“Răzmeriţă” în spaţiu – un episod puţin cunoscut din istoria explorărilor spaţiale

Skylab a fost un program spaţial de scurtă durată (1973 – 1979), doar trei echipaje fiind trimise pentru a lucra la bordul unui laborator spaţial situat pe orbită, operaţiunea lansării purtând numele de Skylab 1.

Un prim echipaj uman – a cărui misiune s-a numit Skylab 2 – a petrecut 28 de zile la bordul acestei staţii spaţiale, făcând reparaţii, instalând un sistem de protecţie împotriva radiaţiilor solare şi efectuând diferite experimente şi măsurători de astronomie, medicină etc.

• Serviciile secrete din Occident au dejucat cel puțin 10 atacuri teroriste în Europa în 2023
• Céline Dion a dezvăluit că face terapie 5 zile pe săptămână și se antrenează „ca un…

Al doilea echipaj – Skylab 3 – a petrecut în spaţiu aproape 60 de zile, ocupându-se de întreţinerea staţiei şi de experimente medicale şi ştiinţifice.

Al treilea echipaj – Skylab 4 – a bătut recordul: Gerry Carr, Bill Pogue şi Ed Gibson au pornit de Pământ la data de 16 noiembrie 1973, într-o misiune programată să dureze 84 de zile. Programul lor cuprindea 6.051 de ore de muncă, împărţite între cei trei oameni, incluzând descărcarea şi punerea în ordine a mii de obiecte necesare pentru desfăşurarea experimentelor ştiinţifice şi medicale. Trebuiau, de asemenea, să efectueze o serie de observaţii asupra Soarelui, a Pământului şi a cometei Kohoutek care urma să treacă prin apropierea Terrei. La acestea se adăugau 4 sesiuni de lucru în afara navei (ieşiri în spaţiu).

Dar cei trei astronauţi nu au reuşit să facă faţă acestui program, prea încărcat. A contat, probabil, şi faptul că toţi trei erau la prima misiune de acest gen, spre deosebire de celelalte echipaje Skylab, care fuseseră comandate de doi astronauţi cu experienţă, foşti participanţi la misiunea Apollo 12 de explorare a Lunii şi care erau mai obişnuiţi cu un program dur de muncă.

Perioadele lungi de lucru şi nesfârşita listă de sarcini i-au afectat, în cele din urmă, pe cei trei membri ai misiunii Skylab 4. Extenuaţi şi nereuşind să ducă la bun sfârşit tot ce aveau de făcut, au intrat în conflict cu membrii echipei de control al misiunii, aflaţi la sol, care considerau că astronauţii ar trebui să lucreze în timpul programului de masă şi al celui de odihnă ca să ajungă la zi cu treburile pe care le aveau de făcut. NASA voia să „stoarcă” tot ce putea de la oamenii pe care îi trimisese pe Skylab, având în vedere cât de costisitoare era menţinerea unui echipaj pe orbită timp de 84 de zile.

După aproximativ 6 săptămâni petrecute în spaţiu, cu puţin timp înaintea Anului Nou, capacitatea de suport a echipajului a ajuns la limită. Astronauţii au anunţat centrul de control că îşi vor lua o zi liberă neplanificată, au închis comunicaţiile radio şi s-au odihnit.

În cele din urmă, la sfârşitul lunii decembrie 1973, echipajul Skylab 4 şi personalul de la centrul de control al misiunii au ajuns la o înţelegere. Sarcinile de rutină au fost trecute pe o listă separată, urmând ca astronauţii să le facă atunci când aveau timp. Responsabilii misiunii au fost de acord să îi lase în pace pe astronauţi în timpul meselor, în cursul perioadelor de odihnă planificate, precum şi seara după cină.

Reducerea volumului de muncă a dus la îmbunătăţirea calităţii acesteia, spre marea satisfacţie a NASA, însă cei trei astronauţi au plătit ulterior un preţ uriaş pentru îndrăzneala lor: niciunuia dintre ei nu i s-a mai permis să zboare vreodată în spaţiu.

Sursa: MOTHERBOARD