Epoca uitată a Turnurilor Moonlight. Au o poveste fascinantă. 17 turnuri mai ”supravieţuiesc” şi astăzi – FOTO

Pe atunci încă nu fusese inventat revoluţionarul bec incandescent a lui Edison, dar Sir Humphry Davy, care poate fi considerat adevăratul fondator al iluminatului electric, a demonstrat chiar la începutul secolului o metodă de a produce lumină. Prin apropierea a doi electrozi metalici se produce o scânteie continuă. Cunoscute sub numele de lămpi cu arc, acestea au devenit primele lumini electrice practice.

Galerie foto

vezi galeria
8 foto

• Un râs îngropat alături de patru câini, datând din Epoca Romană, îi nedumerește pe arheologi
• Nicolae Iorga, istoricul savant care s-a lăsat angrenat în manevrele lui Carol al II-lea

O lampă de carbon cu arc era formată din doi electrozi de carbon în aer liber conectaţi la o sursă de curent electric.

Deşi invenţia lămpii cu arc a fost un pas spectaculos, era evident că utilizarea ei e limitată. Lumina produsă de lampa cu arc era prea intensă pentru a fi suportată de aproape, ceea ce făcea lâmpile nepotrivite pentru utilizarea în interior. Chiar şi atunci când erau instalate în aer liber, la înălţimea luminilor tipice stradale, aceste lămpi aveau nevoie de o ecranare pentru a reduce fluxul de lumină, ceea ce însemna că o mare parte din lumina lor era irosită.

Oraşul San Jose, California, a încercat să rezolve problema în anul 1881, prin instalarea acestor lămpi pe turnuri de 75 de metri. În total 6 lumini de arc au fost instalate pe un turn.

Sursa foto:Paul Narvaez/Flickr

După puţin timp, în mai multe oraşe americane şi europene au început să se instaleze astfel de turnuri de iluminat. Acestea au ajuns să fie cunoscute sub numele de Moonlight Towers, deoarece modul în care iluminau era asemeni cu strălucirea lunii. Un singur turn oferea lumina necesară pentru a vedea ora indicată de ceasul de buzunar aflat la o distanţă de 650 de metri.

Unul dintre principalele dezavantaje ale Turnurilor Moonlight era că lămpile cu arc trebuiau schimbate foarte des, modelele de mai târziu rezistau câte o noapte întreagă. Înălţimile turnurilor reprezentau o provocare suplimentară. Din cauza costurilor operaţiunilor sus-meţionate şi a forţei de muncă intensive, lămpile cu arc nu au eliminat complet lămpile de petrol şi pe gaze, cu flacără, în iluminatul stradal. În cele mai multe oraşe americane, turnurile de iluminat erau completate cu lămpi de gaz şi petrol. Oraşul Detroit a fost singurul oraş mare din SUA iluminat în întregime şi în mod exclusiv de acest sistem de Turnuri Moonlight.

În Detroit au fost instalate 122 de turnuri, cu o înălţime de la 30 la 60 de metri, iluminând 55 de kilometri pătraţi de oraş. Era oraşul cel mai bine iluminat din lume. Până în 1884 existau deja mai mult de 90.000 de lămpi cu arc pentru iluminarea oraşelor americane, iar acest număr a crescut la 235.000 în 1890. Cifrele au fost dublate în zece ani şi triplate în următorii cinci ani.

Sursa foto:austintexasdailyphoto.blogspot.in

Lămpile cu arc au fost utilizate până în anii ’20. Datorită lui Edison au fost inventate lămpile incandescente cu filament, care au îmbunătăţit situaţia iluminatului stradal, făcându-l mai uşor de întreţinut. Aceste lămpi aveau o durată mai lungă şi puteau fi produse cu eforturi mai mici, acesteau puteau fi utilizate în interiorul clădirilor şi camerelor mici. Între timp, lămpile cu incandescenţă şi lămpile cu halogen au înlocuit lămpile cu arc.

Cele mai multe turnuri de iluminat au fost demolate în timpul primelor două decenii ale secolului XX. Unele s-au prăbuşit în timpul furtunilor şi tornadelor. Unicele turnuri rămase în prezent se află în Austin, Texas. Oficiali oraşului au achiziţionat iniţial 31 turnuri de iluminat din Detroit. 17 mai sunt încă.

Becurile cu arc au fost utilizate apoi în proiecţia cinematografică, la spoturile luminoase şi la proiectoare.

Vă recomandăm şi aceste articole: