Prima pagină Lumea digitala

Viseaza masinile oi electronice?

Redactia Descopera.ro | 09.12.2007 | ● Vizualizări: 87
Viseaza masinile oi electronice?     Viseaza masinile oi electronice? + zoom
Galerie foto (1)

In celebrul roman Vanatorul de recompense, Philip K. Dick imagina androizi cu un asemenea grad de umanizare, incat acestia aveau inclusiv capacitatea de a visa.

Inteligenta artificiala (AI) consta in simularea comportamentului uman prin intermediul masinilor „inteligente“ – roboti dotati cu procesoare performante si capabili, dincolo de limbajul matematic in care au fost programati, sa inteleaga si sa raspunda la structuri complexe ale comportamentului uman (emotii, atitudini, intentii etc.).

In timp ce majoritatea ciberneticienilor este de acord ca un robot poate substitui cu succes fiinta umana in diverse activitati fizice, nu exista consens si in privinta faptului ca robotii ar putea fi inteligenti. AI presupune, in ultima instanta, recrearea sau replicarea fidela a procesului de gandire intr-o masina faurita de om si dotata cu toate calitatile lui intelectuale: de a invata permanent din experienta, de a folosi un limbaj natural si de a formula idei originale. Un asemenea robot ar reprezenta, in opinia specialistilor, ultima frontiera dintre om si masina.

Dupa chipul si asemanarea omului
In ultimii ani, roboticienii au facut progrese considerabile in cercetarea inteligentei artificiale, asa incat, astazi, majoritatea masinilor dotate cu AI pot replica fidel cateva caracteristici ale gandirii umane, procesoarele si software-ul de care dispun oferindu-le posibilitatea de a rezolva probleme diverse. Principiul problema-solutie in cazul robotilor inteligenti este relativ simplu: mai intai, acestia primesc informatii de la senzorii cu care sunt prevazuti, apoi compara informatiile respective cu datele pe care le detin deja si, in temeiul unor formule probabilistice si predictive, decid care e informatia semnificativa si actiunea cu cel mai inalt grad de succes pe care o pot realiza pe baza ei.

Totusi, astfel de roboti nu pot solutiona decat probleme pe care sunt programati sa le solutioneze. Cel mai performant procesor din aceasta categorie este celebrul Deep Blue, de la IBM, care l-a invins la sah pe campionul mondial Gari Kasparov. Robotii de ultima generatie au insa si capacitatea – e drept, limitata – de a invata din propriile „greseli”. Ei recunosc situatia in care o anumita actiune (de exemplu, miscarea piciorului intr-un anumit fel) este urmata de rezultatul dorit (ocolirea unui obstacol), pastreaza informatia acumulata in urma acestei experiente si, ulterior, cand vor ajunge intr-o situatie similara, vor performa actiunea optima.

Robotii japonezi sunt, in marea lor majoritate, dotati si cu capacitate mimetica: de exemplu, ei invata sa danseze urmarind o demonstratie realizata de oameni. Unul dintre cei mai inteligenti roboti produsi in 2002 este Kismet, de la Massachusetts Institute of Technology (MIT‘s Artificial Intelligence Lab) din SUA. Ceea ce il face special pe Kismet este abilitatea sa de a interactiona social. El recunoaste limbajul trupului (mimica, gestica, postura) si inflexiunile vocii unui om si raspunde in consecinta. Alaturi de alti roboti umanoizi de la MIT’s AI Lab, Kismet opereaza pe baza unei structuri de control neconventionale: in loc ca actiunile sale sa fie coordonate de un singur computer central, robotul este dotat cu o retea de microprocesoare, fiecare dintre ele supraveghind o singura actiune.

In fapt, problema cea mai acuta a creatorilor de AI din zilele noastre este sa inteleaga cum functioneaza inteligenta naturala. Creierul uman contine miliarde de neuroni, iar oamenii gandesc si invata gratie legaturilor electrice care se stabilesc intre ei. Ceea ce nu stie nimeni este, insa, cum produc aceste legaturi procesul gandirii si care e circuitul complet pe care il formeaza neuronii pentru a genera inteligenta. Din pricina acestor intrebari fara raspuns, cercetarea AI este in special teoretica. Oamenii de stiinta formu­leaza ipoteze privind modul nostru de a gandi si invata si apoi le experimen­teaza pe roboti.

Pentru unii, acesta este si scopul ultim al roboticii: sa ajungem sa intelegem, prin interme­di­ul inteligentei artificiale, cum functio­neaza, de fapt, inteligenta umana.

Creierul artificial
O echipa de specialisti de la Massachusetts Institute of Technology (MIT) si Lucent Technologies’ Bell Labs a reusit sa inventeze un circuit neuro­nal electric care imita fidel cortexul cerebral, centrul inteligentei umane. Primul creier din istoria roboticii a fost realizat din neuroni artificiali care comunica unii cu altii prin intermediul unor sinapse dispuse intr-o retea identica celei din creierul uman.



