Dinozaurii şi alte animale au supravieţuit în tărâmul flăcărilor la începutul extincţiei în masă din Jurasicul Timpuriu

Potrivit unui studiu publicat în PLOS ONE şi condus de cercetătoarea Emese M. Bordy, născută la Cluj-Napoca, la care au participat şi studenţii ei din cadrul Universităţii din Cape Town şi Martin G. Lockley (Dinosaur Tracks Museum, Universitatea din Colorado), dinozaurii şi sinapsidele, un grup de reptile considerate strămoşii mamiferelor, au continuat să supravieţuiască în Africa de Sud într-un „ţinut de foc”, la începutul extincţiei în masă din Jurasicul Timpuriu.  

Bazinul Karoo, o zonă foarte bogată în fosile care acopera aproximativ două treimi din Africa de Sud, este binecunoscut pentru depozitele vaste de roci magmatice rămase în urma curgerilor extinse de lavă bazaltică din Jurasiul Timpuriu. Se crede că activitatea vulcanică intensă care a avut loc atunci a avut un impact dramatic asupra mediului din acea zonă şi a atmosferei globale, ceea ce a coincis cu o extincţie în masă la nivel mondial, care a fost înregistrată în registrul fosilelor şi care a dus la sfârşitul multor vietăţi marine.

• Nicolae Iorga, istoricul savant care s-a lăsat angrenat în manevrele lui Carol al II-lea
• Mesajul codat al Ucigașului Zodiac, descifrat după 51 de ani

Fosilele din Bazinul Karoo sunt o sursă importantă de informaţii despre modul în care ecosistemele răspund la aceste situaţii de stres asupra mediului.

Trei tipuri de animale au rezistat scurgerilor de lavă

În cadrul acestei cercetări, Bordy şi colegii ei au descris şi identificat amprentele conservate în straturile de gresie depozitate între scurgerile de lavă, cu o vechime de 183 de milioane de ani. Este vorba de 25 de amprente de la trei tipuri de animale: 1) sinapside potenţial mici, un grup de animale care include mamifere şi predecesorii lor; 2) dinozauri mai mari, bipezi, probabil carnivori; 3) dinozauri erbivori mici, patrupezi, reprezentaţi de o nouă ichnospecie (specie care este cunoscută doar după urmele de fosile, precum amprentele).

Credit foto: Emese M. Bordy et.al. PLOS ONE

„Urmele de fosile spun o poveste din trecutul nostru îndepărtat despre modul în care ecosistemele continentale ar putea coexista cu evenimente vulcanice cu adevărat mari care pot fi studiate doar din registrul geologic deoarece nu au echivalente moderne, deşi pot apărea în viitor pe Pământ”, a afirmat cercetătoarea Emese M. Bordy, profesor sedimentolog la Universitatea din Cape Town.

Aceste fosile apraţin unora dintre ultimele animale care au trăit în Bazinul Karoo, înainte ca zona să fie acoperită de lavă. Faptul că gresia care păstrează aceste amprente a fost depusă printre fluxurile de lavă indică că o varietate de animale au supravieţuit în zonă chiar şi după începerea activităţii vulcanice, care a transformat regiunea într-un „ţinut de foc”.

Descoperirea urmelor a pornit de la o fotografie din 1964

Urmele au fost descoperite pornind de la o fotografie pe care Bordy a descoperit-o într-o lucrare de masterat din anul 1964 nepublicată şi aflată în arhiva Universităţii din Free State. Fotografia fusese făcută într-o fermă din Africa de Sud, astfel că Bordy a început o muncă de detectiv alături de echipa ei, care a ajutat-o să descopere ferma situată în provincia Free State, din Africa de Sud, dar şi mai multe amprente faţă de ce văzuse în fotografii. În total 25.

Amprentele găsite în straturile de gresie (Click pentru a mări imaginea)

Potrivit lui Bordy, Africa de Sud este un epicentru global pentru paleontologie. „Descoperirile făcute în Africa de Sud au prezentat unele dintre primele animale care au mers pe uscat, unele dintre primele mamifere, primele broaşte ţestoase, dinozaurii timpurii, hominizii şi, în plus, avem o evidenţă uimitoare a unor urme fosile, nu doar amprente, ci şi vizuini făcute de vertebrate”, a afirmat aceasta pentru Descopera.ro.

O poveste despre speranţă

În opinia acesteia, descoperirea şi cercetarea acestor urme schimbă percepţia modului în care vedem viaţa într-un mediu ostil şi stresant, ceea ce îmbunăţeşte înţelegerea istoriei vieţii pe Terra.

„La începutul epocii dinozaurilor, în urmă cu aproximativ 183 de milioane de ani, a avut loc un eveniment major care a devastat viaţa pe Pământ, în special în oceane. Această extincţie în masă a fost cauzată în cea mai mare parte, dar probabil nu în totalitate, de degazarea vulcanică a scurgerilor de lavă vechi care s-au revărsat pe suprafaţa pământului aici, în Africa de Sud.  Cantitatea enormă de lavă topită, care se revărsa (amintiţi-vă de Hawaii, acum câţiva ani), nu doar a transformat mediul într-un tărâm al focului (gândiţi-vă la imaginile din Australia din ultima perioadă), a schimbat însă chimia atmosferei şi oceanelor în Jurasicul timpuriu”, a mai precizat cercetătoarea din cadrul Universităţii din Cape Town. 

Emese M. Bordy

Potrivit acesteia, în timpul perioadelor mai liniştite, dintre erupţiile vulcanice, mediul şi viaţa s-au recuperat intermitent. „Pentru perioade scurte de timp, apele curgeau din nou, soarele strălucea, plantele creşteau, iar animalele, printre care dinozaurii, păşunau şi vânau. Acest lucru este atestat de amprentele vertebrate ale dinozaurilor erbivori şi carnivori, resturile de plante, depozitele de sedimente din râuri şi lacuri, ca să dau doar câteva exemple. Într-un fel,  aceasta este o poveste mai mult despre speranţă şi mai puţin despre devastări”, a conchis Emese M. Bordy.

Autorii studiului spear că viitoarele cercetări vor duce la descoperirea mai multor fosile şi perfecţionarea stratelor de roci din zonă, având potenţialul să furnizeze informaţii valoroase despre modul în care ecosistemele locale au reacţionat la stresul de mediu intens de la începutul unei extincţii în masă.

Studiul a fost publicat în 29 ianuarie în jurnalul ştiinţific PLOS ONE.

Vă recomandăm să citiţi şi:

Cele mai mari mituri despre dinozauri au fost spulberate

Ar putea fi readuşi la viaţa dinozaurii?

Cum arăta cel mai vechi dinozaur?

Care este cel mai mare dinozaur din lume?