Prima pagină D:News

Cum îţi influenţează relaţiile din trecut pe cele din prezent

Redactia Descopera.ro | 11.18.2017 | ● Vizualizări: 1094

„Omul cât trăieşte învaţă”. Este o vorbă care are o însemnătate puternică şi pozitivă. Asemănătoare acestei vorbe este şi aceea spusă de Nicolae Iorga: „Istoria îşi bate joc de cei care nu o cunosc, repetându-se”. Un lucru important este că diferenţa dintre trecut şi istorie este că istoria este un trecut asumat. Problemele din istorie se aseamănă într-o anumită măsură cu cele din psihologie. De ce ajung unele lucruri să fie asumate, iar altele negate?

Ideea este că orice eveniment perceput de o persoană este trecut prin filtrul minţii. Trecând prin acest loc, el este fie modificat şi acceptat, fie este împins în zona inconştientă, încet-încet deci neacceptat. Omul vede totul, dar decide ce vrea să ştie că a văzut şi ce uită.

Desigur, soluţia cea mai bună pentru orice situaţie este să dai piept în piept cu adevărul, dar uneori adevărul este prea dureros.



Dacă un eveniment este perceput ca fiind neacceptat, el este trimis în străfundul inconştientului şi ţinut departe de a fi conştientizat la marea lui putere, chiar dacă acesta este în faţa ochilor. În inconştient se află toate acele amintiri încărcat cu emoţii, dar care nu au avut posibilitatea să se descarce. Un bărbat care se desparte de soţia lui poate să pară de neclintit, poate să simtă că nu a fost atins deloc de divorţ, dar în interiorul lui se află emoţia ascunsă, care nu dispare de la sine, ci continuă să îi influenţeze viaţa din umbră.
 
Pornim din copilărie cu un model principal de relaţionare: cel cu părinţii. Din cadrul acestei relaţii aflăm ce înseamnă să îţi exprimi emoţii, acestea să fie primite de o altă persoană, valorizate, să primească un sens etc., dar de asemenea, dat fiind că nu suntem perfecţi, aflăm şi cum este să primim un răspuns negativ, unul dureros şi să ne fie ignorate stările. 
 
Efectele pe care le au emoţiile prea puternice
 
Un copil care pentru prima oară îi spune mamei „te iubesc” şi mama trăieşte un puternic sentiment de împlinire descoperă puterea magică a cuvintelor. El vede că prin două simple cuvinte el îşi poate exprima o puternică emoţie, o emoţie ce este la rândul ei apreciată de mamă şi care îi răspunde pe măsură. Astfel, învaţă că pe viitor, când ajunge într-o relaţie cu o altă persoană şi trăieşte sentimente asemănătoare, se poate exprima în siguranţă, descărcând emoţia fără a se teme că acest lucru este unul periculos. 
 
Se presupunem că acest copil are acum 17 ani şi este într-o relaţie în care simte dorinţa să spună aceste cuvinte. El le spune dar partenera lui se declară confuză şi se retrage. Acest momentul este unul traumatic, unul care îi va schimba perspectiva pe care o are asupra relaţiile, şi va avea două ieşiri: acceptarea durerii sau negarea ei. 
 
Dacă emoţia este prea puternică pentru a fi stăpânită, în acel moment o mare parte a energiei emoţionale va rămâne inconştientă. El va ascunde o mare parte din emoţia eşecului şi îşi va continua viaţa în continuare ştiind că „viaţa merge înainte”. Când intră în altă relaţie, acea energie ascunsă, lucrând în continuare, îi va şopti din umbră: „nu mai investi atât de mult în această relaţie pentru că vei ajunge ca în relaţia precedentă, în care iubirea nu a fost apreciată” sau „iubirea ta puternică a făcut să plece persoana apropiată, nu trebuie să mai iubeşti atât”. 
 
Dacă eşecul este acceptat, apare acea durere emoţională pe care cu toţii am experimentat-o. Suferim după cineva, deplângem pierderea unei persoane pentru o perioadă şi trecem peste devenind şi mai puternici. Desigur, aceasta este cea mai dificilă alegere pentru că trebuie să recunoaşte în primul rând o înfrângere. În primul rând trăim cu impresia că dragostea noastră nu a fost destul de bună pentru a păstra persoana aproape şi pe urmă considerăm că poate şi cealaltă persoană a văzut lucrurile într-un alt mod  decât noi.
Aceste două drumuri pe care le-am prezentat mai sus sunt pur teoretice şi nu există în realitate un drum sau un altul. În realitate există o reţea de drumuri şi prin cuvintele „te iubesc” se transmit pe lângă sentimente de dragoste multe altele. În funcţie de fiecare în parte putem transmite fie nevoi sau dorinţe, fie emoţii triste, controlatoare, sadice, exploratoare etc. De asemenea, nu există niciodată o descărcare completă a emoţiei sau o ascundere completă a ei. 
 
Dacă ascunderea emoţiei ne modifică părerea despre relaţii fără ca să ne dăm seama şi descărcarea ei o face, dar diferenţa este că alegerea o facem acum în cunoştinţă de cauză. 
 
Tiberiu Seeberger, psihoterapeut psihanalist în formare
0761517763
www.seeberger.ro