Mure gigant, cultivate într-un cartier din Craiova

Ideea de a pune pe picioare o astfel de afacere a luat naştere după ce craioveanul Petrişor Calangiu a văzut un reportaj la televizor, pe vremea când se afla la muncă în Italia, considerând că o plantaţie cu muri ar fi şansa de a reveni în ţară. Şi nu a ales orice fel de mure, ci unele gugant, cinci fructe cântărind aproximativ 100 de grame.

• O nouă metodă de fraudă face ravagii: Infractorii se dau drept angajați bancari
• Cum a justificat o mamă faptul că și-a tatuat copiii minori în mod repetat?

„2018 este al doilea an când recoltăm fructe, iar plantaţia are trei ani. Ideea a venit ca un fulger. Eram în Italia, la muncă, şi am văzut un reportaj la televizor. Era iarnă şi imediat în februarie, mă aflam acasă pregătit să cumpăr butaşi şi să îi plantez. Am încropit un plan de dezvoltare ce includea şi desfacereea, iar punctul de sprijin principal în toată strategia a constituit-o Asociaţia de la Bustuchin Gorj, reprezentată de domnul Guzman Aparitio, de origine spaniol cu care am stat de vorbă personal. Am luat acasă statutul cooperativei şi l-am citit bine. Motivat de această idee de a putea face parte dintr-o adunare de producători, nu am mai stat pe gânduri şi în februarie 2016 am şi cumpărat butaşi, cu certificat fitosanitar de la cel mai mare producător din ţara noastră, Teodor Toader, cel care are o plantaţie de 10 hectare de mure”, a spus Petrişor Calangiu.

Cu banii strânşi la muncă în străinătate, doljeanul a cumpărat primii butaşi de mur fără spini.

„Primii bani investiţi au fost 3.500 de lei, strânşi la muncă în Italia, în agricultură. Am cumpărat 550 de butaşi. Aveam nevoie de 2.000 de plante să pot acoperi cei 5.000 de metri pătraţi de teren pe care nu îl foloseam de ani buni, terenul fiind chiar în oraşul Craiova, în Valea Fetii, unde de altfel şi locuiesc împreună cu soţia şi fiul în vârstă de 8 ani. A urmat un întreg lanţ de cheltuieli legate între ele, acestea privind: un sistem de susţinere, un sistem de irigare, arsenal de unelte, ultima investiţie fiind plasa de protecţie vânt şi ploi puternice de unică folosinţă. Am ajuns, în prezent, să am 5.000 de metri pătraţi de plantaţie de mur fără spini din soiul Thornfree cu un număr de 2.000 de plante. Soiul este extraordinar de productiv, toate fiind pe rod. Am investit aproximativ 25.000 de lei în trei ani şi foarte multă muncă. Întreaga familie se preocupă ca aceste plante să fie sănătoase şi frumoase”, a mai spus craioveanul.

Petrişor Calangiu se plânge, însă, că deşi toţii butaşii sunt pe rod, nu are piaţă de desfacere pentru aceste fructe şi acestea cad pe pământ.

„Legat de desfacere, vă pot spune că este o mare mare problemă. Se pare că nu este suficient să produci fructe multe şi frumoase. Nu le caută nimeni. Trebuie să le dai un nume, să le ambalezi, să le transporţi şi asta costă. După ce investeşti şi în aceste lucruri îţi dai seama că nu mai ai nimic de câştigat. Bineînţeles că am căutat să întreb toate marile magazine dacă sunt interesate de marfa mea dar nu am primit răspuns de la nimeni. Nu are rost să vorbim de consiliere sau îndrumare în legătură cu ambalajul sau cantitatea. Eu am estimat anul acesta 5.000 de kilograme de mure în 40-50 de zile, cât ţine tot sezonul de cules. Sunt capabil să culeg 100 de kilograme într-o zi. Am început pe 1iulie cu 30 de kilograme. Acum, la început de august, am bune de cules peste 200 de kilograme. Tot acum, am căzute pe pământ peste 500 de kilograme de mure dintre cele mai mari. Nu există desfacere pe cât putem produce. Am găsit înţelegere la magazinele de cartier, dar acestea vor cantităţi mici zilnic”, spune Calangiu.

Pentru a nu pierde fructele, Petrişor Calangiu a pus în aplicare reţeta vinului din mure. El spune că a adunat în beci câteva sute de litri, dar nu le poate vinde întrucât legea nu îi permite.

„M-am apucat de făcut vin de mure fără apă. Am strâns 300 de litri, însă nu ştiu cine îl va bea. Eu nu pot să îl vând. Este un altfel de produs. Am primit 3 lei pe kilogramul de mure, de la o fabrică de dulceaţă, dar trebuie să suport şi transportul. Nu este rentabil. La început am vândut cu 9 lei, kilogramul de fructe. Am continuat cu 7 lei, iar pentru cei care vor să vină să şi le culeagă, vând şi cu 4,5 lei kilogramul”, a mai spus acesta.

Pentru cei care vor să demareze o astfel de activitate, craioveanul îi sfătuieşte să ia în calcul şi achiziţia unei maşini de cules fructele. Familia Calangiu nu a făcut-o, încă, iar munca e mai dificilă. Chiar şi aşa, Petrişor, soţia lui Alina şi fiul acestora nu se plâng, iar pentru a avea dovada că a produs în gospodăria lui asemenea fructe gigant, Petrişor vrea să îngheţe câteva exemplare.

El mai spune că un sprijin din partea statului ar fi binevenit în cazul acestor categorii de cultivatori. Nu foarte importantă ar fi subvenţia, cât mai ales intervenţia pe linia pieţei de desfacere.

„Bineînţeles ca m-ar ajuta un sprijin financiar din partea autorităţilor. Nu cunosc foarte bine programul pentru roşii, dar un ajutor pentru mine ar suna cam aşa: primim fructe de pădure cum ar fi mure, la adresa cutare, în orice zi, la un preţ modic de 1 euro/kilogram. Pentru cei care nu sunt din judeţul unde se primesc fructele, transportul ar trebui să fie subvenţionat. Aşa ne-ar ajuta cu depozite, cu fabrici despre care să fim siguri că ne preiau fructele”, a completat cultivatorul de mure.