Undeva, în anul 1953, autorul francez Jean Giono scria o emoţionantă nuvelă intitulată „Omul care planta copaci”. Descrierile şi povestea în sine păreau atât de reale încât mulţi cititori erau convinşi că Elzeard Bouffier, personajul principal, exista cu adevărat. A fost nevoie ca autorul să declare public că personajul era unul ficţional, creat doar pentru a-i face pe cititori să iubească copacii şi pădurea. Spre deosebire de Elzeard Bouffier, Jadav Payeng există cu adevărat, trăieşte, luptă, păzeşte şi iubeşte ca nimeni altul o pădure de peste 1.000 hectare pe care a plantat-o cu mâna lui pe o mică insulă din mijlocul marelui fluviu Brahmaputra. Povestea sa adevărată se constituie într-unul dintre acele exemple care ar trebuie urmate de fiecare dintre noi. Căci pădurea înseamnă înainte de toate: Viaţă!
Pădurile Indiei în pericol
În vechime, păduri seculare acopereau aproape toată India, la fel ca în cazul multor alte ţări printre care şi România. În prezent situaţia este cu adevărat gravă, creşterea uriaşă a numărului oamenilor (India este pe locul doi după China la acest capitol, cu o populaţie de peste 1 miliard locuitori), a dus la defrişări devastatoare.
Pe lângă presiunea exercitată de oamenii care defrişează copacii pentru noi terenuri agricole necesare unei populaţii care în curând o va depăşi pe a Chinei conform tuturor specialiştilor în estimări demografice, industria de prelucrare a lemnului dau lovituri mortale fondului forestier şi aşa sărăcit al Indiei.
Un raport de la nivelul anului 2002 estima că pe atunci industria lemnului consuma circa 30 milioane metri cubi. Aceasta în condiţiile în care în India o cantitate uriaşă de 270 milioane metri cubi de lemn este folosită anual în principal pentru producerea cărbunelui, şi drept sursă de lemne de foc.
Sătean care intră în pădurea din Gir
De fapt, India este cel mai mare consumator mondial de lemne de foc. Partea dureroasă constând aici din faptul că nevoia de lemne de foc a Indiei este de cinci ori mai mare decât maximul de lemn care poate fi extras din pădurile sale. S-a ajuns astfel în situaţia în care circa 40% din cantitatea de energie necesară Indiei este asigurată de lemnul de foc.
Cifrele vin cu realităţi cu adevărat zguduitoare pentru ecologi, nu mai puţin de 80% din populaţia rurală şi 48% din cea urbană se bazează pe lemn de foc pentru activităţi casnice şi încălzit locuinţe (ultimul aspect fiind prevalent în statele din nordul ţării).
Junglele din Hingajgarh
În aceste condiţii, dacă India nu va face investiţii serioase în domeniul hidrocentralelor şi centralelor eoliene, populaţia majoritară a ţării, rurală şi săracă prin definiţie, va continua să defrişeze pădurile rămase în căutarea lemnului de foc.
Dependenţa actuală a ţării de lemn în rolul de principala sursă de energie nu doar că este dezastruoasă din punct de vedere ecologic, dar este falimentară, economic vorbind. Cu atât mai mult cu cât în India rata defrişărilor o întrece cu mult pe cea a împăduririlor.
Moartea unor bieţi şerpi....
În acest climat economico-social potrivnic păstrării pădurilor, un om cu origini umile dar cu suflet mare şi aspiraţii nobile, a demonstrat prin exemplu său că există o soluţie pentru marea criză ecologică (cu tot cu urmările sale grave) care pândeşte India în situaţia în care această ţară va rămâne fără păduri.
Jadav Payeng este un pădurar din satul Jorhat, statul Assam. Acest om şi-a început visul încă din anul 1979, când s-a angajat ca pădurar în cadrul unui proiect pilot de împădurire a unei zone puternic degradate. A fost chemarea vieţii sale. Din acel moment, tânărul indian ştia ce va face pentru restul vieţii sale.
