Astronomii au privit cel mai departe în trecut şi au descoperit cea mai îndepărtată galaxie cunoscută până în prezent

Lumina emisă de această galaxie, denumită z8_GND_5296, a avut nevoie de 13,1 miliarde de ani pentru a ajunge la telescopul spaţial Hubble şi la Observatorul Keck din Hawaii – ambele au detectat galaxia în infraroşu.

„Învăţăm atât de multe lucruri despre o regiune atât de îndepărtată în timp încât ne este greu să o înţelegem. Această galaxie se află la aproape 13,1 miliarde de ani în urmă şi asta se întâmpla cu 8 miliarde de ani înainte ca Soarele nostru să se nască şi, desigur, cu mult mai mult înainte ca viaţa să apară”, a spus coordonatorul studiului, Steven Finkelstein, profesor la Universitatea Texas din Austin.

• Experții avertizează că bolile transmise de țânțari se răspândesc în Europa din cauza crizei climatice
• „Milioane” de lucruri frumoase spune Nicola, în EXCLUSIVITATE, la Altceva cu Adrian Artene

În mod surprinzător, dintr-un total de 43 de candidaţi – galaxii îndepărtate -, z8_GND_5296 a fost singura care a prezentat dovezile chimice-cheie de care oamenii de ştiinţă au nevoie pentru a-i confirma distanţa.

Galaxia a fost zărită la 700 de milioane de ani după Big Bang, când Universul avea doar 5% din vârsta sa actuală, de 13,8 miliarde de ani    (Imagine: V. Tilvi, Texas A&M University; S.L. Finkelstein, University of Texas at Austin; C. Papovich, Texas A&M University; CANDELS Team and Hubble Space Telescope/NASA.)

Steven Finkelstein şi colegii săi au început să se întrebe dacă descoperirea lor nu le-a oferit cumva un indiciu pentru descifrarea unui mister şi mai mare: Cât de curând a străpuns lumina emisă de primele stele şi galaxii vălul obscur de hidrogen gazos care a existat la începutul Universului?

Cercetătorii consideră că, la un anumit moment, razele ultraviolete puternic încărcate energetic provenind dintr-o stea care a explodat au despărţit atomii de hidrogen intergalactic în electroni şi protoni. Odată ionizat, hidrogenul devine conductor electric şi nu mai dispersează lumina.

Acest proces ar fi putut să se întâmple pe vremea când galaxia z8_GND_5296 exista.

Galaxia, care are o masă de aproximativ un miliard de ori mai mare decât cea a Soarelui, prezintă două caracteristici neobişnuite, care ar putea fi unul dintre motivele pentru care galaxia este vizibilă, pe care celelalte galaxii potenţial surori nu le prezintă.

Mai întâi, z8_GND_5296 generează stele cu un ritm foarte rapid, formând de 100 de ori mai multe decât Calea Lactee şi fiind, din acest motiv, mai strălucitoare decât alte galaxii candidate.

În al doilea rând, această galaxie conţine un procentaj surprinzător de mare de elemente chimice mai grele decât hidrogenul şi heliul.

Aceste elemente sunt generate de fuziunile nucleare din interiorul stelelor, aşadar, ori această galaxie conţine rămăşiţele explodate provenind de la multe stele masive, ori s-a format într-o regiune a spaţiului care a fost „semănată” anterior cu rămăşiţele unei generaţii precedente de stele.

Cercetătorii americani speră să realizeze o cercetare mai amănunţită a galaxiilor străvechi cu ajutorul telescopului spaţial Hubble, însă mai multe detalii despre z8_GND_5296 vor trebui să aştepte probabil până când NASA va lansa telescopul James Webb.

Mult aşteptatul telescop care îl va înlocui pe Hubble, telescopul spaţial James Webb, care a costat 8,8 miliarde de dolari, va fi lansat în anul 2018.

Studiul astronomilor americani a fost publicat în această săptămână în revista Nature.

Surse: Mediafax, Reuters, Texas A&M