Furnicile dintr-un fost buncăr nuclear au supravieţuit în ultimii ani canibalizându-se

Furnicile tind să fie unele dintre cele mai interesante organisme de pe pământ, organizarea şi eficienţa acestora în ceea ce priveşte îndeplinirea diferitelor sarcini atrâgând atenţia oamenilor de ştiinţă. Un studiu recent, desfăşurat pe furnicile dintr-un fost buncăr nuclear de pe teritoriul Poloniei arată că furnicile reuşesc să trăiască în unele dintre cele mai neprielnice condiţii de mediu.

Această „colonie”, termenul fiind folosit într-un sens vag, dat fiind faptul că aceste furnici nu au regină şi nu se reproduc, a fost descoperită din greşeală într-un fost buncăr sovietic. Oamenii de ştiinţă şi curioşii au observat, de-a lungul anilor, că printr-o conductă folosită pentru a ventilaţie, care este legată de suprafaţă, reuşesc furnicile de lemn să ajungă în interior, aceasta fiind singura cale prin care sunt refăcute efectivele coloniei din buncăr. „În întuneric total, au construit o movilă de pământ, pe care au menţinut-o pe tot parcursul anului, modelând-o şi menţinând deschise intrările cuibului”, au scris cercetătorii într-un alt studiu din 2016, menţionând că aceste furnici sunt „departe de a fi o colonie funcţională”, notează Science Alert.

• În 1816, Pământul nu a avut vară. Ce s-a întâmplat?
• Fundul oceanelor este „un rezervor” de plastic, arată un studiu în premieră

De-a lungul anilor, cercetătorii au observat că, în ciuda lipsei căldurii, luminii sau a surselor de hrană, colonia a continuat să existe. Răspunsul dilemei legate de hrana pe care furnicile au consumat-o în aceşti ani este reprezentat de mâncatul şoriceilor şi a liliecilor care mureau în buncăr, dar, în cea mai mare parte, de canibalism. Analizând corpurile a 150 de furnici, oamenii de ştiinţă au aflat că 93% dintre acestea prezentau urme de muşcături. 

Credit foto: Wojciech StephanCzechowski et al., Journal of Hymenoptera Research

Pentru autorii unui studiu recent, concluziile au fost clare, furnicile care cădeau prin conducta de aerisire refăceau efectivele pseudo-coloniei şi, atunci când hrana lipsea, ajungeau şi pe meniul celorlate furnici. „Supravieţuirea şi creşterea coloniei din buncăr de-a lungul anilor, fără a produce urmaşi proprii, a fost posibilă datorită furnizării continue de noi muncitori din cuibul superior şi acumulării de cadavre de furnici”, au scris biologii în studiul lor. „Cadavrele au servit ca o sursă inepuizabilă de hrană care a permis supravieţuirea furnicilor aflate în condiţii extrem de nefavorabile”.

Din fericire, în anul 2016, oamenii de ştiinţă au instalat o placă din lemn care leagă podeaua buncărului de conducta de aerisire, conectând cele două părţi ale coloniei şi reducând cazurile de canibalism (sperăm).

Credit foto: Wojciech StephanCzechowski et al., Journal of Hymenoptera Research

Studiul a fost publicat în Journal of Hymenoptera.

Citeşte şi: