Prima pagină Istorie

Philippe Petain: Erou naţional francez sau tradător de ţară?

Cezar Iordache 03.08.2020 | ● Vizualizări: 796

Philippe Petain, colonel francez devenit mareşal ca urmare a contribuţiei sale în Primul Război Mondial, a ajuns să fie condamnat la moarte pentru colaborarea sa cu Germania nazistă din timpul celui de-al Doilea Război Mondial. În Franţa actuală, figura lui este una controversată, dat fiind rolul său de conducere al unui guvern-marionetă al Germaniei, statul inamic împotriva căruia Petain a luptat şi şi-a câştigat faima de erou naţional.

Născut în anul 1856, într-o familie în care tatăl era fermier iar mama murise la un an după naşterea lui, Phillipe îşi începe educaţia la şcoala locală din Cauchy-à-la-Tour, o comună din nordul Franţei. Continuă să înveţe la o şcoală secundară teologică şi decide să se îndrepte către o carieră militară, urmând să studieze la prestigioasa academie militară Saint-Cyr şi să se înregimenteze în armata de infanterie în 1878.

Cariera lui militară, desfăşurată predominant pe timp de pace, a avut o urcare lentă în treptele ierarhice, ajungând la gradul de colonel în anul 1912, moment în care i s-a încredinţat comanda unui regiment de infanterie. La avansarea lentă contribuie poziţia sa de profesor la Colegiul de Război, poziţie de unde se opunea şi critică tacticile învechite folosite de comandamentul armatei franceze. Aşadar, el a fost lipsit de favoritisme politice.

Ajunge general în 3 luni

Începutul Primului Război Mondial (1914-1918) şi primele bătalii la care Petain participă îi demonstrează stilul inovativ şi meticulos de comandă, ajungând general la 3 luni după începerea ostilităţilor. Astfel, el susţinea un mod defensiv de luptă, axat pe folosirea comasată a tirului de artilerie faţă de tacticile napoleoniene folosite de armata franceză care se bazau pe atacul grupat, tirul grupat şi şarjele cavaleriei. Acestea din urmă făcând soldaţii ţinte uşoare în faţa mitralierelor şi a barajelor de artilerie.

Remarcat în luptele de la Arras (1914 şi 1915) şi în operaţiunea din Artois (1915), în septembrie 1915 este numit comandant de armată în cadrul ofensivei din Champagne.

Credit foto: Shutterstock

Momentul său de glorie este recunoscut ca având loc în timpul bătăliei de la Verdun. Preluând comanda sectorului Verdun în februarie 1916, Petain a reuşit să işi coordoneze trupele încât să oprească trecerea germanilor. „Leul de la Verdun”, cum a fost el poreclit ulterior, a creat şi menţinut o linie de aprovizionare eficientă a frontului şi un sistem de rotaţie a trupelor din tranşee care a făcut ca soldaţii să aibă un randament moral mai ridicat.

O bătalie cu un puternic impact psihologic datorită implicaţiilor istorice ale Verdunului, pierderile omeneşti au fost ridicate de ambele părţi ale combatanţilor, un număr de aproximativ 300.000 de oameni fiind ucişi.

Devenit erou naţional, Petain a ajuns în fruntea armatelor de Centru în mai 1916, iar după înlăturarea dezastruosului general Robert Nivelle, a preluat şi comanda armatelor de Nord şi Nord-Est, ajungând ca în final să devină  comandantul suprem al tuturor forţelor franceze în luna martie 1918. În noiembrie 1918, a fost avansat Mareşal al Franţei.

Credit foto: Shutterstock

În perioada interbelică a fost numit în diferite funcţii importante de conducere ale  armatei, precum cea de vice-preşedinte al Consiliului Suprem de Război şi Inspector General al armatei, care i-au permis să se ocupe de construcţia şi amplasamentul liniei Maginot.

Colaborarea cu Germania hitleristă

Ca urmare a începerii campaniei Germaniei de ocupare a Franţei din mai-iunie 1940, Philippe Petain a fost numit vice-premier în guvernul lui Paul Reynaud, urmând ca din data de 16 iunie să devină şef de stat, semnând, în această calitate, armistiţiul cu Germania, la  22 iunie 1940. Petain era convins că Marea Britanie urma să piardă războiul şi că Franţa trebuie să acţioneze în aşa manieră încât să obţină pacea în cei mai buni termeni. Acesta a mutat guvernul la  Vichy, aflat în afara zonei de ocupaţie germană, şi a instaurat un regim autoritar care a colaborat îndeaproape cu Germania hitleristă. Din noiembrie 1942, Germania a ocupat zona Vichy, în aceste circumstanţe Petain conducând un guvern marionetă.

Colaborarea sa cu autorităţile germane a fost cu atât mai şocantă cu cât avem în vedere faptul că victoria strălucită repurtată în 1916 la Verdun a fost împotriva germanilor. Era un act de trădare într-o oarecare măsură, chiar dacă era realizat cu scopul menţinerii, pe hârtie, a unui stat francez.

După terminarea celui de-al Doilea Război Mondial, Philippe Petain a fost destituit de toate titlurile militare şi condamnat la moarte pentru colaboraţionism. Ulterior, la intervenţia generalului Charles de Gaulle, care nu uitase meritele mareşalului din timpul Marelui Război, sentinţa lui a fost schimbată  în  închisoare solitară pe viaţă. A murit în anul 1951, la vârsta de 95 de ani.

Figura sa marcantă de erou militar din timpul Primului Război Mondial a rămas atât de bine întipărită în mentalul colectiv francez încât, zeci de ani mai târziu, preşedintele Emanuel Macron a propus onorarea lui Petain alături de alţi şapte mareşali francezi din timpul războiului. Acest lucru a stârnit valuri de nemuţumire din partea anumitor cetăţeni, deoarce amintirea mai recentă a lui Petain, cea de colaborator al naziştilor, pune în umbră meritele sale anterioare. Comunitatea evreiască în special s-a împotrivit acestei iniţiative din cauza rolului jucat de mareşal în deportarea evreilor francezi. Cu toate acestea, figura lui Petain îşi păstrează un anumit statut mitologic.

În România, o personalitate cu o traiectorie asemănătoare este Mareşalul Antonescu, la fel de controversat din cauza evoluţiei şi acţiunilor sale intens dezbătute şi în zilele noastre în mediul academic.

Surse:

1. http://www.history.com/topics/world-war-i/henri-philippe-petain

2. http://www.britannica.com/biography/Philippe-Petain

3. Ian V. Hogg-Dicţionarul Primului Război Mondial,Editura Niculescu,2007

4. Brenda Ralph  Lewis-Verdun, extras din cartea The Mammoth Book of Modern Battles,editura Robinson, 2009.

5. http://www.theguardian.com/world/2018/nov/07/nazi-collaborator-phillipe-petain-world-war-stirs-anger