Home » Istorie » De la mentorul lui John Dillinger la omul care a încercat să-l omoare pe Al Capone. Inamicii publici din Statele Unite (aproape) uitaţi de istorie

De la mentorul lui John Dillinger la omul care a încercat să-l omoare pe Al Capone. Inamicii publici din Statele Unite (aproape) uitaţi de istorie

De la mentorul lui John Dillinger la omul care a încercat să-l omoare pe Al Capone. Inamicii publici din Statele Unite (aproape) uitaţi de istorie
Publicat: 14.04.2018
În anii '20 ai secolului trecut, Statele Unite s-a confruntat cu o creştere semnificativă a crimei organizate, parţial din cauza Prohibiţiei şi a Marii Crize Economice. De aceea, unii istorici se referă la această perioadă din istoria SUA ca fiind „era inamicilor publici”. Mai jos urmează o listă cu astfel de oameni din afara legii, care ori au acţionat singuri, ori în bande.

Ford Bradshaw, criminalul numărul 2 al Oklahomei

Nu este niciodată bine să fii pe locul 2, nici măcar într-un clasament al răufăcătorilor. Bradshaw a rămas în umbra lui Charles ”Pretty Boy” Floyd, deşi primul a fost un spărgător de bănci mai de succes. Diferenţa de notorietate provine din faptul că Bradshaw a ales ţinte mai mici şi mai uşoare, precum băncile din localităţile marginale ale statului Oklahoma.

Perioada sa de activitate a început la sfârşitul anilor ’20 şi la începutul anilor ’30, scrie Listverse. Pentru că e aproape imposibil să jefuieşti o bancă de unul singur, Bradshaw a avut câţiva parteneri, precum cei din banda Cookson Hills.

A murit la începutul anului 1934, în împuşcăturile cu şerifii din Ardmore, Oklahoma.

Egan’s Rats

Banda din St. Louis numită Egan’s Rats a avut în zilele lor de glorie aproximativ 400 de membri. Forţa aceasta se remarca prin faptul că liderii lor vorbeau deschis despre crimele comise în interviuri în presă.

Banda a emers chiar din secolul XIX din ghetourile irlandeze din St. Louis şi a fost condusă de doi prieteni din copilărie – Thomas ”Snake” Kinney şi Thomas Egan.

Aceştia s-au inflitrat şi în politică (de aceea putea vorbi atât de liber de crimele comise), cu Kinney care a fost ales în comitetul conducerii oraşului. Mai mult, în 1904, Kinney a devenit senator.

Infiltraţi în lumea politică, aceştia se puteau ocupa cu de toate: omucideri, tâlhării şi alte activităţi ilicite.

În anii ’20, influenţa a început să scadă, odată cu moartea celor doi lideri. Noul lider, William ”Dint” Colbeck, a fost implicat într-un război sângeros cu o altă bandă. În 1924, mulţi membri importanţi au fost arestaţi, iar banda s-a dezintegrat.

James Lucas – omul care a încercat să-l omoare pe Al Capone

James Crittenton Lucas a fost condamnat la 30 de ani de închisoare pentru jefuirea First National Bank din Albany, Texas. Totuşi, notorietatea acestuia a început să crească în 1935, atunci când a ajuns la închisoarea de pe Insula Alcatraz.

Deseori cauza probleme şi la doar 20 şi puţin de ani, în 1936, a încercat să-l omoare pe Al Capone, care se afla şi el la aceeaşi închisoare. Lucas l-a atacat cu o foarfecă în duşuri, rănindu-l, însă doar uşor la braţe şi la piept. Lucas a afirmat că Al Capone a fost cel care a pornit conflictul, ameninţându-l că o să-l omoare.

Lucas a mai ajuns la ştiri şi în 1938, când, împreună cu alţi doi colegi, a încercat să evadeze din Alcatraz (care era probabil la momentul respectiv cea mai bine păzită închisoare din lume). A ajuns să-i împuşte pe cei doi colegi ai săi, iar apoi a fost prins şi condamnat la închisoare pe viaţă.

Interesant că a fost iertat în 1958 şi este unul dintre foarte puţini infractori din acea perioadă care s-a bucurat de o viaţă lungă şi fericită. S-a căsătorit, a avut patru copii, şi-a găsit o slujbă normală şi a trăit până în 1998.

