Dumnezeul ascuns in inima muntelui

Pestera Sf. Apostol Andrei

Sf. Apostol Andrei, fratele Sf. Apostol Petru, a fost cel dintai chemat de Hristos sa devina din „pescar, pescar de oameni“. Se spune ca Sfintii Apostoli au tras la sorti regiunile un­de urmau sa plece pentru a propovadui Cuvantul lui Dumne­zeu. Astfel, Scythia Minor, actualul teritoriu al Dobrogei, i-a revenit Sf. Apostol Andrei. Pestera (situata in apropierea locali­ta­­tii Ioan Corvin) unde acesta a poposit a fost descoperita la anul 1920 si a fost sfintita ca biserica la 1943. Batjocorita in pe­rioada comunista (a fost folosita drept staul pentru vite), bise­rica din Pestera Sf. Apostol Andrei a revenit la viata in anii din urma.

• POVESTEA tristă a Transfăgărăşanului, „drumul dintre nori”, unul dintre cele mai frumoase din România
• Noi localităţi din România au devenit staţiuni turistice

Sinca Veche

Sfintita (sau re-sfintita) acum cativa ani, biserica de la Sinca Veche a strans in jurul ei basme care, incet-incet, au aburit adevarul istoric. Nimeni nu mai poate spune astazi cu precizie care este vechimea acestui lacas, de ce a fost el sapat in piatra si de catre cine. Teoriile cele mai avantate avanseaza ipoteza originii dacice sau chiar predacice, iar cele mai cuminti plaseaza inceputul vietii bisericutei prin secolele XVII-XVIII. Un lucru este cert: Sinca Veche (localitatea) este atestata documentar incepand cu secolul al XII-lea.

Restul sunt doar ipoteze. Atmosfera din scorbura subpamanteana este insa una care impune – nu te simti astfel in orice vagauna; trebuie ca aici s-au savarsit (se savarsesc inca?) lucruri insemnate. Iar a te regasi pe tine insuti este un astfel de lucru insemnat si el se poate petrece la Sinca Veche. Elementul care adauga un plus de inedit si de mister este turla bisericii. Scobita in piatra muntelui, in forma de trunchi de con si inalta de mai bine de zece metri, turla perforeaza peretele de stanca, oferind o viziune unica asupra inaltului, in special in noptile cand cerul este spuzit de stele.

Alunis

Situata la numai sase kilometri de comuna buzoiana Colti, se gaseste o alta biserica rupestra, atestata documentar de la anul 1274. Pronaosul este construit din lemn, iar naosul si altarul sunt sapate in piatra. La fel sunt si ferestrele altarului, care au devenit, astfel, ferestre ale muntelui. In preajma se afla o seama de chilii scobite in carnea masivului de piatra, semn ca aici a fiintat un vechi asezamant monahal (schit).

Povestea spune ca doi ciobani au auzit intr-o noapte un glas care-i indemna sa caute o icoana ascunsa in stanca. Ziua s-au apucat de sapat si au sapat apoi vreme indelungata pana au gasit, intr-adevar, icoana. In timp, biserica lor s-a pastrat, dar icoana s-a ratacit intr-unul dintre cotloanele istoriei. Astazi, biserica de la Alunis aduna multimi de credinciosi din toate colturile tarii, mai ales de ziua hramului – Taierea capului Sfantului Ioan Botezatorul. Intr-o asemenea zi (29 august) am vizitat complexul de la Alunis.