Operaţiunea ”Magic Carpet” din Al Doilea Război Mondial sau coşmarul logistic de a duce acasă 8 milioane de băieţi

Operaţiunea ”Magic Carpet” – carpeta magică, nume tocmai potrivit pentru o astfel de misiune, a început în iunie 1945 şi a durat 14 luni. În termeni logistici, este probabil cea mai amplă şi dificilă operaţiune militară până astăzi.

În fiecare lună, erau trimişi acasă o medie de 435.000 de militari. Recordul pentru o singură cursă îl deţine portavionul Saratoga, care a reptatriat 29.204 de soldaţi, scrie War History Online.

• Ziua în care sute de mii de oameni au ieşit în stradă pentru Regele Mihai
• România și pierderea Dobrogei. Ionel Brătianu: „Soarta Dobrogei nu depinde de stipulațiile păcii de la Bucureşti”

Printre portavioanele britanice, HMS Glory a făcut unul dintre cele mai lungi voiaje, de la Manila, Filipine la Vancouver, Canada, o distanţă de aproape 10.000 de kilometri.

Operaţiunea a fost un succes, mai ales în condiţiile în care War Shipping Administration a înţeles din timp complexitatea acţiunii şi a început planificările chiar din 1943, înainte cu un an de debarcarea în Normandia. Operaţiunea a mai inclus şi repatrierea prizonierilor de război ai Axei. Pe parcursul operaţiunii, 500.000 de prizonieri s-au putut întoarce acasă.

În total, au fost implicate 370 de vase, de la portavioane, nave de război sau distrugătoare. Chiar şi vapoarele civile de lux au participat la efort.

Toate navele au trebuit adaptate pentru transportul masiv de persoane. Condiţiile nu erau luxoase, cu spaţiul foarte mic, ceea ce se traduce prin paturi supraetajate (chiar şi cinci etaje) şi duşuri comune. Scopul principal era aducerea cât mai rapidă acasă a militarilor.

Americanii doreau ca toţi soldaţii lor să se întoarcă acasă până de Crăciun, iar pe 24 decembrie 1945, aproape toţi pasagerii (94%) care călătoreau în trenurile de pe coasta vestică erau veterani de război. Cei care nu au ajuns acasă de Crăciun, au fost primiţi de localnicii generoşi. Chiar dacă nu erau acasă la familie, erau acasă în SUA, o consolare pentru servirea ţării. Călătoria în interiorul Statelor Unite a fost un coşmar, cu întârzieri de trenuri chiar şi de 12 ore.

Mai mult, oamenii obişnuiţi au intervenit şi în transportul veteranilor prin mijloace propii, precum camionete sau maşini personale. Faza europeană a misiunii a fost terminată abia în februarie 1946, dar abia în septembrie 1946, Aliaţii au reuşit să trimită acasă tot personalul militar din Pacific.

Aşadar, un coşmar şi mai mare a fost evitat cu ajutorul planificării atente, dar şi a bunăvoinţei civililor, care au înţeles serviciul extrem de important pe care soldaţii l-au făcut pentru ţara lor.

Vă recomandăm să citiţi şi următoarele articole:

Povestea cu final trist a ofiţerului german din Al Doilea Război Mondial care l-a salvat pe ”pianist”. ”Vom fi pedepsiţi şi noi şi copiii noştri nevinovaţi”

Hitler ar fi supravieţuit celui de-Al Doilea Război Mondial şi s-ar fi refugiat în Columbia, conform unor documente declasificate ale CIA

Cele mai crunte genociduri ale Japoniei din Al Doilea Război Mondial. Într-un hotel au făcut centru pentru violuri. ”Dacă nu decapitam pe cineva, nu mă simţeam bine. Fizic, aveam nevoie să mă reîmprospătez”

Horace Greasley: prizonierul care a evadat de sute de ori pentru a-şi revedea iubita