Leo Hall – criminalul din Kitsap County

Deşi a fost unul dintre cele mai sângeroase masacre din istorie, cel de la Erland’s Point este astăzi aproape uitat, precum şi personajul care l-a realizat.

În 1934, împreună cu barmaniţa Peggy Paulos, Hall a jefuit o casă de pe plaja din Erland’s Point, Bremerton, Washington. Casa aparţinea unor bătrâni pe nume Frank şi Anna Flieder şi trebuia să fie goală în seara jefuirii. Lucrurile nu au stat deloc aşa, întrucât bătrânii au dat o petrecere unde erau invitate alte patru persoane.

Doar cinci erau prezente în momentul în care aceştia au intrat, pentru că unul era după băutură. Hall şi Paulos i-au legat, iar când al şaselea s-a întors, Hall l-a bătut până l-a omorât. Apoi, acesta i-a ucis şi pe restul de cinci ostatici prin împuşcare sau înjunghiere.

Văzând toate acestea, Peggy Paulos a fugit, temându-se pentru viaţa sa. Dacă nu erau declaraţiile acesteia, Hall avea şanse mari să scape fără pedeapsă, pentru că poliţia nu avea nicio pistă. Acesta a fost condamnat şi spânzurat în faţa unui public numeros (record) la Penitenciarul Walla Walla.

Familia Barker

Banda Barker s-a bucurat de notorietate datorită liderului său, Kate ”Ma” Barker. Femeia a fost descrisă ca un criminal rece şi calculat. Totuşi, istoricii au dificultăţi în a stabili în ce activităţi criminale a fost implicată aceasta.

Cert este că femeia ştia de activităţile ilicite ale fiilor săi, dar nu există dovezi că ea ar fi plănuit toate acestea.

Un alt posibil lider, cel puţin nu cel din umbră, este fiul cel mai mic, Fred Barker (imaginea articolului). Deşi a fost implicat timp de decenii în tot felul de crime, doar în 1931, atunci când Fred l-a întâlnit pe Alvin Karpis în închisoare, banda s-a format în mod oficial.

Toţi cei trei fii au avut sfârşituri violente. Fred a murit într-un schimb de focuri cu FBI-ul în 1935, în care şi Ma a fost împuşcată, iar fratele cel mare s-a sinucis. Arthur, fratele mijlociu, a murit încercând să evadeze din Alcatraz.

Harry Pierpoont – omul de la care John Dillinger a învăţat meserie

Jefuitorul de bănci şi criminalul Harry Pierpont este notoriu astăzi pentru că a fost prietenul şi mentorul lui John Dillinger. Unii au speculat că Pierpont a fost de fapt liderul Terror Gang, dar prefera să-l aibă pe Dillinger în faţă datorită carismei sale.

Cei doi s-au întîlnit pentru prima dată în 1925, în închisoarea Indiana Reformatory.  Pierpont era un criminal mai experimentat, chiar dacă era cu doar câteva luni mai în vârstă.

Dillinger a ieşit primul din închisoare şi a finanţat planul lui Pierpont de a evada. La 27 septembrie 1933, Pierpont şi alţi complici au reuşit să evadeze. Totuşi, Dillinger a fost arestat din această cauză în Lima, Ohio. Pentru că nu a vrut să-şi abandoneze protejatul, Pierpont a organizat evadarea acestuia, care a fost încununată de succes, deşi salvatorii au fost nevoiţi să omoare şeriful.

Pentru scurt timp, noua bandă s-a extins, dar succesul s-a terminat cu moartea lui Dillinger într-un schimb de focuri cu autorităţile. În 1934, Pierpont a fost executat prin electrocutare pe scaunul electric.

Verne Sankey – cel mai notoriu răpitor al Americii

Deşi jefuirea băncilor era la modă în anii ’20 şi ’30, Verne Sankey a arătat că există o alternativă bună – răpirea. Alături de complicele său, Gordon Alcorn, au reuşit o serie de răpiri care au rezultat în recompense însemnate.

Cu timpul, văzând că metoda e mai simplă şi mai puţin periculoasă decât jefuirea băncilor, au ales ţinte din ce în ce mai importante, pentru recompense mai mari. Au început să aresteze milionari precum Charles Boettcher din Denver, Colorado.

