Dovezile „epidemiei care va aduce sfârşitul lumii”, descoperite de arheologi. Victimele aveau parte de o moarte cumplită

Echipa Italian Archaeological Mission to Luxor lucra la un sit din zona vechiului oraş Teba, fosta capitală a Egiptului antic, unde au găsit mai multe rămăşite umane acoperite cu un strat gros de var, substanţă folosită în trecuta ca dezinfectant.

De asemenea, aici au fost găsite urmele unui crematoriu uman unde fuseseră arse victimele epidemiei, dar şi o zonă unde se fabrica varul folosit la dezinfectare.

• „Străzi deschise” weekendul 20 și 21 aprilie: O nouă zonă din București devine pietonală
• Prețul petrolului și al aurului a crescut după loviturile asupra Iranului

Vestigiile datează din secolul al III-lea e.n, perioadă în care întregul Imperiu Roman a fost devastat de mai multe epidemii, inclusiv Egiptul.

Acestea au fost numite „epidemiile lui Ciprian”, după numele unui episcop creştin din Cartagina, care a declarat că bolile sunt un semn al sfârşitului lumii.

Potrivit unor surse, epidemia, care a avut loc între anii 250-271 e.n., a provocat moartea a peste 5.000 de oameni într-o singură zi doar în Roma, precizează Francesco Tiradritti, şeful echipei de arheologi.

Echipa lui a mai făcut descoperiri similare în perioada 1997-2012, în zona complexului funerar al lui Harwa, care fusese un important funcţionar egiptean.

După moartea lui, monumentul său a fost folosit în continuare pentru îngropare, iar apoi ca loc de aruncare a cadavrelor victimelor epidemiei.

Complexul a fost astfel abandonat şi redescoperit de hoţii de morminte, în secolul al XIX-lea.

Episcopul Ciprian a scris despre moartea îngrozitoare de care aveau parte victimele epidemiei. Potrivit acestuia, bolnavii vomitau continuu, aveau răni lângă gură şi ochii injectaţi, plini de sânge, iar uneori unele părţi ale membrelor putrezeau ca la un mort.

Toate acestea l-au făcut să creadă că boala era un semn că se apropie sfârştiul lumii.

Desigur, sfârşitul lumii nu a venit, dar Imperiul Roman a suferit mult din cauza acestei epidemii. Doi împăraţi au murit în urma bolii – Hostilian în anul 251 e.n şi Claudius al II-lea Goticul în anul 270 e.n.

Ultimele rămăşite descoperite de arheologii italieni lângă Luxor arată că victimele au fost aruncate acolo pur şi simplu şi arse sau îngropate în var, fără să aibă parte de vreun ritual funerar.

Este posibil ca boala să fi fost o formă de variolă sau de pojar, dar cercetătorii nu au cum să extragă ADN din scheletele găsite, pentru a verifica această teorie.

Sursa: Live Science