Împăratul Qin: omul care a făurit China

Fiul de rege cu ambiţii de unificator

Qin Shi Huang, s-a născut în anul 259 înainte de Hristos, sub numele iniţial de Ying Zheng, fiind unul dintre fii regelui statului Qin. La vârsta de doar 13 ani, acesta a îndeplinit condiţiile de a-i succeda tatălui său pe tron. Fire agresivă şi ambiţioasă, tânărul Ying Zheng a câştigat puterea deplină la vârsta de 22 ani.

• Timp de 25 de ani acesta a fost cel mai înalt zgârie-nori din lume
• Dorothy Dandridge, primul star de culoare de la Hollywood. „Nu pot juca în rolul unei sclave”

Atunci s-a născut visul său de a cuceri şi unifica cu orice mijloace formaţiunile statale cunoscute sub titulatura de „Cele şase State Războinice”, adică regatele rivale Han, Zhao, Chu, Yan, Wei şi Qi. Spera astfel ca cele şase regate să ajungă pentru totdeauna sub puterea politică, economică şi militară a regatului său natal, Qin.

Ying Zheng şi-a îndeplinit în cele din urmă visul, după lupte îndelungate şi sângeroase, soldate cu sute de mii de morţi. A reuşit aşadar ca în anul 211 înainte de Hristos, să creeze primul imperiu centralizat din istoria multimilenară a statului chinez. Ocazie cu care a pus bazele şi dinastiei care i-a purtat numele, dinastia Qin (211-206 înainte de Hristos).

Soldat de teracotă din imperiul lui Qin Shi Huang    

După unificarea tuturor statelor, Qin Shi Huang a considerat că realizarea sa a fost mult deasupra legendarilor „San Huang” ( cei trei împăraţi) sau a aşa numiţilor „Wu Di” (cei cinci suverani). Din acest motiv a creat un nume nou pentru el unind Huang cu Di şi luânduşi supranumele de „Shi”, adică – Cel Dintîi, în traducere directă. În final, Qin Shi Huang Di însemnând – Primul Împărat al Chinei.

Pentru a-şi conduce şi controla noul imperiu, Qin a trebuit să reformeze politicile interne, economia şi cultura. În politică, monarhul chinez a abolit sistemul vasalităţii ereditare şi a împărţit noua entitate statală în provincii şi prefecturi, conduse direct de de el.

Bazăndu-se pe legea veche din ţara sa natală, regatul Qin, noul împărat a creat o serie de legi prin care fostele state rivale trebuiau să livreze forţa de muncă pentru stabilizarea dinastiei Qin.

Din acel moment, toţi locuitorii imperiului erau egali în drepturi dar mai ales în îndatoriri. Sistemul taxelor, noua monedă şi sistem de măsură şi greutăţi, au fost cu toate standardizate şi impuse pe tot teritoriul imperiului. 

Greuatate de măsură inscripţionată cu edictul împăratului Qin de standardizarte a tuturor unităţilor de măsură    

În cadrul culturii, împăratul Qin a unificat ideogramele chinezeşti pentru a crea o formă scrisă universal valabilă. Nu s-a sfiit să execute în masă învăţaţii, caligrafii şi filozofii care i s-au opus.

Zidul Chinezesc, marele simbol al civilizaţiei antice chineze, a purtat urma conceptelor şi ideilor despre statul centralizat susţinute de împăratul Qin. O altă realizare magnifică a fost celebra Armată de Teracotă, un ansamblu de statui de soldaţi şi cai, în mărime naturală, realizate din lut ars, şi descoperite în secolul trecut în apropierea mausoleului lui Qin Shi Huang.

Printre alte mari realizări ale acestui împărat fondator, se remarcă imensul canal de irigaţii Ling din Guilin, provincia Guaxing, şi proiectul de irigaţii din Duijiangyan, lângă Chengdu, provincia Sichuan. A construit şi o infrastructură funcţională care a dus la creşterea prosperităţii în toate provinciile, şi a reuşit să respingă invaziile venite din exteriorul graniţelor.

Ucigaşul de învăţaţi şi declinul imperiului

Perioada Statelor Războinice, în care cele şase regate unificate de împăratul Qin se luptau neîncetat între ele, a fost una deosebit de sângeroasă şi instabilă. Cu toate acestea, lipsa unei autorităţi centrale, a permis înflorirea conceptelor filozofice, alături de libertatea de gândire şi toleranţa religioasă. Confucianismul, alături de numeroase şcoli taoiste erau în plin avânt, iar budismul pătrundea timid în ţinuturile chinezeşti.

Climatul cultural şi spiritual moştenit din perioada Statelor Războinice i-a displăcut total împăratului Qin care vedea aceste instituţii şi şcoli drept potenţiale pericole pentru autoritatea sa. Din acest motiv, împăratul a ordonat cel mai mare genocid al cărţilor şi textelor religioase in istorie. Toate lucrările şi scrierile care nu corespundeau viziunii sale despre lume, au fost arse în anul 213 înainte de Hristos.

Statuia modernă a împăratului Qin, ridicată în apropierea mormântului acestuia    

Cu acea ocazie s-au pierdut lucrări inestimabile din domenii variate precum medicină, poezie, literatură, religii, ezoterism, arte marţiale, politică şi multe altele. Nemulţumit de distrugerea cărţilor, împăratul Qin a ordonat ca aproximativ 460 de învăţaţi şi filozofi să fie arşi pe rug pentru vina de a-i fi contrazis ideile, alţi 700 fiind îngropaţi de vii sub aceeaşi învinuire.

Pe întreaga perioadă în care a domnit, împăratul a aprobat doar şcolile care urmau linia aşanumitului legalism – concept care viza urmarea legilor imepriale sau suportarea consecinţelor, alături de şcolile fidele mohismului, un curent filozofico-religios fondat de Mo-Tzu, dezvoltat în acelaşi timp cu taoismul, confucianismul şi legalismul imperial.

Odată cu înaintarea sa în vârstă, împăratul începuse să fie de-a dreptul obsedat de frica de moarte. Atunci a început cu disperare să caute aşa numitul „Elixir al Vieţii” despre care vorbeau iniţiaţii taoişti, o poţiune cu o formulă secretă care făcea nemuritor pe oricine ar fi băut din ea. Îngroziţi de toanele împăratului, numeroşii medici şi alchimişti de la curtea imperială, lucrau neîncetat pentru descoperirea poţiunii.

Soldat de teracotă din mormântul imperial    

Într-un final, s-au hotărât asupra mai multor poţiuni, care conţineau însă invariabil mercur, element pe care alchimia chinezească l-a asociat dintotdeauna cu conceptul de nemurire fizică. Din nefericire pentru împărat, consumul acestor poţiuni cu mercur a dus în mod logic la scurtarea vieţii sale, în loc pe prelungirea ei…

Fire practică şi realistă, (totuşi fondase un imperiu fără precedent), împăratul Qin a luat în calcul şi moartea, în consecinţă a ordonat ridicarea unui mormânt monumental de dimensiuni colosale. Planurile mausoleului uriaş includeau râuri de mercur care să curgă permanent, capcane cu săgeţi care să-i ucidă pe eventualii jefuitori, alături de replici fidele ale palatelor şi locuinţelor imperiale.

Dragon sculptat pe mausoleul împăratului Qin    

Cum tratamentul cu mercur pentru obţinerea imortalităţii şi-a spus cuvântul, împăratul Qin Shi Huang a murit în timp ce vizita provinciile din estul Chinei. Dinastia Qin s-a sfârşit odată cu cel are i-a dat numele. Costurile realizărilor împăratului au fost cumplite.

Dacă populaţia însumată a Statelor Războinice de dinainte de cuceririle şi unificarea lui Qin Shi Huang atingea cifra de circa 40 milioane de suflete, la moartea împăratului care se voia nemuritor, populaţia imperiului abia mai număra 18 milioane locuitori.

Costuri de vieţi omeneşti pe care le vorm regăsi şi la marii împăraţi şi cuceritori de mai târziu, din întreaga lume.