Cu cât animalele au creierul mai mare, cu atât au un risc mai scăzut al extincţiei

Descoperirile vor ajuta la crearea unui mod de ordonare a eforturilor viitoare de conservare a speciilor pe cale de dispariţie, în funcţie de prioritate.

Mărimea creierului în comparaţie cu cea a corpului este uşor de prezis la mamifere, susţine Eric Abelson, un specialist din cadrul Universităţii Stanford. „Pe măsură ce dimensiunile corpului cresc se dezvoltă şi creierul, dar cu o rată mai scăzută”, a explicat omul de ştiinţă. Mărimea creierului, raportată la cea a corpului dă naştere unei curbe ordonate. Cu toate acestea, unele specii de animale au creiere mai mici sau mai mari decât indică curba şi, de regulă, animalele cu un creier mare într-un corp mic sunt foarte inteligente.

• Experții avertizează că bolile transmise de țânțari se răspândesc în Europa din cauza crizei climatice
• Reacția șefului TikTok după promulgarea legii care interzice aplicația în SUA

Abelson a analizat deviaţia de la curbă a mamiferelor şi soarta lor de-a lungul timpului. Animalele au fost organizate în două grupuri: paleo şi moderne. Grupul paleo conţinea 229 specii dintre care jumătate au fost deja dispărute. Grupul modern conţinea 147 de specii de mamifere nord-americane aparţinând a 6 ordine diferite. Analiza fiecărui grup a produs rezultate similare: exemplarele care cântăreau sub 10 kg şi care deţineau creiere mari în comparaţie cu dimensiunile corpului, aveau un risc mai scăzut exticţie sau de a trece pe lista celor pe cale de dispariţie.

În cazul speciilor care cântăresc peste 10 kg, avantajul de a avea un creier mare este eclipsat de dimensiunile corpului. Speciile mari tind să se reproducă mai târziu în viaţă, să aibă mai puţini urmaşi şi să aibă o nevoie mai mare de resurse şi de un teritoriu mai vast. Mai mult acestea devin fie duşmanii omului, fie hrana acestuia, ceea ce înseamnă că speciile în cauză tind să fie vânate de oameni.

Animalele de mici dimensiuni, dar care au creierele mari, se adaptează mai uşor la schimbări, comparativ cu restul animalelor. Această flexibilitate comportamentală a lor îi ajută să supravieţuiască până când se produc schimbările genetice de adaptare la mediu. „Dacă vremea se răceşte brusc este posibil ca aceste animale să nu se adapteze imediat la schimbare, dar ele vor fi suficient de flexibile încât să îşi construiască o cază mai călduroasă”, a explicat Abelson.

Alte investigaţii cu privire la legătura dintre trăsăturile particulare şi riscul de extincţie au descoperit că variaţiile referitoare la dimensiunile corpului, dietă, densitatea populaţiei, durata de viaţă sau dezvoltare au legătură cu riscul de dispariţie a speciei.

Sursa: Nature