Au devenit suspecţi şi au fost arestaţi în 1934.

Roy Gardner – regele evadărilor

Până acum, fiecare a lucrat în grup, dar Roy Gardner a ales calea lupului singuratic. Prima lovitură a fost în 1920, când a jefuit o camionetă a poştei din San Diego. A fost prins trei zile mai târziu şi condamnat la 25 de ani de închisoare la McNeil Island Federal Penitentiary.

Aici şi-a câştigat reputaţia de rege al evadărilor. Chiar din trenul care îl conducea la închisoare, Gardner a strigat „priviţi acea căprioară”, ceea ce a cauzat suficientă distragere a atenţiei pentru a dezarma gărzile şi a fugi.

Apoi, lupul singuratic a jefuit un tren, dar a fost prins câteva zile mai târziu. Din nou, a fost condamnat la 25 de ani închisoare la McNeil.

A mai evadat şase săptămâni mai târziu, în timpul unui joc de baseball. A convins alţi doi colegi să evadeze cu el, dar acesta i-a folosit doar pe post de momeală pentru gărzi.

A fost capturat din nou, fiind trimis la Leavenworth şi apoi a fost transferat la Atlanta Federal Prison. A încercat să scape de două ori, dar a eşuat. În 1934, Gardner a fost transferat la Alcatraz, unde a stat până în 1938, când a fost eliberat.

Frank Nash – cel mai de succes jefuitor de bănci din istoria Statelor Unite

Jefuirea băncilor reprezenta sarea şi piperul, iar Frank ”Jelly” Nash a fost cel mai prolific jefuitor de bănci american, participând la 200 de astfel de evenimente şi la câteva zeci de jefuiri de trenuri. Totuşi, este notoriu pentru încercarea eşuată de evadare, care a devenit cunoscut ca Masacrul din Kansas City.

Nash a fost condamnat în 1913, dar a evadat. În 1933, doi agenţi FBI l-au urmărit până în Hot Springs, Arkansas.

În dimineaţa zilei de 7 iunie 1933, Nash a fost transportat la Kansas City, Missouri, înconjurat de agenţi FBI şi poliţişti. Trei persoane au deschis focul împotriva autorităţilor. Chief Reed, un agent FBI şi doi detectivi locali au fost ucişi, dar şi Frank Nash.

Dacă scopul era eliberarea lui Nash, misiunea a eşuat mizerabil. Totuşi, unii istorici consideră că planul era de a-l reduce pe Nash la tăcere.

Gerald Chapman – primul „inamic public numărul 1”

Întotdeauna, cel mai bun rămâne ultimul. Din lista de răufăcători „notorii, dar anonimi”, Chapman a rămas în istorie ca fiind cel care a deschis calea criminalilor celebri ai erei.

A mai fost numit „Banditul Gentleman” sau „Super-Banditul”, dar, cel mai notabil, a fost numit „inamicul public numărul 1”.

A fost arestat şi trimis la Auburn State Prison pentru jefuirea băncilor. Aici l-a întâlnit pe George ”Dutch” Anderson, care a devenit mentorul său şi partener în crimă. Anderson era un criminal educat care provenea dintr-o familie înstărită.

Cei doi au fost eliberaţi în 1919. În 1921, Chapman şi Anderson au format o echipă cu Charles Loeber şi au comis o serie de tâlhării. Din păcate pentru ei, distracţia a durat doar câteva luni. Loeber i-a trădat, iar Anderson şi Chapman au primit 25 de ani de închisoare fiecare, fiind trimişi la Atlanta Federal Prison.

Aceştia au evadat separat şi şi-au reluat activitatea. Totuşi, în timpul unei acţiuni, Chapman a omorât un poliţist. A fost din nou trădat de un complice şi de data aceasta Chapman a fost condamnat la spânzurătoare.

Vă recomandăm să citiţi şi următoarele articole:

Cei mai mari criminali din istoria omenirii. În top apare şi un personaj important din istoria românilor

Top 10 criminali romani

Ted Bundy, cel mai odios criminal în serie din toate timpurile. Înainte să înceapă să ucidă a salvat vieţi

O echipă de experţi a deschis mormântul unuia dintre cei mai infami criminali în serie din istorie. Ce au descoperit este cu adevărat şocant

Urmărește DESCOPERĂ.ro pe
Google News și Google Showcase