Home » Descoperă istoria românilor » Maratoanele Descopera » Carol I – Principele de otel al Romaniei

Carol I – Principele de otel al Romaniei

Autor: Adrian Nicolae 12.15.2009
Rigoare, sobrietate si tenacitate – acestea au fost cuvintele de ordine pentru primul rege al Romaniei. Inconjurat de o stralucita pleiada de oameni politici, Carol a facut istorie indeplinind destinul national al Romaniei: independenta si modernizarea. Comandant suprem al armatelor romano-ruse in asediul Plevnei din timpul Razboiului de Independenta (1877-1878), cu o contributie decisiva in acelasi razboi, Carol s-a incoronat rege in 1881, purtand cu nedisimulata mandrie coroana de otel turnata din metalul unuia dintre tunurile turcesti capturate la Grivita.

Un rege pentru
Romania

Destinul i-a zambit Romaniei atunci cand doar un miracol a facut ca
inlaturarea miseleasca a lui Alexandru Ioan Cuza de pe tronul
reunit al Moldovei si Munteniei sa nu se transforme intr-un
dezastru pentru toti romanii. Clasa politica romaneasca, in frunte
cu guvernul provizoriu condus de prim-ministrul Ion Ghica, se vedea
nevoita atunci sa infrunte actiunile in forta ale Miscarii
Separatiste din Moldova si nemultumirile taranilor care credeau ca
prin exilarea lui Cuza, Legea rurala din 14/26 august 1864 ( Lege
prin care peste 400.000 de familii de tarani fusesera
improprietarite cu terenuri agricole) avea sa fie anulata. Mai
mult, situatia parea sa fi scapat complet de sub control in
momentul in care Imperiului Otoman si-a masat o mare parte a
efectivelor militare la sudul Dunarii, anuntand o interventie in
forta sub pretextul ca Unirea Principatelor Romane nu era
recunoscuta decat sub Alexandru Ioan Cuza.

Intr-o atare stare de fapt, singura salvare a Romaniei
parea, asa cum chiar Cuza propusese, alegerea unui principe strain
in fruntea tarii, un principe care sa aduca tara, prin originile si
prin influenta sa, sub protectia marilor natiuni europene.

Abil politician, I.C. Bratianu, artizanul aducerii pe tron al lui
Carol I, ii cere sfatul lui Napoleon al III-lea, iar in urma
intrevederii dintre monarhul francez si delegatia din Romania se
anunta numele primului rege care ar fi urmat sa urce pe tronul de
la Bucuresti… Filip al Belgiei, conte de Flandra. Membru al
impozantei familii regale de Orleans, Filip ar fi reprezentat
apropierea de Franta, sora mai mare a Romaniei – asa cum era vazuta
in acea perioada – si ar fi putut aduce, in viziunea oamenilor
politici ai vremii, influenta celei mai liberale Constitutii din
lume, cea belgiana. Proiectul „Filip I de Romania” s-a
dovedit insa un esec, contele de Flandra refuzand politicos oferta
delegatiei romanesti. In fond, suveranul micului stat de la nordul
Dunarii era inca supus Imperiului Otoman si era nevoit sa plateasca
un greu tribut anual Inaltei Porti.
Pentru un cap
incoronat din Europa Occidentala o supunere fatisa in fata
sultanului ar fi echivalat cu o dezonoare adusa intregii sale
familii regale. Mai mult, Muntenia si Moldova erau tari cu o
puternica influenta balcanica, standardele de viata ale vremii in
cele doua principate fiind cu mult sub cele considerate decente
intr-o natiune occidentala.

Intorsi la Palatul Regal Tuilleries din Paris, acolo unde se afla
insusi Napoleon al III-lea, politicienilor romani, in frunte cu I.
C. Bratianu, li se propunea un nou nume, de data aceasta german,
cel al familiei regale de Hohenzollern. Astfel, in ciuda opozitiei
unei parti a clasei politice de la Bucuresti, I.C. Bratianu
calatorea la Dusseldorf chiar a doua zi, acolo unde il intalnea pe
Printul Carol Anton de Hohenzollern, caruia ii inmana cererea de a
trimite pe unul dintre cei patru fii ai sai pe tronul Principatelor
Unite.