Reteaua contine tranzistori alcatuiti din circuite integrate de silicon. In timp ce sistemul pe care se intemeiaza electronica traditionala poate fi catalogat fie ca analog (la aparatele de radio clasice), fie ca digital (la computere), creierul artificial, spun cercetatorii, se incadreaza in ambele categorii simultan. Un exemplu relevant pentru jonctiunea facuta de creierul artificial intre cele doua sisteme este perceptia umana. De pilda, daca stam in apropierea unui foc, creierul nostru primeste o multime de informatii: ii percepem lumina, simtim caldura, mirosim fumul si vedem miscarile flacarilor. Toate aceste informatii nediferentiate reprezinta un input analog. Dar, pe parcursul procesului de receptare a inputului, creierul nostru ia o decizie diferentiata, de natura digitala: „Ceea ce ne afecteaza simturile este foc”.

La fel cum, in cortexul natural, neuronii iau decizii digitale im privinta modalitatilor de raspuns la informatiile din input-ul analog al lumii exterioare, tot asa creierul artificial inventat de cercetatorii de la MIT si Lucent reproduce acest proces de feedback prin intermediul sinapselor electrice. Cand circuitul artificial primeste informatii de la mai multi stimuli, el le combina si ia o decizie. Potrivit cercetatorilor, creierul artificial se afla intr-un stadiu de dezvoltare echivalent celui la care ajunge creierul unui copil de un an si are toate sansele de a se „maturiza”.

Acest proces nu va fi posibil insa decat in masura in care creierul artificial va fi implementat intr-un robot. Un asemenea robot ar putea fi capabil sa recunoasca si sa identifice fiinte sau obiecte fara a fi dotat cu software audio-video, ar putea invata permanent din experienta si ar avea o capacitate superioara de a interactiona social. Cu alte cuvinte, ar fi un umanoid perfect. Dar cum nimeni nu-i perfect…

Foto: Guliver/Science Photo Library


FACTS


Robosapiens - O istorie de trei milenii
Homer vorbeste, intr-unul dintre poemele sale, despre Fecioarele de Aur, ajutoare mecanice ale lui Hefaistos, zeul-fierar. Spre sfarsitul Evului Mediu, apare legenda golemilor, servitori de piatra adusi la viata printr-o invocatie magica.

1495.
In plina Renastere, Leonardo da Vinci concepe o serie de schite pentru crearea omului mecanic. In timpul revolutiei industriale, eseistul englez Samuel Butler atrage atentia asupra puterii inrobitoare pe care o pot avea masinile asupra omului.

1921.
Inventatorul termenului „robot“, scriitorul ceh Karel Capek, descrie, in finalul piesei sale Robotul Universal Rossum, situatia in care omul mecanic, in momentul cand incepe sa aiba emotii, isi ucide creatorul. A­cest scenariu pesimist devine arhetipul a nenumarate nuvele si filme SF.

1954. Folosind tranzistoare performante si un dispozitiv de inregistrare magnetic, Georges Devol realizeaza primul robot programabil, pe care il numeste Universal Automation, pe scurt – Unimation.

1968. In cadrul Universitatii Stanford, apare primul laborator de cercetare a inteligentei artificiale. Aici este inventat, in 1969, Shakey, robotul mobil cu capacitate vizuala, iar in 1970 – bratul robotic.

1973. Richard Hohn, cercetator la Corporatia Milacron, il creeaza pe T3 (The Tomorrow Tool), un robot industrial controlat de un microcomputer.

1974. Profesorul Scheinman, creatorul bratului robotic, ataseaza acest mecanism robotului T3, in scopuri industriale. Prototipul este produs pe scara larga si devine modelul-standard pentru toti robotii industriali, iar din 1976 e folosit in toate misiunile spatiale NASA.

Anii ’80-‘90.
Industria producatoare de roboti ia o amploare deosebita: aproape lunar apare o noua companie care produce un nou tip de robot. Numai in Japonia existau, la inceputul deceniului trecut, peste 40 de astfel de corporatii.

2000.
MIT’s Artificial Intelligence Lab lanseaza primele prototipuri care au capacitatea de a interactiona social.

2001.
Este produs AIBO, primul robot comercial dotat cu inteligenta artificiala.

2003. Cercetatorii de la MIT inventeaza creierul artificial.

ERS 220A
Robocatelul inteligent Cel mai dotat „animal” electronic este ultima versiune a cainelui Sony, AIBO ERS 220A (Artificial Intelligence roBOt; totodata „aibo“ inseamna, in limba japoneza, „prieten”). Noul AIBO este dotat cu sistem GPS (Global Positioning Satellite), are capacitatea de a alerga cu 10 kilometri pe ora si poate performa o multitudine de actiuni – printre altele, poate fi folosit pe post de camera video, aparat de fotografiat, translator sau sistem de alarma –, datorita viziunii stereo integrate. Dar ceea ce il transforma pe AIBO in altceva decat o simpla jucarie este capacitatea lui de a analiza si de a se adapta permanent la mediul inconjurator si la reactiile oamenilor din jurul sau. Cu alte cuvinte, el detine capacitatea de a invata si de a avea un comportament autonom.

 

ASCULTĂ CE GÂNDEȘTI