Studiul eredităţii umane, unul dintre cele mai importante domenii de cercetare de astăzi, a avut începuturile în azilurile de nebuni

Înainte de descoperirea ADN-ului, ereditatea era o ştiinţă a statisticilor şi a înregistrărilor, scrie Science News.

În secolul al XIX-lea, doctorii din Europa şi America de Nord înregistrau istoria familiilor cu privire la cazurile psihiatrice, a dizabilităţilor intelectuale şi a crimelor comise de cei care ajungeau la sanatorii, şcoli speciale şi închisori (iar numărul acestora era în creştere).

• Cum a început revoluția rusă pe străzile Iașiului
• Moartea lui Boris Elţîn, primul preşedinte ales în mod democratic la Kremlin

Unii specialişti ai acelei perioade vedeau în această creştere a cazurilor de deteriorare mintală un rezultat al presiunilor vieţii moderne. Totuşi, cei mai mulţi vedeau eraditatea ca fiind factorul principal sau transmiterea unui factor biologic printre membrii familiei. Directorii acestor azile lansau demersuri de a urmări toate rudele celor bolnavi. Creşterea numărului celor internaţi pentru deficienţe mintale a dus şi la concepţia conform căreia indivizii de la familiile susceptibile trebuie să fie descurajaţi să se reproducă.

Porter precizează în cartea recent lansată, intitulată Genetics in the Madhouse, că la mijlocul secolului al XIX-lea a existat o dorinţă crescută de a standardiza statisticile azilurilor de nebuni. Astfel, în 1859, cercetătorul norvegian Ludvig Dahl a publicat pedigree-urile bolilor mintale, folosind statistici detaliate.

Dahl şi predecesorii săi au stabilit fundaţia pentru statisticieni mai cunoscuţi precum Francis Galton, care vor lansa paradigma eugenică în 1900. Experimentele lui Gregor Mendel asupra transmiterii trăsăturilor ereditare la plante au ridicat speranţele că acelaşi concept folosit la mazăre este valabil şi la oamenii cu probleme mintale. În anul 1920, ideea era deja respinsă ca fiind simplistă.

Apoi, cercetătorii germani din perioada nazistă au pus bazele unui proiect de o amploare fără precedent în domeniul eugeniei. Aceste lucrări au fost citate în mod aprobator şi la mai multe decenii după terminarea celui de Al Doilea Război Mondial, chiar dacă, odată cu apariţia geneticii moleculare, ereditatea statistică are nevoie de „o doză mare de modestie ştiinţifică”, conform autorului cărţii.

Vă recomandăm să citiţi şi următoarele articole:

5 mituri din genetică de care ar trebui să uităm

Greaua moştenire a trecutului: cum îţi influenţează bunicii tăi destinul?

Oamenii de ştiinţă au rezolvat „enigma homosexualităţii”

Nivelul de testosteron al unui bărbat poate depinde de locul în care şi-a petrecut copilăria