Cel mai potrivit pentru aceasta misiune s-a dovedit Carol
Eitel Friedrich Zephyrinus Ludwig von Hohenzollern-Sigmaringen, pe
numele sau complet, cel de al doilea fiu al printului prusac Carol
Anton. Absolvent al Scolii de Cadeti din Munster si al Scolii de
Artilerie din Berlin, Carol era un ofiter incercat, demn de
originile sale prusace, care participase cu succes la cel de al
doilea Razboi din Schleswig, razboi purtat intre Austria si Prusia
pe de o parte si Danemarca.
Disciplinat, calit in arta
razboiului, abil diplomat, ofiter cu o larga apreciere in randul
propriilor soldati, Carol isi manifestase din start intentia de a
prelua tronul Principatelor, mentionand ca supunerea fata de sultan
nu reprezenta un impediment atat de mare si ca acesta va fi
inlaturat la momentul oportun. Romania isi castigase principele pe
care si-l dorise, si asta spre surprinderea intregii Europe, care
vedea mai degraba o apropiere a acesteia de Franta, decat de
Germania.

Obligat, pentru a strabate o Austrie ostila, sa foloseasca un
pasaport elvetian fals, pe numele de Karl Hettingen, nume ce
amintea de castelul parintelui sau din apropiere de Saint Gallen,
Carol ajunge la 8 mai 1866 la Turnu Severin. O zi mai tarziu, la
Pitesti, semneaza primul document in calitate de suveran,
gratiindu-l pe mitropolitul Calinic Miclescu, participant la
manifestatia separatista din 3 aprilie de la Iasi. La 10
mai intra in Bucuresti, intampinat de peste 30.000 de locuitori la
Baneasa, acolo unde primarul Dumitru Bratianu ii inmaneaza cheile
orasului. In aceeasi zi, depune, in limba franceza, juramantul de
credinta in calitate de domnitor, singurul cuvant pronuntat in
romaneste fiind „jur”.
Cancelarul Bismark ii spusese la
pornirea inspre Romania: „De ce sa nu incerci? Daca reusesti, cu
atat mai bine pentru tine! Daca esuezi, o sa te intorci cu amintiri
interesante”. Spre meritul sau si al dinastiei, Carol I nu a
esuat.

Independenta si primii pasi
spre intregirea neamului romanesc

Asa cum declarase la Dusseldorf, in cercul restrans al
diplomatilor romani, Carol I nu uitase promisiunea de inlaturare a
dominatiei otomane din Principatele Romane si dobandirea
independentei acestora. Un astfel de deziderat indraznet nu se
putea realiza insa fara mobilizarea Marilor Puteri. Iar acest
moment vine in 1876, atunci cand, la 11 august, Rusia mobilizeaza
doua corpuri de armata si patru divizii in vederea iminentului
conflict cu Turcia. In fapt, Imperiul Tarist nu se impacase
niciodata cu influenta Inaltei Porti in Balcani, iar razboiul
devenise inevitabil atata vreme cat niciuna dintre parti nu dorise
o solutionare pasnica a conflictului. In acelasi timp, in Romania
au loc primele masuri de intarire a armatei in vederea viitoarelor
inclestari, iar prin Inaltul decret 1945 din 9 octombrie 1876,
comanda suprema a armatei era incredintata Domnitorului Carol
I.

Era evident, atat pentru domnitor, cat si pentru membrii
guvernului, ca obtinerea independentei nu se putea realiza decat pe
calea armelor, cu atat mai mult cu cat politica discriminatorie a
Inaltei Porti fata de Romania – cea prin care se refuza dreptul
romanilor de a-si bate moneda proprie, de a acorda decoratii, de a
se numi „Romania” precum si catalogarea jignitoare la adresa tarii,
cea de „provincie otomana privilegiata” – fusese aspru criticata
printr-o scrisoare deschisa de catre ministrul de externe, Nicolae
Ionescu.
Astfel, la 4 aprilie 1877, Romania si Rusia
semnau conventia prin care se permitea trupelor rusesti sa patrunda
in Balcani spre viitorul teatru de razboi cu mentiunea speciala ca
Tarul se obliga sa respecte drepturile statului roman, si sa
mentina si sa apere integritatea teritoriala a Romaniei. La 12
aprilie 1877, tarul Alexandru al II-lea declara razboi Turciei dupa
ce, cu doua zile in urma, la 10 aprilie 1877, Bucurestiul
intrerupsese orice relatie diplomatica cu Inalta Poarta, actiune
care se soldeaza cu puternice represalii otomane asupra
localitatilor romanesti Giurgiu, Oltenita, Corabia, Bechet si
Islaz. Drept raspuns, armata romana deschide focul de artilerie
asupra Vidinului de la Calafat, la 28 aprilie 1877, iar la 10 mai,
in acelasi an, era proclamata – la Bucuresti – independenta
Romaniei.

