Savanţii au descoperit în premieră dovezi ale existenţei legendarului animal Yeti şi nu este ceea ce se credea

Yeti este o creatură cunoscută a folclorului din Tibet sau Nepal despre care s-au scris nenumărate poveşti. De-a lungul timpului,  mai multe persoane au afirmat că au văzut creatura sau urme ale acesteia. 

Amprente gigantice ale picioarelor, smocuri de păr sau oase lungi, extrem de lungi, au fost considerate ca făcând parte din gigantul animal sălbatic, chiar şi naziştii au lansat o misiune secretă pentru găsirea monstrului în 1930, crezând că acesta reflectă originile rasei ariene. 

• Mii de meteoriți care au ajuns în Antarctica ar putea fi pierduți pentru totdeauna
• Test de cultură generală. De ce este special nasul cămilelor?

Dar cercetătorii din prezent au realizat una dintre cele mai mari investigaţii ale rămăşiţelor lui Yeti. Aceştia au testat rămăşiţele de blană, oase, dinţi şi probele de fecale şi au ajuns la concluzia că toate aparţin urşilor bruni şi negri din Asia, Himalaya sau Tibet. Rezultatele au fost publicate în această săptămână în Proceedings of the Royal Society B, scrie National Geographic.

Autoarea studiului, Charlotte Lindqvist de la Universitatea Buffalo din New York şi echipa sa au examinat nou mostre ale animalului himalayan. Analizele ADN au arătat că una dintre provine de la un câine domestic, iar restul sunt subspecii ale urşilor bruni tibetani şi a unei specii de urs negru asiatic. Rezultatele sunt o fereastră în originea legendelor cu Yeti, care circulă de secole.

Lindqvist şi colegii săi au investigat mostre precum o bucată de piele de pe unul dintre membrele lui ”Yeti” şi un fragment de femur descoperit într-o peşteră dintr-un platou tibetan. 

”Descoperirile noastre sugerează că baza biologică a lui Yeti se află în urşii locali, de asemenea studiul demonstrează că genetica ar trebui să poate dezvălui şi alte mistere similare,” a declarat dr. Charlotte Lindqvist, profesor de biologie din cadrul Universităţii din Buffalo. 

Proba de piele s-a dovedit că a făcut parte dintr-un urs negru asiatic, iar osul unui urs brun din Tibet. 

„Analizarea mostrelor de Yeti şi demonstrarea că majoritatea provin de la urşi furnizează o asociere între miturile unui animal sălbatic şi o creatură reală, care ocazional poate fi înfricoşătoare”, a precizat Ross Barnett, biolog şi expert în analizarea ADN-ului antic de la Universitatea din Copenhaga, Danemarca.

Studiile ştiinţifice anterioare sugerează că legenda lui Yeti este legată de un strămaş al ursului polar. În 2013, Bryan Sykes, profesor de genetică din cadrul Universităţii Oxford, a descoperit că două probe de blană asociate lui Yeti se potriveau cu ADN-ul unui urs polar care a trăit în urmă cu 40.000 de ani, fapt ce sugerează că ar fi putut exista un hibrid străvechi al animalului în Himalaya. 

Studiul actual ajută de asemenea la crearea unui nou arbore genealogic al subspeciilor vulnerabile din Asia, deci poate fi util în protejarea acestor animale. Spre exemplu, noul arbore sugerează că în timp ce urşii bruni tibetani sunt strâns legaţi de cei din Europa şi America de Nord, urşii bruni himalayani, care sunt în pericol de dispariţie, provin dintr-o linie genealogică mai veche, care s-a separat de restul urşilor acum 650.000 de ani.

Vă recomandăm să citiţi şi următoarele articole:

Adevărul despre Yeti. Testele ADN sunt clare: ce este de fapt Omul Zăpezilor? (FOTO)

Misterul degetului lui Yeti a fost elucidat

Bigfoot, Yeti şi alte creaturi misterioase: ce arată primul studiu genetic de amploare asupra acestui subiect?

Ruşii susţin că au găsit dovezi care atestă existenţa lui Yeti