Elefanţi sălbatici indieni la intrarea în junglă
Atunci a pus bazele unei păduri în toată puterea cuvântului. Totul a început în anuol 1979, când o serie de inundaţii bruşte ale fluviului Brahmaputra au aruncat un număr mare de şerpi eşuaţi pe o insulă nisipoasă din mijlocul acestui imens curs de apă. A doua zi, când Payeng a ajuns pe insulă, acesta a văzut o imagine tristă. Majoritatea şerpilor fuseseră literalmente prăjiţi de soarele dogoritor al tropicelor. Insula nu avea niciun copac, iar bietele reptile nu au găsit umbră, în consecinţă soarele puternic le-a ucis.
„Şerpii muriseră din cauza căldurii intense şi a faptului că nu exista niciun copac care să le ofere protecţie. M-am aşezat lângă ei şi am izbucnit în plâns. Am mers la departamentul forestier de care aparţineam şi am raportat situaţia. I-am întrebat dacă pe acea insulă se pot planta copaci. Superiorii mei de atunci au fost reticenţi. M-au rugat în schimb să încerc să plantez bambuşi. A fost foarte greu, dar nu m-am lăsat. Nu a fost nimeni să mă ajute, nimeni nu era interesat”, declară Jadav, acum în vârstă de 47 ani, într-un interviu acordat unui cotidian indian.
Pădure din Karnataka
Îşi reaminteşte cu nostalgie cum a renunţat la continuarea studiilor şi a început o viaţă nouă pe insula nisipoasă. În fiecare dimineaţă planta puieţi de bambus şi alţi arbori specifici florei indiene precum ejar (Lagerstroemia speciosa), arjun (Terminalia arjuna), himolu (Bombax ceiba), koroi (Albizia procera), moj (Archidendron bigemium). Cu toate acestea, bambusul acoperă peste 300 hectare din cele 1.000, cât cuprinde pădurea lui Jadav. Cum bambusul creşte extrem de repede, în câţiva ani insula nisipoasă a fost acoperită cu verdele viu al vieţii.
Jungla lui Jadav
„Atunci m-am decis să plantez şi arbori de esenţă lemnoasă. M-am apucat să aduc puieţii. Am fost nevoit să aduc şi furnici roşii indiene din satul meu, şi acestea m-au muşcat sănătos de multe ori. Furnicile roşii schimbă proprietăţile şi chimia solului acolo unde trăiesc, şi fac bine copacilor. Au fost într-adevăr nişte experienţe unice”, îşi aminteşte zâmbind Jadav.
Insula vieţii
Curând, biodiversitatea a început să-şi facă simţită prezenţa pe insulă. Copacii au adus plante, plantele insecte, insectele reptile şi păsări. Au apărut inclusiv mamiferele mari, atrase de noul biotop. În prezent, pădurea adăposteşte peste 100 de cerbi, numeroşi iepuri, maimuţe, păsări şi multe alte specii, unele deosebit de rare, pe care nimeni nu se aştepta să le vadă aici atât de repede.
Bunăoară o turmă de circa 100 elefanţi indieni sălbatici, poposesc regulat pe insula împădurită în fiecare an, stând aici şase luni. Recent, un număr de 10 pui de elefanţi s-au născut în pădurea lui Jadav. În pădure şi-au stabilit deja teritoriul un număr de patru tigri bengalezi, specie aflată în pragul extincţiei din sălbăticie. Jadav este foarte supărat pe localnicii care au ucis recent un rinocer indian în pădurea crescută şi îngrijită de mâinile sale.
Departamentul forestier al statului Assam a aflat relativ recent de pădurea lui Jadav. În anuol 2008 o turmă de elefanţi şi-a stabilit acolo cartierul general după ce au făcut câteva raiduri distrugătoare în satele din apropiere.