Razboiul ruso-turc incepe dezastruos pentru armata tarista.
Primul atac asupra Plevnei are loc la 8 iulie 1877, insa
esueaza lamentabil, aducand pierderi grele trupelor comandate de
Marele Duce Nicolae. Zece zile mai tarziu, cel de al doilea atac
sufera aceeasi soarta. Este momentul in care Ducele Nicolae ii
scrie in disperare de cauza domnitorului Carol I sa trimita trupele
romanesti peste Dunare.
La 20 august 1877, armata romana
comandata de Domnitorul Carol I trecea pe podul de la Corabia si
inainta victorios spre ceea ce avea sa fie cea mai grea lovitura
pentru Imperiul Otoman, cucerirea Plevnei. De altfel, numarul
ostasilor romani cazuti in sangerosul asediu asupra Plevnei este
considerat cel mai mare din intregul razboi care a avut loc intre
1877-1878. Inconjurat, ranit la picior de un srapnel, Osman Pasa,
generalul turc aflat la conducerea trupelor otomane, se preda
neconditionat si ii inmana sabia sa ofiterului roman Mihail
Cerchez, gest refuzat de acesta pana la venirea lui Carol I.

Ceea ce a urmat este istorie. Grivita I si II, Rahova, Smardan,
Vidinul si celelalte fortificatii turcesti din Bulgaria au cazut
rand pe rand in fata armatei ruso-romane comandate ireprosabil de
Carol I. In semn de omagiu, abnegatia principelui avea sa ramana
imortalizata peste timp de marele poet George Cosbuc: „Domnitorul a
plecat la tabara indata ce s-a auzit ca rusilor le merge rau cu
razboiul si ca li s-a pus Osman Pasa de-a curmezisul in drum. La
tabara de la Calafat a plecat Domnul cam pe la inceputul lui iulie
si a stat acolo vreo sase saptamani. Nu s-a mai intors acasa, dupa
caderea Plevnei, El a fost intre ostenii sai si a indurat
neajunsurile si greutatile razboiului douazeci si sase de
saptamani, fara intrerupere. Mai bine de jumatate de an a zabovit
pe campiile de lupta, batut de ploi si de vanturi, si
primejduindu-si viata pentru binele tarii.”

Dupa victorie, Carol s-a incoronat rege (in 1881),
punandu-si pe frunte coroana de otel turnata din metalul unuia
dintre tunurile turcesti capturate la Grivita la 30 august 1877. A
adaugat Romaniei Dobrogea in 1878 si Cadrilaterul in 1913. Astfel,
Carol I sadea semintele reintregirii tarii. A fost insa randul lui
Ferdinand I, nepotul sau, sa implineasca destinul national al
Romaniei, prin Marea Unire de la 1918.

O viata ca o
lupta

Inconjurat de o stralucita pleiada de oameni politici: I.C.
Bratianu, Mihail Kogalniceanu, Ion Ghica, P.P. Carp, Lascar
Catargiu, Nicolae Ionescu, Titu Maiorescu, Ion I.C. Bratianu, Take
Ionescu sau Nicolae Filipescu, Carol a facut istorie la propriu.
Daca dobandirea independentei Romaniei a fost un act de mare eroism
care i-a asigurat un etern loc in inimile romanilor, Regele de otel
era constient ca adevarata lupta abia incepea. Era lupta
pentru modernizarea unei Romanii care, pentru prima data dupa
secole intregi, isi putuse afirma neatarnarea si identitatea
nationala. Beneficiind de cea mai lunga domnie din istoria
romanilor (1866-1914), Carol a lasat urmasului sau o Romanie cu o
moderna retea feroviara, cu cel mai lung pod din Europa (podul de
la Cernavoda), cu un port functional amenajat la Constanta si cu o
resedinta de vara la Peles, demna de oricare tara moderna
europeana.
Cu sprijinul sau au activat si au modernizat
invatamantul Spiru Haret, administratia – Vasile Lascar, iar
apararea nationala – Nicolae Filipescu. Bucurestii, care se
infatisau calatorului din 1866 ca un sat mai mare cu pretentii de
urbe, erau in 1914 orasul Ateneului, al Palatului Postelor, al
Palatului CEC, al Palatului Sturdza, al Cercului Militar National,
al hotelului Athenee Palace si nu in ultimul rand al
nou-construitului Palat Regal.

