Mihai Nadin: ”Nici o maşină nu a fost în stare până astăzi să formuleze o întrebare…”

Prezenţa la Bucureşti a profesorului american de origine română Mihai Nadin a fost prilejuită de publicarea la editura Spandugino a traducerii cărţii sale de mare succes internaţional „The Civilization of Illiteracy”.

• Tulburătoare și Înălțătoare discuția dintre Ana Blandiana și Adrian Artene | ALTCEVA CU ADRIAN ARTENE
• Suedia a adoptat o lege prin care este redusă vârsta de schimbare a sexului

Mihai Nadin: „În cartea sa Preface to Plato, Eric Havelock discuta o antinomie falsă: aceea dintre gândul raţional şi cel poetic. Din modestul meu punct de vedere ele nu pot fi separate. O dovadă simplă: rima, ritmul, metrica poetică sunt o expresie a unei ratio, a unei măsuri a unei raţionalitati pe care o introducem în realitate. Cântecul este o expresie raţională – ajută la sincronizare (în eforturi sau în sentimente). Poesis înseamnă auto-constituire, suntem ceea ce facem, fie ca oameni de ştiintă sau ca artişti, ca militari, ca orice…

Ceea ce se întâmplă astăzi nu e conflictul între oralitate şi scris, ci mai curând realizarea faptului că noile forme de expresie umană pericliteaza atât ştiinţa cât şi poezia trecutului. Orchestra simfonică din Boston dă publicului tânăr câte un iPad, ca să combine actul de a asculta muzica cu cel de a vedea partitura… Este speranţa lor, iluzorie, că pot salva muzica clasică. Ceea ce se cheamă sintaxa poeziei (sau a muzicii, chiar şi a coregrafiei) poate fi uşor imitată de programe care scriu ceva, care arată şi sună ca poezia (sau muzica). Am scris eu însumi asemenea programe. Deci ştiu cum se fac noile romane scrise de computer şi care nu sunt mai proaste decât cele ale autorilor netalentaţi care ocupă scena succeselor literare. Dar poezia nu e o expresie sintactică, ea corespunde formularii unor întrebări noi. Nici o maşină nu a fost în stare până astăzi să formuleze o întrebare. Ele pot da răspunsuri… M-am temut întotdeauna de cei care pot să răspundă la orice întrebare. Această teamă este reflexivă – când mă surprind în această postură îmi zic că e vremea să încetez… Cândva am mărturisit că eu nu sunt nimic altceva decât întrebările pe care le am şi al căror număr continuă să crească de pe o zi pe alta.”

Interviul complet poate fi citit aici.

Născut la 2 februarie 1938 la Braşov, autorul s-a afirmat încă din anii ’70 ca scriitor şi filosof, iniţiind noua ştiinţă a esteticii informaţionale.

După stabilirea sa în Statele Unite ale Americii, la sfârşitul celui de-al şaptelea deceniu al secolului trecut, Mihai Nadin a desfăşurat o impresionantă activitate de cercetare în domeniul electronicii, esteticii, semioticii şi interacţiunii om-calculator (HCI), predând cursuri la universităţi prestigioase (Stanford, Berkeley-California, Texas University) şi răspunzând invitaţiilor primite din partea unor instituţii academice europene (Bremen, Wuppertal, Dresda).

Considerat de către academicianul Solomon Marcus drept „pionier al domeniului cunoscut sub numele «computational design» (…) privind sistemele anticipative” profesorul Mihai Nadin a avut amabilitatea să răspundă întrebărilor puse de un vechi confrate, profesorul Titus Vîjeu de la catedra de comunicare audiovizuală a Universităţii Naţionale de Artă Teatrală şi Cinematografică „I. L. Caragiale” din Bucureşti.