Analiza indivizilor decapitaţi descoperiţi într-un sit din Turcia scoate la iveală un ritual MACABRU

O echipă internaţională de cercetători a identificat probe criminalistice care sugerează faptul că rămăşiţele a 14 cadavre decapitate ce au fost înmormântate la Çatalhöyük, în Turcia, ar fi fost jupuite de piele, de vulturi, înainte de a fi înfăşurate în pânză, depuse în poziţie fetală şi îngropate sub locuinţa unei familii. Oamenii de ştiinţă spun că această reuşită a arheologilor soluţionează misterul vulturilor pleşuvi reprezentaţi simbolizat în mai multe zone ale sitului. 

Çatalhöyük este considerat cel mai complex şi mai bine conservat sit neolitic din lume. În perioada 7500 – 5700 î.Hr., aici a existat un oraş care adăpostea numai puţin de 10.000 de oameni. Cea mai mare parte a acestora locuia în case subterane, accesate de la nivelul acoperişurilor, care, în timp, au ajuns să fie folosite ca străzi. 

• România și pierderea Dobrogei. Ionel Brătianu: „Soarta Dobrogei nu depinde de stipulațiile păcii de la Bucureşti”
• 165 de ani de la începerea construcţiei Canalului Suez. A scurtat drumul navigatorilor către Europa la…

Se presupune că, atunci când un locuitor din Çatalhöyük murea, el era jupuit de piele sau eviscerat, după care era înfăşurat în pânză şi înmormântat sub locuinţa familiei din care făcea parte. În aceste cazuri, descărnarea a fost dovedită de urmele de tăieturi prezente la nivelul rămăşiţelor osoase ale decedaţilor, însă cele 14 schelete studiate recent erau diferite. Pe suprafaţa lor nu au fost descoperite urme de tăieturi, deşi indivizii fuseseră jupuiţi de piele înainte de a fi înmormântaţi. 

Pentru a rezolva acest mister, un grup de specialişti, condus de cercetătorul Marin Pilloud (Universitatea din Nevada), a luat în considerare simbolistica vulturilor de la Çatalhöyük, studiind modul în care aceste animale îşi jupoaie prada. Specialiştii au aflat astfel că, în momentul în care devorează carnea, păsările lasă deoparte tendoanele şi ligamentele. Din acest motiv, rămăşiţele osoase ale animalelor devorate se păstrează intacte. 

Bazându-se pe această ipoteză, experţii susţin că locuitorii din Çatalhöyük depuneau cadavrele rudelor decedate pe acoperişuri (străzi), pentru a fi devorate cât mai repede de vulturi. După ce păsările îşi terminau ,,festinul”, scheletele erau retrase, înfăşurate în pânză şi înmormântate sub case.

Deşi pare neobişnuit, acest obicei este practicat şi astăzi în Tibet, unde s-a păstrat tradiţia ,,înmormântării sub cerul liber”. În cadrul acesteia, familia celui decedat trebuie să îi dezmembreze acestuia trupul şi să îl lase pe un munte, pentru a putea fi devorat de animale. Un ritual similar este întâlnit în rândul populaţiei Parsi din India. 

Sursa: sciencealert.com

Vă mai recomandăm şi: O sală de ceremonii destinată sacrificiilor umane a fost descoperită în Peru

                                             Memento mori sau arhitectura umana la Sedlec

                                             Incredibila auto-mumificare a călugarilor Sokushinbutsu (FOTO)