”Boala somnului”, afecţiunea misterioasă ce transformă oamenii în statui vii

Cei mai buni cercetători din ultimii 100 de ani au încercat să descopere cauza afecţiunii misterioase sau modul în care aceasta ar fi putut fi tratată. Conform Vintage News, până în prezent nu au fost descoperite dovezi credibile ale existenţei unui virus al somnului, acesta fiind şi acum unul dintre cele mai mari mistere din istoria medicinei. 

Afecţiunea s-a răspândit pe glob odată cu gripa spaniolă care a ucis aproximativ 50 de milioane de persoane, de aceea specialiştii nu au acordat atât de multă atenţie epidemiei bolii „somnului” chiar dacă a ucis un milion de oameni şi a afectat viaţa altor milioane. 

• Ziua în care sute de mii de oameni au ieşit în stradă pentru Regele Mihai
• România și pierderea Dobrogei. Ionel Brătianu: „Soarta Dobrogei nu depinde de stipulațiile păcii de la Bucureşti”

Deşi majoritatea cazurilor au apărut la câteva luni după Primul Război Mondial, unele surse susţin că epidemia a început în 1915-1916 când soldaţii au prezentat simptome de letargie şi confuzie. Iniţial, principala cauză a bolii a fost considerată iperita, un agent chimic utilizat în timpul războiului. 

Neurologul din Viena Constantin von Economi a redactat lucrarea ”Die Encephalitis lethargia” în care oferea o descriere completă a bolii. ”Ne confruntăm cu un timp de afecţiune a somnului care are un parcurs neobişnuit de lung. Primele simptome sunt în general acute, dureri de cap şi indispoziţie. Apoi apare o senzaţie de somnolenţă, deseori asociată cu delir. Delirul şi somnolenţa pot duce la moarte în câteva săptămâni sau se poate tranforma în comă,” scria von Economo. 

La câtiva ani de la publicarea cărţii lui von Economico, epidemia a început să se propage, să ucidă nenumărate persoane sau să lase captive în corpurile lor altele. Letargia encefalică se poate traduce simplu în ”inflamaţia cerebrală care te face să te simţi obosit”. Boala afecta persoane de toate vârstele, de la cei de vârste de 15 ani până la cei de 35 de ani. Primele simptome ale afecţiunii erau asemănătoare cu cele ale unei simple gripe: dureri de cap, febră, senzaţie de oboseală şi secreţii nazale. 

În timpul autopsiilor realizate de von Economo, a fost determinat faptul că principala cauză a morţii a fost o inflamare a hipotalamusului. La 10 ani după publicarea lucrării lui von Economo, epidemia a început să dipară. Deşi mulţi cercetători au considerat letargia encefalică o boală a trecutului, virologul John Oxford susţinea că afecţiunea nu a dispărut încă. ”Sunt sigur că oricare ar fi fost cauza, boala poate reapărea. Până nu ştim care este cauza, nu putem să o prevenim,” a declarat el. 

Virologul avea dreptate, în 1993 o tânără a fost diagnosticată cu letargia encefalică şi s-a recuperat după câţiva ani. De atunci au apărut multe alte cazuri, iar cu ajutorul colegilor profesorului Oxford, echipa a reuşit să descopere mai multe similarităţi între pacienţi. Conform concluziilor studiului lor, toţi pacienţii aveau gâtul inflamat înainte ca encefalia letargiă să apară. Conform medicilor Russell Dale şi Andrew Church, afecţiunea ar fi fost provocată de un streptococ. Studiul sugerează că, în momentul infectării, sistemul imunitar al pacientului a început să atace creierul acestuia. 

Deşi descoperirea este extrem de importantă, aceasta nu dovedeşte că boala rară a fost provocată de streptococ. Până în prezent, encefalia letargică a rămas una dintre cele mai misterioase boli din istorie. 

Vă recomandăm să citiţi şi următoarele articole: