Home » Natură » Un nou studiu poate rescrie ce cunoaştem despre pterozauri, un grup extinct de specii de zburătoare care se găseau şi pe teritoriul României

Un nou studiu poate rescrie ce cunoaştem despre pterozauri, un grup extinct de specii de zburătoare care se găseau şi pe teritoriul României

Un nou studiu poate rescrie ce cunoaştem despre pterozauri, un grup extinct de specii de zburătoare care se găseau şi pe teritoriul României
Publicat: 30.05.2018
Multe studii şi reconstituiri ale pterodactililor şi a altor reptile zburătoare arată o poziţie şi un mod al zborului similare cu cele ale liliecilor care zboară cu membrele inferioare depărate unul de altul. Totuşi, o nouă metodă de analizare a modului în care aceste animale din trecutul îndepărtat îşi mişcau articulaţiile sugerează că pterozaurii nu puteau zbura în acest mod.

Multe dintre studiile realizate până acum pentru a înţelege zborul pterozaurilor se bazează pe premiza că şoldurile lor puteau avea o poziţie similară celei a liliecilor”, a precizat Armita Manafzadeh, student doctorand la Brown University care a condus studiul împreună cu Kevin Padian de la Universitaea California, Berkeley. „Credem că studiile viitoare ar trebui să ia în considerare că această poziţie era cel mai probabil imposibilă, ceea ce ar schimba perspectiva noastră atunci când considerăm evoluţia zborului la pterozauri şi la dinozaurii cu patru aripi”.

Studiul, publicat în Proceedings of the Royal Society B, este un efort de a ajuta paleontologii să înţeleagă mişcările articulaţiilor într-un mod în care ar lua în considerare ţesutul moale – în mod particular ligamentele. De obicei, ţesutul moale nu se fosilizează, lăsându-i pe paleontologi să studieze mişcarea articulaţiilor doar pe baza oaselor. Astfel, nu există multe constrângeri, de aceea, Manafzadeh a dorit să găsească o modalitate prin care să folosească speciile actuale pentru a testa modul în care ligamentele limitează mişcarea articulaţiilor, scrie Phys.

Pentru studiu, cercetătoarea a folosit o prepeliţă moartă. Păsările sunt cele mai apropiate rude  ale pterozaurilor. După ce a înlăturat muşchii din jurul articulaţiilor de la şold, a manipulat articulaţiile în timp ce realiza video-uri în raze X. Astfel, a putut determina poziţia exactă în 3D a oaselor atunci când ligamentele preveneau mişcarea.

Tehnica a ajutat-o pe Manafzadeh să realizeze un spectru de mişcare al şoldului prepeliţei cu ligamentele ataşate pentru a-l compara cu cel care ar putea exista fără ligamente. Din poziţiile şoldului fără ligamente, Manafzadeh a folosit criteriile tradiţionale pe care paleontologii le folosesc de obicei, oprindu-se acolo unde două oase se lovesc sau în care un os iese din încheietură. A descoperit că peste 95% dintre poziţiile articulaţiilor care păreau plauzibile doar cu oase sunt de fapt imposibile cu ligamentele ataşate.

Este nevoie de o regândire a modului în care pterozaurii zburau

Următorul pas a fost să compare mişcările articulaţiilor şoldului prepeliţei cu modul în care pterozaurii şi dinozaurii cu patru aripi se puteau mişca.

Premiza a fost că aceste creaturi zburau precum liliecii. Aceasta se datorează în parte pentru că aripile pterozaurilor sunt din piele şi susţinute de un al patrulea deget lung – trăsături similare cu liliecii. De asemenea, aripile liliecilor sunt conectate cu membrele inferioare, pe care le îndepărtează în timpul zborului. Mulţi paleontologi, susţine Manafzadeh, au presupus că pterozaurii şi dinozaurii cu patru aripi fac la fel, dar studiul ei arată că acest lucru este imposibil.

La prepeliţe, o mobilitate ca cea a liliecilor părea posibilă bazată doar pe oase, dar mişcarea de înainte a femurului era limitată de un ligament care este prezent în mai multe păsări şi alte reptile înrudite cu pterozaurii. Nu există nicio dovadă care să sugereze că dinozaurii şi pterozaurii nu aveau acest ligament.

Iar cu acest ligament ataşat, noul studiu sugerează că o poziţie ca cea a liliecilor era imposibilă. Conform studiului lui Manafzadeh, aceasta ar necesită ca ligamentul să se întindă mai mult cu 63% decât ar putea ligamentul prepeliţei, ceea ce ar fi extrem de mult. Aşadar, descoperirea ar necesita o regândire a evoluţiei zborului la aceste animale.

În afară de punerea la îndoială a ideilor tradiţionale cu privire la zborul pterozaurilor şi primelor păsări, studiul oferă noi moduri de a studia mobilitatea articulaţiilor a oricărei specii extincte prin analizarea rudelor actuale.

Vă recomandăm să citiţi şi următoarele articole:

Descoperire paleontologică de excepţie în România: o nouă fosilă de reptilă zburătoare dezvăluie încă o specie de pterozauri mari care trăiau în Transilvania

O nouă descoperire de excepţie în România: mamiferul preistoric Litovoi – FOTO

O fosilă de acum 77 de milioane de ani, descoperită recent, rescrie istoria despre ”Bătălia Cerurilor”

Cel mai mare Pterozaur din lume, descoperit în România, cucereşte acum New York-ul (VIDEO)

 

Urmărește DESCOPERĂ.ro pe
Google News și Google Showcase