Chipsurile de cartofi se numără printre cei mai mari duşmani ai sănătăţii

Devenite o gustare extrem de populară, aparent inofensivele chipsuri de cartofi sunt „o bombă cu explozie întârziată”, afirmă tot mai mulţi specialişti. Ei consideră că acest aliment este o adevărată ameninţare la adresa sănătăţii publice, din cauză că provoacă un fel de dependenţă, are un conţinut mare de sare, grăsimi, zaharuri şi calorii şi este consumat în cantităţi foarte mari în societatea occidentală.

Luna trecută, un sondaj arăta că, în Marea Britanie, o treime dintre copii consumă zilnic chipsuri de cartofi, iar ceilalţi copii mănâncă şi ei aşa ceva de câteva ori pe săptămână. Britanicii consumă, în medie, 100 de pachete pe an, pe cap de locuitor.

• Patru sulițe aborigene, returnate Australiei după 250 de ani
• Statele Unite ale Americii pregătesc un pachet de arme de 1 miliard de dolari pentru Ucraina

A mânca un pachet de chipsuri de cartofi pe zi este echivalent cu a bea 5 litri de ulei de prăjit pe an, ca să nu mai vorbim de cantităţile mari de sare şi zaharuri pe care le conţin aceste alimente.

Michael Moss, autorul unei cărţi recent publicate, Salt, Sugar, Fat: How The Food Giants Hooked Us, susţine că în spatele consumului tot mai mare de chipsuri de cartofi se ascunde o amplă strategie manipulatoare din partea industriei alimentare, care a reuşit să ne facă aproape dependenţi de aceste alimente.

Investigând procesul, Michael Moss dezvăluie cum decenii de cercetări în domeniul chimiei alimentare au transformat chipsurile dintr-o gustare moderat de tentantă, cum erau în anii 1970, într-un produs proiectat pentru a stimula precis, pe cale chimică, anumiţi centri cerebrali, care ne fac să ne dorim apoi, iar şi iar, senzaţia produsă de consumul acestor alimente.

Când bagi în gură un chips, explică el, sarea intră imediat în acţiune, producând asupra receptorilor de pe limbă un efect numit în industria sării „explozia de gust”.

Chipsurile de cartofi moderne conţin, de asemenea, cantităţi mari de grăsime, pentru a oferi o senzaţie de „săţios” şi gustos.

Datorită acestor caracteristici, consumul chipsurilor de cartofi oferă o senzaţie de plăcere similară celei pe care o încercăm când gustăm dintr-o brânză grasă şi gustoasă.

„Simţim” grăsimea prin intermediul unui nerv numit nervul trigemen, ale cărui ramificaţii se găsesc deasupra şi în spatele gurii, ramificaţii care trimit informaţii tactile creierului. Ca efect, cu cât senzaţia oferită de textura grasă, săţioasă, a chipsurilor este mai pregnantă, cu atât ne dorim să mâncăm mai multe.

La sare şi grăsime se adaugă zaharurile prezente în mod obişnuit în cartofi, sub forma amidonului.

Împreună, aceste substanţe alcătuiesc un trio de gusturi la care creierul râvneşte în mod natural, instinctiv, spune Michael Moss.

Dar, pe lângă acestea, industria alimentară mai întrebuinţează o armă secretă, şi anume textura crocantă a chipsurilor, afirmă acelaşi autor: cu cât zgomotul pe care îl face un chips când muşcăm din el e mai puternic, cu atât mai mult ne place chipsul respectiv, arată cercetările în domeniu. S-a ajuns până la a studia „punctul de rupere perfect”; cercetătorii din industria alimentară consideră că oamenilor le plac acele chipusri care se sparg în dinţi la o presiune de cca. 0.28 kg/cm2.

În rezumat, vorbim nu despre nişte felii oarecare de cartofi prăjite în ulei, ci despre un produs proiectat cu mare grijă pentru a crea dependenţă.

La aceste trucuri „inginereşti” se adaugă cele de marketing: de exemplu, una dintre metode este etichetarea unui astfel de produs drept „gourmet” („pentru adevăraţii cunoscători”, cum ar veni), de parcă asta ar face ingredientele din chipsuri mai puţin nocive.

Toate aceste elemente al strategiei explică de ce atât de multor persoane le plac chipsurile de cartofi.

Problema este că acest aliment atât de tentant vine „la pachet” cu o gamă întreagă de potenţiale consecinţe nefaste asupra sănătăţii.

În cazul unui consum excesiv, ingredientele din chipsuri au efecte nocive bine documentate, sporind riscul apariţiei obezităţii, a hipertensiunii, a diabetului de tip 2 şi a bolilor de inimă. În cazul copiilor, consumul excesiv le poate afecta sănătatea pentru tot restul vieţii.

Recent, cercetările au scos la lumină şi alte riscuri pentru sănătate, asociate în mod specific cu consumul de chipsuri de cartofi.

Un specialist în cardiologie şi nutriţie, dr. Dariush Mozaffarian, profesor la Facultatea de Medicină a Universităţii Harvard, SUA, a publicat recent în New England Journal of Medicine un  articol în care afirmă că chipsurile de cartofi reprezintă alimentul cu cea mai mare contribuţie individuală la epidemia de obezitate din Statele Unite ale Americii.

„Nu toate alimentele sunt la fel, iar consumul moderat nu este suficient [pentru a preveni bolile]”, afirmă el.

Cartofii, arată cercetările lui, sunt alimente care contribuie în mod major la creşterea în greutate, iar chipsurile de cartofi sunt mai rele decât orice alt produs din cartofi, din acest punct de vedere.

Nu numai că sunt uşor accesibile şi îngraşă foarte mult, dar au şi efectul de ne face să „tânjim” fizic după ele. Dr. Mozaffarian spune că studiile au indicat că marele conţinut de amidon şi zaharuri rafinate din porţiile de chipsuri de azi (care sunt mai mari decât erau în urmă cu câteva decenii) poate deregla puternic nivelurile de glucoză şi insulină din corp.

Acest dezechilibru duce la o senzaţie de saţietate mai redusă, sporind senzaţia de foame şi mărind astfel cantităţile de alimente consumate în cursul zilei.

Ca urmare, devine extrem de tentant să mai mâncăm încă un pachet de chipsuri şi tot aşa.

Iar pe termen lung, efectele dezechilibrului menţionat sunt şi mai grave: nivelul ridicat de insulină poate duce la instalarea obezităţii şi a diabetului de tip 2.

Situaţia este cu atât mai îngrijorătoare cu cât consumul de chipsuri poate afecta chiar şi copiii încă nenăscuţi.

Cercetări realizate în Marea Britanie arată că un consum mare de chipsuri de cartofi de către femeile însărcinate dăunează fătului la fel de mult ca şi fumatul matern.

Efectul se datorează prezenţei în chipsuri a unei substanţe toxice numite acrilamidă. Această substanţă este neurotoxică şi este asociată cu alterări la nivelul ADN-ului. 

Descoperită iniţial în industria plasticului şi a vopselelor, acrilamida a fost descoperită, în urmă cu 10 ani, şi în  alimente: ea se formează atunci când alimente procesate cu conţinut mare de amidon – aşa cum sunt şi chipsurile- sunt tratate termic la temperaturi mari.

Un studiu realizat la Bradford Institute for Health Research a arătat că expunerea la niveluri mari de acrilamidă este asociată cu o greutate mai mică la naştere şi o circumferinţă mai mică a capului la nou-născuţi – factori care indică un risc crescut, pe termen lung, pentru sănătatea individului respectiv, fiind asociaţi cu întârzieri în dezvoltarea sistemului nervos şi predispoziţie la diabet de tip 2 şi boli de inimă.

