Ce s-a întâmplat mai exact la 1 decembrie 1918? Mărturia poetului Lucian Blaga

Documentele şi imaginile din acea perioadă descriu cât se poate de clar acest eveniment. Dezideratul unirii avea o istorie îndelungată, românii putând profita, în acel moment, de contextul politic internaţional, care favoriza concretizarea năzuinţelor lor.

Pentru început, a fost aleasă locaţia, oraşul Alba Iulia, fostă reşedinţă a principilor Transilvaniei şi reşedinţă a conducătorului unirii de la 1599, Mihai Viteazu. Stabilirea capitalei cunoscutului domnitor în acest loc, dar şi evenimentul care a marcat apogeul Răscoalei lui Horia, Cloşca şi Crişan, în 1784, i-a determinat pe organizatorii evenimentului de la 1 decembrie 1918 să aleagă Alba Iulia ca locaţie pentru desfăşurarea Adunării.

• Cum a început revoluția rusă pe străzile Iașiului
• Moartea lui Boris Elţîn, primul preşedinte ales în mod democratic la Kremlin

Atmosfera acelei zile a fost una de sărbătoare. Au fost prezenţi 1228 de delegaţi oficiali, din toate cele 27 de comitate româneşti, precum şi alte personalităţi ale mediului politic, cultural şi religios românesc şi nu numai. Majoritatea celor care asistau la înfăptuirea actului istoric era constituită, însă, din oameni simpli, aproximativ 100.000 la număr.

Relatările participanţilor atestă prezenţa grupurilor imense de oameni care se îndreptau în acele zile spre Alba Iulia. Sute de steaguri tricolore puteau fi văzute în acele zile. Cu toţii se îndreptau spre Câmpul lui Horea. Aici, oamenii politici Ştefan Cicio Pop, Vasile Goldiş şi Iuliu Maniu vorbeau despre necesitatea unirii provinciilor româneşti şi posibilitatea ca aceasta să fie transpusă în realitate, prin votul cetăţenilor. Punctul culminant al evenimentului de la 1 decembrie 1918 l-a constituit momentul în care episcopul greco-catolic Iuliu Hossu a citit Rezoluţia Unirii, actul care, practic, consfinţea realizarea vechiului deziderat al poporului român.

Printre participanţii la Adunare s-a numărat şi poetul Lucian Blaga, ale cărui mărturii au supravieţuit timpului. Iată ce ne povesteşe acesta:

„Era o dimineaţă rece, de iarnă. Pe o parte a şoselei se duceau spre Alba Iulia, scârţâind prin făgaşele zăpezii, căruţele româneşti. Buchete de chiote şi bucurie, alcătuind un singur tir, iar pe cealaltă parte se retrăgea în aceeaşi direcţie, armata germană ce venea din România, tun după tun, ca nişte pumni strânşi ai tăcerii. La Alba Iulia, nu mi-am putut face loc în sala Adunării. Aveam în schimb avantajul de a putea colinda din loc în loc, toată ziua, pe câmpul unde se aduna poporul. Era o roire de necrezut. Pe câmp se înălţau, ici-colo, tribunele de unde oratorii vorbeau naţiei. Pe vremea aceea nu erau microfoane, încât oratorii, cu glas prea mic pentru atâta lume, treceau de la o tribună la alta. În ziua aceea am cunoscut ce înseamnă entuziasmul naţional, sincer, spontan, irezistibil, organic, masiv, al oratorilor de la tribună”. 

Cu prilejul zilei de 1 Decembrie, Descoperă te invită să citeşti mai multe materiale dedicate istoriei tumultoase a românilor şi a formării statului nostru:

O comoară veche de un secol: documentele Marii Uniri de la 1918

Cum a fost sărbătorită prima zi naţională a României, la 1 decembrie 1990? De ce a fost huiduit Coposu – VIDEO

Intenţiile mai puţin cunoscute ale artizanilor Marii Uniri de la 1918. ”Vreau Transilvania, dar fără transilvăneni!”

O scurtă istorie a zilei noastre naţionale. Cum l-au sfidat comuniştii pe Regele Mihai cu 23 august – VIDEO

Mihai Viteazu nu a fost primul protagonist al unirii românilor. Un spaniol şi un ungur i-au luat-o înainte. O istorie mai puţin ştiută

România înainte de 1 Decembrie. Adevărul din spatele încercărilor de UNIRE