Sfarsitul vietii si al domniei sale a fost marcat insa de suferinta
de a nu-si fi putut tine cuvantul dat imparatului Germaniei: acela
de a alinia Romania in razboi alaturi de patria sa de origine. In
urma Consiliului de Coroana de la Sinaia din 1914, acelasi consiliu
care trebuia sa stabileasca partea alaturi de care Romania ar fi
urmat sa intre in Primul Razboi Mondial, Carol I s-a vazut pus in
fata unei alegeri sfasietoare: aceea de a lupta impotriva tarii
sale de origine sau de a alinia Romania, impotriva vointei
acesteia, intr-un razboi alaturi de Germania. Se spune ca tocmai
durerea pricinuita de o asemenea alegere a fost cea care i-a grabit
sfarsitul de la 10 octombrie 1914.

In urma sa ramanea o Romanie moderna, o tara a carei
tranzitie de la balcanism catre o existenta comparabila cu cea a
tarilor occidentale fusese pe cat inovatoare, pe atat de brusca. Si
tot in urma sa ramanea un nume demn de paginile de aur ale
istoriei… Carol I al Romaniei – Regele de Otel.

Cele mai noi articole
O stea masivă dintr-o galaxie îndepărtată a dispărut fără urmă. Astronomii nu își pot da seama ce s-a întâmplat
O stea masivă dintr-o galaxie îndepărtată a dispărut fără urmă. Astronomii nu își pot da seama ce s-a întâmplat
Oamenii nu realizează că o aluniţă poate fi mult mai periculoasă decât o tumoră la stomac
Oamenii nu realizează că o aluniţă poate fi mult mai periculoasă decât o tumoră la stomac
Imigranții chinezi au fost o parte importantă a goanei după aur din Canada
Imigranții chinezi au fost o parte importantă a goanei după aur din Canada
Când se vor afişa rezultatele complete de la Evaluarea Naţională (Capacitate) 2020. Edu.ro anunţă notele pe judeţe
Când se vor afişa rezultatele complete de la Evaluarea Naţională (Capacitate) 2020. Edu.ro anunţă notele pe judeţe
Polul Sud se încălzește de trei ori mai rapid față de restul planetei
Polul Sud se încălzește de trei ori mai rapid față de restul planetei
Un vaccin experimental  împotriva COVID-19 are rezultate pozitive în testele pe oameni
Un vaccin experimental  împotriva COVID-19 are rezultate pozitive în testele pe oameni
Armata SUA testează o armă care poate electrocuta o țintă de la 100 de metri
Armata SUA testează o armă care poate electrocuta o țintă de la 100 de metri
Cercetătorii vor să crească mini-creiere folosind ADN-ul neanderthalienilor
Cercetătorii vor să crească mini-creiere folosind ADN-ul neanderthalienilor
Un asteroid și nu activitatea vulcanică a dus la dispariția dinozaurilor
Un asteroid și nu activitatea vulcanică a dus la dispariția dinozaurilor
Un test de sânge poate detecta și clasifica tumorile cerebrale
Un test de sânge poate detecta și clasifica tumorile cerebrale
Cum arată o eclipsă lunară văzută de pe Lună. Imaginile au fost surprinse în 2019 de o „pereche de ochi” din spațiu
Cum arată o eclipsă lunară văzută de pe Lună. Imaginile au fost surprinse în 2019 de o „pereche de ochi” din spațiu
Cum medităm acasă ca să scăpăm de stres. Sfaturile unui instructor de yoga
Cum medităm acasă ca să scăpăm de stres. Sfaturile unui instructor de yoga
OZN-ul vechi de mai bine de 100 de ani de la Timişoara devine muzeu. La cât ajunge investiția
OZN-ul vechi de mai bine de 100 de ani de la Timişoara devine muzeu. La cât ajunge investiția
O nouă eclipsă de Lună prin penumbră are loc în 5 iulie 2020
O nouă eclipsă de Lună prin penumbră are loc în 5 iulie 2020
Computerele Apple vor putea rula aplicații de iOS și iPadOS
Computerele Apple vor putea rula aplicații de iOS și iPadOS
Picturile mayașe din Chajul, Guatemala, decriptate
Picturile mayașe din Chajul, Guatemala, decriptate
Campania britanicilor de a atrage SUA în cel de Al Doilea Război Mondial
Campania britanicilor de a atrage SUA în cel de Al Doilea Război Mondial
Cum arăta, de fapt, deșertul Sahara în urmă cu zeci de mii de ani. FOTO
Cum arăta, de fapt, deșertul Sahara în urmă cu zeci de mii de ani. FOTO