Prima pagină Istorie

Castelul de la Zlatna, ce a aparţinut premierului Ion Gigurtu şi unde s-a filmat o parte din ''Noi, cei din linia întâi'', scos la vânzare

Mihaela Stoica 03.01.2019 | ● Vizualizări: 3212
Credit foto: Artmark Historical Estate     + zoom
Galerie foto (2)

Castelul de la Zlatna, unde s-a filmat o parte din filmul „Noi, cei din linia întâi”, regizat de Sergiu Nicolaescu, este scos la vânzare pentru un preţ ce porneşte de la 295.000 euro.

Castelul a fost construit între 1936 şi 1939 de către Ion Gigurtu, fiul Olgăi Gigurtu (fiica fratelui lui Nicolae Bălcescu şi a nepoatei pictorului Theodor Aman) şi a generalului Petre Gigurtu. Situat la 45 de km de Alba Iulia, în Izvorul Ampoiului, „castelul este aşezat pe un teren de 8.800 de mp, având o suprafaţă construită de 1358 mp, 19 camere şi un proiect de dezvoltare care cuprinde 23 de apartamente. Preţul de pornire pentru vânzarea Castelului de la Zlatna este 295.000 euro”, informează Artmark Historical Estate.



Născut la 24 iunie 1886 în Turnu Severin, Ion Gigurtu a fost inginer de mine, om politic de extremă dreaptă şi unul dintre cei mai prosperi oameni de afaceri ai României interbelice. A fondat Societatea Română de Industrie şi Comerţ în 1919, iar peste doi ani a înfiinţat Societatea „Mica”, specializată în extragerea de aur şi alte metale preţioase, al cărei director a fost până în octombrie 1944. Anterior a participat ca ofiţer la Al Doilea Război Balcanic (iunie – iulie 1913), precum şi la Primul Război Mondial.

A intrat în politică în Partidul Poporului, din partea căruia a fost ales deputat în 1926. A fost ministru al Industriei şi Comerţului în guvernul condus de Octavian Goga (28 decembrie 1937 - 10 februarie 1938).

Ulterior, în guvernarea Gheorghe Tătărescu, conduce Ministerul Lucrărilor Publice şi Comunicaţiilor (24 noiembrie 1939 - 1 iunie 1940), apoi Ministerul Afacerilor Străine (1 iunie 1940 - 28 iunie 1940). După depunerea mandatului de către cabinetul condus de Gheorghe Tătărescu, în 4 iulie 1940, ca urmare a acceptării cedării Basarabiei şi Bucovinei de Nord către URSS, regele Carol al II-lea, care dorea să se apropie politica externă a României de cea a Germaniei, l-a desemnat pe Ion Gigurtu prim-ministru în baza relaţiilor economice bune pe care acesta le avea cu oamenii de afaceri germani.

Ion Gigurtu / Credit foto: Domeniul Public

În urma Dictatului de la Viena (numit şi Al doilea arbitraj de la Viena), din 30 august 1940, România a fost silită să cedeze Ungariei horthyste aproape jumătate din Transilvania, reprezentând aproape 44.000 de km pătraţi. Ca urmare a protestelor masive în întreaga ţară faţă de această nouă pierdere teritorială, Ion Gigurtu a demisionat din funcţia de preşedinte al Consiliului de Miniştri, în 4 septembrie 1940, fiind înlocuit de generalul Ion Antonescu. Acesta din urmă l-a şi arestat pentru cedarea nord-vestului Transilvaniei în favoarea Ungariei. A fost eliberat în iunie 1946, însă nu i s-a permis să mai revină la conducerea întreprinderilor sale.

În celebra „Noapte a demnitarilor”, din 5-6 mai 1950, în care comuniştii au arestat zeci de foşti înalţi demnitari români, Ion Gigurtu a fost arestat împreună cu soţia sa, fiind închis la Sighet. A murit nouă ani mai târziu, în 24 noiembrie 1959, în Penitenciarul de la Râmnicu Sărat.

Revenind la castelul de la Zlatna, acesta a fost iniţial folosit ca reşedinţă de vară a familiei acestuia şi ca sediu administrativ pentru societatea minieră. Statura şi elementele de compoziţie îl încadrează în stilul arhitectural Neoromânesc de influenţă moldoveană, foarte apropiat stilului Ghika-Budeşti.

Confiscat de autorităţile comuniste, din anii '50 ai secolului XX în castel a funcţionat o şcoală, iar de la începutul anilor '80 o unitate militară. În vara anului 1985 în el s-au filmat mai multe scene din filmul „Noi cei din linia întâi”, în care au jucat memorabilii Ion Besoiu, Colea Răutu, Valentin Uritescu, Emil Hossu şi Ştefan Iordache. Filmarea scenelor de război (folosirea focului şi tragerea cu obuze) a provocat distrugeri la castel.

După Revoluţie, castelul a rămas în uitare. Consiliul Judeţean Alba l-a vândut în 2004 pentru suma de 400.000 de lei unui investitor italian care a făcut reparaţii la el.

 

ASCULTĂ CE GÂNDEȘTI