Pădurarul Jadav Payeng
„Am fost surprinşi să găsim această pădure pe malul nisipos. Localnicii ale căror case şi culturi au fost distruse de elefanţi, vroiau să taie copacii drept răzbunare pe animale. Dar Payeng le-a ieşit în faţă şi i-a provocat să-l ucidă mai degrabă pe el decât să taie copacii. Omul acesta îşi tratează copacii şi animalele ca pe proprii copii. Văzând acestea, ne-am decis să ne implicăm şi să-l ajutăm. Suntem şi noi uluiţi de Payeng, a muncit singur peste 30 de ani, şi fără să ştie nimeni a ridicat o pădure. Dacă trăia în altă ţară, ar fi fost erou naţional”, declară Gunin Saikia, purtător de cuvânt al Departamentului Forestier.
Dincolo de tot şi toate, Jadav continuă să trăiască într-o colibă mică ridicată în pădure, Binita, soţia sa, şi cei trei copii, îl ajută la toate treburile zilnice. Singura sursă de venit a familiei constă în laptele vacilor şi bivoliţelor pe care aceştia în vând în satele din împrejurimi. Într-un alt interviu recent, Jadav declară că tigrii i-au ucis peste 100 de vite şi bivoli, dar vinovaţii sunt de fapt oamenii. Omul pădurii are dreptate mereu. Oamenii din sate, taie copacii şi arbuştii fără nicio oprelişte, iar cerbii şi mistreţii părăsesc regiunea nemaiavând astfel hrană şi adăpost. În consecintă, tigrii lipsiţi de prăzile lor naturale ajung să atace animalele domestice...
Tigru bengalez pândind prada
Pe viitor, Jadav speră ca Departamentul Forestier să-l lasa să creeze alte păduri în statul Assam. Pe 22 aprilie 2012, activitatea sa a fost recunoscută şi apreciată la nivel naţional, Jadav primind o slujbă permanentă în cadrul Facultăţii de Ştiinţe ale Mediului din cadrul Universităţii Jawaharlal Nehru.
„Omul Pădurii din India”, cum îl cunoaşte azi toată lumea îşi continuă netulburat şi neclintit cruciada verde. Dacă exemplul său ar fi preluat de tot mai mulţi oameni din întreaga lume, poate conşţiinţele multora s-ar schimba. Iar în România zilelor noastre am avea nevoie măcar de un Jadav Payeng autohon care să dea tonul unei treziri naţionale în privinţa protejării cu orice preţ a pădurilor. Acelea care ne-au mai rămas...
Sahara! Pentru oricine, cuvântul acesta evocă deşertul: un pustiu de nisip şi piatră, cu soare arzător, o lume aproape sterilă, încinsă şi uscată până la nimicirea a tot ce e viu. În obstinaţia cu care ne agăţăm de această imagine, uităm că în Sahara există totuşi viaţă – câteva animale şi plante miraculos adaptate acestor condiţii extreme -, că există şi oaze în care apa hrăneşte plantaţii, animale şi oameni şi ocroteşte de secole viaţa în aşezări umane.…
Rai al biodiversităţii, plămân verde al planetei, o minune a naturii... s-a tot spus câte ceva de soiul ăsta despre pădurea amazoniană, descrieri devenite clişee prin îndelungată şi deasă folosire. De altfel, cuvintele, oricât de pompoase, sunt oricum prea sărace pentru a descrie această imensă, luxuriantă, fără seamăn, măreaţă şi copleşitoare înfăptuire a naturii. Dar cuvintele sunt tot ce avem. Ba nu, mai avem şi imaginile. Poate cu ajutorul lor împreună, imagini…
Pentru famila sa, a fost o copila nesupusa si sensibila. Pentru colegi, o fata ambitioasa si singuratica. Pentru ceilalti cercetatori, o persoana competenta si inovatoare. Pentru cruzii sai dusmani, un adversar neasteptat de dificil. Pentru bastinasii din Africa, o nebuna vrajitoare alba care stapanea spiritul gorilelor. Pentru ecologistii militanti, o martira care a platit pretul suprem pentru crezul sau. Pentru noi toti, a ramas un simbol al luptei impotriva mutilarii, a cruzimii si a lacomiei…
Exista printre noi o tagma deosebita de oameni. Cu totii traiesc la propriu zicala “fiecare om cu pasarica, sau pasaricile lui”. Cu totii raman credinciosi unei pasiuni de neinteles de majoritatea semenilor. Sunt iubitori de drumetii in natura si observatii asupra vietii pasarilor. Fenomenul este puternic dezvoltat in occident unde sunt mii de cluburi care promoveaza birdwatching-ul, iar in ultimii ani a inceput sa isi faca timid aparitia si in peisajul turistic autohton. Sa le uram succes!
