Home » Istorie » 20 de lucruri, mai mult sau mai puţin cunoscute, despre Operaţiunea Barbarossa

20 de lucruri, mai mult sau mai puţin cunoscute, despre Operaţiunea Barbarossa

20 de lucruri, mai mult sau mai puţin cunoscute, despre Operaţiunea Barbarossa
Publicat: 29.05.2016
În cadrul Operaţiunii Barbarossa, a fost angrenată cea mai mare forţă de invazie din întreaga istorie militară a lumii, peste 4 milioane de soldaţi.

La data de 22 iunie 1941, trupele germane începeau invazia URSS-ului, în cadrul unei ofensive cunoscute sub numele de cod ,,Operaţiunea Barbarossa” (,,Unternehmen Barbarossa”). Atacurile, desfăşurate pe parcursul a aproximativ 5 luni, au avut ca scop cucerirea teritoriului sovietic, dorinţă pe care Hitler şi-a manifestat-o încă din anul 1925, în volumul ,,Mein Kampf”.

Cu toate că evoluţia operaţiunii este mai mult decât cunoscută astăzi, noi vă propunem, totuşi, să aflaţi câteva informaţii, care fie v-au scăpat, fie nu le-aţi aflat încă:

1. Invazia Uniunii Sovietice a fost una dintre cele mai ambiţioase campanii din timpul celui de-Al Doilea Război Mondial. Cu toate acestea, Hitler credea că o va putea câştiga în numai trei luni, prin declanşarea unui atac-fulger (,,Blitzkrieg”).

2. Peste 3 milioane de soldaţi germani, încadraţi în 152 de divizii, au participat la lupte. Dintre toate diviziile, 17 erau de tip Panzer şi 13 motorizate. 

3. Transportul trupelor germane, al proviziilor, muniţiei şi echipamentelor acestora s-a făcut cu ajutorul a 625.000 de cai şi 600.000 de vehicule motorizate. 

4. Forţa iniţială de invazie a inclus 3.350 de tancuri, 7.146 de piese de artilerie şi 1.950 de avioane. 

5. România a contribuit la invazie cu 14 divizii, 7 brigade şi un regiment de tancuri. 

6. Trupele germane au invadat URSS-ul de-a lungul unei linii de frontieră care se întindea de la Marea Baltică la Marea Neagră, pe o distanţă de aproximativ 3.000 de kilometri. 

7. Germanii au fost împărţiţi în trei grupuri de armate – Grupul de Armate Sud, coordonat de ​​feldmareşalul Gerd von Rundstedt; Grupul de Armate Nord, aflat sub conducerea ​​feldmareşalului Wilhelm von Leeb şi Grupul de Armate Centru, condus de feldmareşalul Fedor von Bock .

8. Invazia a fost denumită după fondatorul Primului Imperiu German, Frederick I ,,Barbarossa” (1122-1190).
 
9. Se spune că Stalin a fost atât de şocat de faptul că germanii au început invazia, încât nu a mai vorbit vreme de 11 zile. 
 
10. Sovieticii au avut de trei ori mai multe tancuri şi avioane decât inamicii lor, însă tehnologia folosită la fabricarea echipamentelor era cu mult inferioară celei germane.
 
11. În momentul invaziei, 150 de divizii sovietice se aflaseră în zona de vest a URSS-ului, fiind gata oricând să le facă faţă germanilor. 
 
12. După numai două săptămâni de la lansarea invaziei, văzând că au câştigat toate luptele purtate împotriva ruşilor, comandanţii germani credeau că operaţiunea era deja un real succes. 
 
13. Până la jumătatea lunii august, 200 de divizii sovietice s-au alăturat luptei. Trupele germane erau astfel depăşite semnificativ din punct de vedere numeric.
 
14. În statele baltice şi în anumite zone din Belarus şi Ucraina, germanii au fost primiţi ca eliberatori.
 
15. În Kiev, evreii i-au primit bine pe germani, deoarece aceştia nu au afişat un comportament violent faţă de ei pe parcursul Primului Război Mondial. Cu toate acestea, nu a durat mult timp până când trupele naziste au început să masacreze populaţia evreiască din oraşul ucrainean, în aşa numitul ,,Babi Iar” (,,Defileul babei”). 
 
16. Pentru a face faţă efortului depus în timpul războiului, Stalin a dispus ca fabrici întregi să fie mutate înspre estul ţării, pentru a putea continua producţia de avioane, tancuri şi alte echipamente militare. 
 
17. Pentru a menţine trupele germane ocupate pe Frontul de Est, britanicii şi americanii au furnizat sovieticilor arme, muniţie şi alte echipamente. Occidentalii au ajutat astfel la crearea unui colos militar căruia au fost nevoiţi să îi facă încă de la terminarea războiului.
 
18. Unul dintre principalele momente ale ofensivei germane în URSS a fost Asediul Leningradului (8 septembrie 1941 – 27 ianuarie 1944). Pe parcursul a circa 900 de zile, 200.000 de civili au murit în timpul bombardamentelor, iar alţi 630.000 şi-au pierdut viaţa din cauza foametei şi a bolilor.
 
19. Odată cu evacuarea diplomaţi străini aflaţi la Moscova, cu scopul de a pregăti oraşul pentru asediu, a fost adăpostit şi trupul îmbălsămat al lui Lenin. Sovieticii considerau că, dacă acesta era lăsat în urmă, sistemul lor de propagandă putea fi afectat puternic. 
 
20. În momentul invaziei, germanii au întâmpinat cea mai grea iarnă din ultimii 140 de ani. Frigul a fost atât de puternic încât uleiul din motoarele tancurilor a îngheţat. Aproape toţi soldaţii Reich-ului suferiseră din pricina degerăturilor. Prin urmare, problema temperaturii scăzute, pe care ruşii au întâmpinat-o în momentul invaziei Finlandei, i-a salvat de data aceasta. 
 
 
 
 
                                              Represiuni în spatele Cortinei de Fier
Urmărește DESCOPERĂ.ro pe
Google News și Google Showcase