Autorii studiului au constatat că sursa de acrilamidă cea mai abundentă în dieta femeilor gravide britanice studiate erau chipsurile de cartofi.

Studii asupra efectelor acrilamidei se desfăşoară în continuare, dar rezultatele obţinute până acum au convins deja Agenţia Internaţională pentru Studiul Cancerului (o organizaţie interguvernamentală sub egida OMS) să declare acrilamida drept o substanţă „probabil cancerigenă pentru om.”

În Marea Britanie, asociaţia de profil din care fac parte companiile producătoare de chipsuri (Snack, Nut and Crisp Manufacturers Association – Snacma) a declarat că se fac eforturi pentru reducerea conţinutului de acrilamidă din chipsuri, adăugând că firmele producătoare au luat deja măsuri pentru reducerea conţinutului de sare din produsul respectiv, ca urmare a recomandărilor guvernamentale în această privinţă.

Dar povestea nu se termină aici: au fost semnalate şi alte pericole asociate cu consumul excesiv de chipsuri, inclusiv hiperactivitate şi comportamente dependente.

Studii pe animale de laborator (şobolani), realizate de specialişti în chimie alimentară de la Universitatea Erlangen-Nuremberg, Germania, au arătat că animalele hrănite cu chipsuri prezentau modificări semnficative ale activităţii cerebrale: ariile asociate cu somnul aveau o activitate mai scăzută decât normal, în timp ce ariile asociate cu mişcările corpului erau mai active decât de obicei. La om, asemenea modificări ale activităţii cerebrale sunt asociate cu comportamentul hiperactiv. De asemenea, scanările cerebrale arătau că la animalele de experienţă erau supraactivate ariile din creier asociate cu foamea. Suprastimularea acestor regiuni este asociată cu hiperfagia – termenul  medical ce denumeşte consumul alimentar excesiv.

Cu alte cuvinte, chipsurile, prin însăşi natura lor, ne fac să mâncăm mai mult decât ar fi normal.

La şobolanii studiaţi, erau totodată supraactivate ariile cerebrale asociate cu sistemul de recompensă şi care sunt legate de comportamentul dependent. Sunt necesare teste clinice care să arate dacă şi la om există un efect similar.

Un alt efect dăunător al chipsurilor se manifestă asupra danturii, mai ales la copii, deoarece acestea contribuie intens la apariţia cariilor. Resturile rămân lipite de dinţi timp ore în şir şi, din cauza prezenţei zaharurilor, degradează smalţul dinţilor. Zaharurile complexe, precum amidonul sunt descompuse în gură în zaharuri mai simple, de tipul celor care cauzează carii.

„[Chipsurile] sunt printre cele mai dăunătoare alimente pentru dinţi”, a avertizat dr. Nigel Carter, director executiv al British Dental Health Foundation.

În ciuda acestor pericole, copiii sunt în continuare ispitiţi să consume în exces astfel de alimente, unul dintre factorii implicaţi fiind reclamele. Cercetări realizate la Universitatea din Liverpool au arătat că reclamele care înfăţişează celebrităţi ronţăind chipsuri au un efect durabil asupra creierului copiilor, stimulându-i să consume mai mult din acea marcă de chipsuri asociată cu figura uneri vedete sportive, spre exemplu.

Dar nu trebuie condamnate doar aceste tactici de marketing; părinţii au şi ei partea lor de responsabilitate în consumul excesiv de chipsuri de către copii, prin faptul că le permit acest comportament, ba îl şi încurajează, de exemplu prin includerea chipsurilor în pachetul cu mâncare pentru şcoală.

Unii specialişti au ajuns să recomande inscripţionarea pachetelor de chipsuri cu texte care să avertizeze asupra pericolului consumului excesiv, dar, până la urmă, responsabilitatea revine fiecărui consumator adult – atât pentru sănătatea sa, cât şi pentru cea a copiilor.

Sursa: Mail Online