Primele notiuni de antropologie si paleontologie ne relateaza despre epopeea aproape eroica a oamenilor primitivi care au evoluat, luptand si depasind toata gama de obstacole, pana cand s-au transformat in oamenii zilelor noastre. Adevarul este usor diferit. O noua abordare realista asupra acestei situatii, ne dezvaluie niste stramosi care au jucat timp de milioane de ani rolul prazii, nu al omului stapan peste toate fiarele Pamantului, asa cum a ajuns in prezent!
Legendele adevarate despre marii pradatori transformati in ucigasi de oameni par desuete si cumva imposibil de acceptat in zilele noastre, cand marile animale de prada mai supravietuiesc in natura doar in cateva rezervatii, unde sunt pazite cu arma in mana impotriva foamei de bani a braconierilor. Relatarile despre lei, tigri, ursi, crocodili sau rechini specializati in uciderea oamenilor nu mai ocupa de mult timp prima pagina a gazetelor. Parca vrand sa sfideze pretinsa superioritate a omului in…
Anul 2019 a adus o multitudine de descoperiri, din domenii extrem de diverse, acestea fiind primite cu mai mult sau mai puţin entuziasm de către publicul larg.
Anul 2019 se va încheia, din punct de vedere al evenimentelor astronomice considerabile, cu o eclipsă inelară de Soare, cea de-a 14-a de acest tip din secolul XXI.
Construit pe fondul fugii masive a nemţilor din Est către partea occidentală a Germaniei, Zidul Berlinului parafat împărţirea sferelor de influenţă între Uniunea Sovietică, pe de-o parte, şi foştii săi aliaţi, Franţa, Marea Britanie şi SUA.
În luna decembrie se dă startul oficial al sezonului pentru sporturi de iarnă. Majoritatea judeţelor cu relief montan au cel puţin o staţiune turistică unde se poate schia. Iată câteva din cele mai bune pârtii unde pasionaţi sau începători pot schia în sezonul 2019-2020.
Google este motorul de căutare online care ne ajută atunci când suntem interesaţi de ceva sau vrem să aflăm mai multe informaţii despre un anumit subiect, iar topicul faţă de care românii au manifestat cel mai mare interes în 2019 a fost „eMag Black Friday”.
Încoronarea lui Napoleon Bonaparte ca împărat al francezilor, la vârsta de 35 de ani, evenimentele din 1989 care au dus la căderea regimului comunist în România, destrămarea URSS şi moartea regelui Mihai I al României au fost câteva dintre evenimentele istorice importante care au avut loc în luna decembrie.
2019 a fost anul în care o serie de specii considerate anterior dispărute au fost revăzute. Acest lucru reprezintă o mică bucurie, în contextul în care aproximativ un milion de specii de animale şi plante au fost catalogate în pericol de extincţie de către specialiştii de la Organizaţia Naţiunilor Unite, iar cauzele principale pentru această situaţie sunt reprezentate de reducerea habitatelor şi a ecosistemelor pe fondul vânătorii excesive, extinderii terenurilor agricole, care…
O serie de curenţi de meteori, printre care Perseidele, Luna albastră, patru Super Luni şi câteva planete „în opoziţie”, ceea ce le va face vizibile de pe Terra, se numără printre cele mai spectaculoase fenomene astronomice ale anului 2020. Cel mai mare eveniment al anului va avea loc chiar la finalul lui 2020: marea conjuncţie a lui Jupiter şi Saturn.
Fragmente ale unei noi specii de reptilă zburătoare, un pterozaur care a trăit în Cretaciul superior continental în zona de astăzi a Transilvaniei, au fost descoperite de o echipă de cercetători români şi americani.