow Food - avand ca simbol melcul si ca obiectiv revenirea la placerile unei mese tihnite, la cultivarea gustului autentic al preparatelor, la mancarea pregatita pe indelete si cu interes pentru calitate - pentru calitatea mancarii dar, implicit, si pentru calitatea vietii.




Miscarea Slow Food a aparut ca un protest. In 1986, la Roma, ziaristul Carlo Petrini a adunat cativa prieteni si sustinatori pentru a protesta impotriva deschiderii unui nou local al unui binecunoscut lant de restaurante fast food. Fara scandal, fara incaierari cu politia, Petrini si prietenii sai au mancat, pur si simplu, linistiti, in fata noului local, cate o farfurie de spaghetti cu sos, bune de tot, asa cum se fac in italia. Protestul lor pasnic, dar hotarat, a fost o lectie, o declaratie si o luare de atitudine.
Ei devenisera deja constienti de faptul ca industrializarea galopanta a pietelor alimentare si globalizarea distrug diversitatea culinara, parte a diversitatii culturale. Demersul lor se sprijinea pe cifre elocvente: in secolul XX, diversitatea culinara de pe continentul nord-american s-a redus cu peste 93%, iar cea europeana cu mai mult de 80%; mii de rase de animale domestice si de soiuri de plante alimentare au disparut, iar numarul alimentelor de baza prezente in dieta obisnuita a oamenilor e acum de 10 ori mai mic decat la sfarsitul secolului al XIX-lea.
Un protest patetic, fara sanse de reusita, pornit de cativa nostalgici cu obsesii paseiste? Nici vorba! O miscare vie, care in doua decenii s-a raspandit prin lume si a obtinut succese notabile. Azi, organizatia Slow Food cuprinde 80.000 de membri, activeaza in peste 50 de tari (inclusiv Romania), editeaza buletine, reviste si ghiduri culinare (peste 60 de titluri, in 6 limbi), organizeaza manifestari internationale de mare anvergura si cursuri pentru toti cei interesati, inclusiv prin infiintarea unei Universitati a Stiintelor Gastronomice, in Italia.


S-o luam mai incet
Pe urmele Slow Food, au aparut si alte miscari, tendinte si concepte care urmaresc - desi pe planuri diferite - un scop asemanator: iesirea din roata infernala - care se invarte cu o viteza nebuna - a vietii moderne si intrarea intr-un univers mai linistit, pe care, insa - aceasta e marea provocare - trebuie sa ti-l creeezi tu singur: cultura contemporana de tip occidental nu te ajuta deloc in acesta privinta.

Iata, Slow Movement e o conceptie orientata spre diminuarea vitezei si cresterea calitatii vietii: te indeamna sa constientizezi momentul, sa te bucuri de el, sa innozi legaturi mai profunde ceea ce te inconjoara - natura si oameni - pe scurt, fara a-ti uita responsabilitatile, sa treci prin viata bucurandu-te de ea, nu ca racheta proiectata doar pentru viteza si pentru supravietuirea celor din ea.
Calatoriiile, hrana, scoala, lectura - totul poate fi abordat in termeni de calitate a experientei oferite, nu numai din punct de vedere al acumularii cantitative.
Un cercetator ar recunoaste, poate, in aceste idei o influenta a budismului zen; totusi, acest concept "slow living" e o reactie occidentala, la un fenomen occidental: dezvoltarea urbana moderna, aceea de tip occidental, pe care o cunoastem prea bine…
Slow travel, slow design, chiar si slow shopping si slow Christmas si multe alte activitati de intreprins pe indelete sunt ramuri desprinse din acelasi trunchi.



Un domeniu interesant si aparte este cel al oraselor in care se poate trai "slow": in Italia, a aparut o organizatie numita Cittaslow (orase… asa, mai incete, mai ne-grabite), care reuneste mai multe asezari urbane care incearca sa se califice pentru statutul de oras slow. Criteriile sunt multe si foarte stricte; privesc zgomotul, traficul, aglomeratia, politicile de mediu, dar si promovarea produselor locale, incurajarea traditiilor, a ospitalitatii etc.).Teoretic, nici un oras cu peste 50.000 de locuitori nu poate aspira la statutul de oras "slow" , pentru ca o populatie mare implica exact acel gen de dezvoltare urbana ale carei efecte nocive asupra vietii noastre au determinat aparitia revolutiei "slow".
Insa si locuitorii marilor metropole simt - poate mai mult decat oricine - nevoia calmului. Asa incat, chiar in ditamai orasele apar miscari "slow", care incearca sa descopere un mod de viata mai senin si mai linistit in mijlocul infernului urban.
O colectie de ghiduri "slow" ale catorva dintre cele mai agitate orase ale lumii - aglomerari urbane cu milioane de locuitori; printre ele se numara Londra, Sydney, Melbourne… - incearca sa ne schimbe ritmul, sub deviza: Traieste mai mult, agita-te mai putin. Lasand la o parte locurile publice aglomerate, obiectivele turistice majore, asaltate de hoarde de vizitatori, aceste ghiduri descopera si arata atractiile oraselor dintr-o perspectiva holistica, integrand concepte precume natural, local, sustenabil (sau durabil - dezvoltare durabila - cum se zicea pana acum cativa ani), si, mai presus de orice, seninatate si bucurie a vietii.

In 1999, Slow Movement a marcat un moment insemnat: Geir Berthelsen, fizician si psiholog, care a cercetat multi ani conceptul de timp si felul in care timpul si perceperea lui ne influenteaza la nivel cerebral, a infiintat The World Institute of Slowness (http://www.theworldinstituteofslowness.com/ ) - o grupare de ganditori vizionari, adepti ai conceptului de Slow Life si care imagineaza o grandioasa viziune a intregii umanitati a planetei evoluand pasnic si tihnit, intr-un ritm armonios - o "Slow Planet" in care fiecare va cunoaste (invatand-o din copilarie, intocmai cum invata sa vorbeasca) arta vitala de a trai pe indelete. Ce vis frumos…