Trupele Pactului de la Varşovia invadau Cehoslovacia acum 51 de ani. Ceauşescu se afla la apogeu

Cehii se trezeau în dimineaţa zilei de 21 august 1968 pentru a descoperi că trăiesc într-o ţară ocupată de armatele pactului de la Varşovia coordonate de Uniunea Sovietică.

• România și pierderea Dobrogei. Ionel Brătianu: „Soarta Dobrogei nu depinde de stipulațiile păcii de la Bucureşti”
• 165 de ani de la începerea construcţiei Canalului Suez. A scurtat drumul navigatorilor către Europa la…

Era finalul tragic pentru ceea ce s-a numit primăvara de la Praga. Liderul partidului comunist din Cehoslovacia era din ianuarie ´68 Alexander Dubcek. Numele său a rămas sinonim cu intenţiile de a reforma comunismul din Estul Europei. În luna aprilie 1968, un Program de Acţiune publicat de cehoslovaci avea în vedere o libertate a presei mai mare, descentralizarea politică şi libertate de mişcare ca şi limitarea puterilor poliţei politice. Se vorbea deja despre un ”socialism cu faţă umană”. Uniunea Sovietică, Republica Democrată Germană (jumătatea comunistă a Germaniei de azi), Polonia, Ungaria, Bulgaria şi Cehoslovacia au semnat la începutul lunii august 1968 declaraţia de la Bratislava angajându-se să rămână fidele ideologiei comuniste şi să susţină intervenţia în orice ţară membră a pactului în eventualitatea în care ar conducere comunistă fi fost ameninţată de instaurarea unui sistem politic cu mai multe partide.

În noaptea dintre 20 şi 21 august 1968 peste 200.000 de soldaţi şi 2000 de tancuri din Uniunea Sovietică, Bulgaria, Polonia şi Ungaria. Erau o parte dintre ţările care semnaseră Pactul de la Varşovia, înţelegerea statelor comuniste de colaborare, ca reacţie la interarea Germaniei de Vest în Nato, în 1955.

Liderul Uniunii Sovietice, Leonid Brejnev îşi dorea ca prin implicarea altor ţări comuniste în invazie să ofere intervenţiei millitare o aparenţă internaţionale care lipsise în cazul intervenţiei din 1956 împotriva reformiştilor din Ungaria. Trupele blocului Estic au intrat în Cehoslovacia puţin înainte de miezul nopţii. În timpul atacului s-au înregistrat 137 de morţi de partea cehoslovacă şi sute de răniţi. Presa sovietică publicase o cerere nesemnată a guvernului Republici Socialiste Cehoslovace de ”ajutor imediat, inclusiv cu ajutorul armatei” pentru a justifica deplasarea de trupe. Toţi liderii reformişti de la Praga au fost arestaţi şi duşi la Moscova fiind acuzaţi de demersuri contrarevoluţionare.

Dintre ţările comuniste europene numai România şi Albania nu au fost implicate în invazie. Nicolae Ceauşescu a avut punctul culminant al carierei sale vorbind în faţa maselor împotriva intervenţiei sovietice în Cehoslovacia.

Alexander Dubček a revenit de la Moscova şi a fost lăsat la putere în continuare cu condiţia să stopeze reformele. A fost schimbat de la conducerea partidului comunist din Cehoslovacia în aprilie 1969.

Partidul Socialist al Muncitorilor Maghiari şi-a cerut scuze pentru participarea la invazie pe 11 august 1989. În acelaşi an invazia a fost condamnată de altă ţară participantă, în Adunarea Naţională a Poloniei. Germania de Est şi Bulgaria arătându-şi regretul în mod oficial pentru implicarea în evenimente în decembrie 1989. De altfel Mihail Gorbaciov, ultimul lider al Uniunii Sovietice a numit invazia o greşeală într-o declaraţie semnată la finalul anului 1989 alături de alte ţări ale Pactului de la Varşovia.

În 2015, canalul de stat rusesc Russia-1 a prezentat un documentar care explica invazia ca pe o măsură de protecţie împotriva unei lovituri de stat susţinute de NATO. Ambasadorul Rusiei la Praga în acel moment s-a distanţat de documentar şi a afirmat că nu reprezintă poziţia oficială a guvernului Rus.