Crezi că te tragi din daci? Un nou studiu oferă un răspuns surprinzător

Rezultatele studiului confirmă modelele matematice elaborate acum un deceniu, însă vor surprinde cu siguranţă europenii obişnuiţi să se gândească la naţiuni străvechi compuse din grupuri etnice distincte precum „germanii”, „irlandezii”, „sârbii” sau „românii”.

„Ce este cu adevărat remarcabil la acest studiu este faptul că arată cât de înrudiţi sunt oamenii între ei”, a comentat Graham Coop de la University of California, Davis, coautor al studiului publicat în jurnalul PLoS Biology.

• Statele Unite ale Americii pregătesc un pachet de arme de 1 miliard de dolari pentru Ucraina
• Lupta unei femei din Peru pentru o „moarte demnă” s-a sfârșit cu o decizie istorică

Coop şi coautorul său Peter Ralph de la University of Southern California au folosit o bază de date ce conţinea peste 2.250 de mostre genetice pentru a identifica segmente de ADN comune, ce ar indica existenţa unei rude comune în trecutul celor două persoane.

Deşi numărul strămoşilor comuni este mai mare cu cât oamenii trăiesc mai aproape unul de celălalt, chiar şi persoanele care trăiau la 3.220 de kilometri distanţă aveau segmente identice ale ADN-ului ce datează din perioada Evului Mediu.

Rezultatele cercetării indică un flux constant de material genetic între ţări aflate la mari distanţe, cum ar fi Turcia şi Marea Britanie sau Polonia şi Portugalia, ce a avut loc chiar şi după mişcările masive de populaţie ce au avut loc în primul mileniu (precum invaziile saxone şi vikinge ale Britaniei şi călătoria spre occident a popoarelor slave şi a hunilor).

Studiul a identificat câteva variaţii regionale subtile. Din motive neidentificate încă, italieni şi spaniolii par să fie ceva mai puţin înrudiţi cu celelalte persoane de pe continent decât restul europenilor. De asemenea, persoanele din Europa de Est par să fie ceva mai înrudite, lucru ce s-ar putea datora expansiunii popoarelor slave în Europa acum 1.000 de ani.

„Analiza este foarte convingătoare. Acest lucru se datorează parţial numărului enorm de strămoşi pe care fiecare dintre noi îl are”, a comentat Mark A. Jobling, profesor de genetică la Universitatea Leicester din Anglia, ce nu a luat parte la studiu.

Deoarece numărul de strămoşi al fiecărei persoane se dublează, aproximativ, cu fiecare generaţie, „nu este nevoie să mergem prea departe în trecut pentru a identifica o persoană care se regăseşte în arborele genealogic al fiecăruia dintre noi”, a spus Jobling. Cercetătorul a reamintit că o lucrare ştiinţifică publicată în 2004 a prezis că fiecare persoană de pe planetă are strămoşi comuni care au trăit acum 4.000 de ani.

Coop şi Ralph afirmă că rezultatele studiului lor ar putea schimba modul în care europenii se gândesc la popoarele lor vecine, mai ales în contextul unui continent ce a trecut prin numeroase conflicte.

„Ideea că suntem cu toţii înrudiţi mult mai aproape în trecut decât ne-am putea imagina nu este încă suficient de răspândită, şi este încă surprinzătoare pentru multe persoane, chiar şi pentru unii cercetători ce lucrează în domeniul analizei genetice a popoarelor”, au comentat cei doi autori. „Faptul că avem rude comune ce au trăit într-o perioadă în care puteam recunoşte diferite identităţi etnice arată că suntem ca o familie – există diferenţe între noi, dar suntem cu toţii rude”, au mai spus specialiştii.

Cu toate acestea, experţii nu se aşteaptă ca această descoperire să ducă la un fenomen de „iubire frăţească” în Europa sau în alte regiuni.

„Alte studii au arătat că diferite grupuri care se luptă în mod constant sunt de fapt extrem de înrudite din punct de vedere genetic, dar acest lucru nu a avut un impact asupra conflictelor. De exemplu, evreii şi celelate populaţii din Orientul Mijlociu sunt extrem de asemănătoare din punct de vedere genetic, dar comunicându-le acest lucru nu duce la eliminarea conflictelor”, a comentat Jobling.

Sursa: Business Week, UC Davis, FAQ