Vulpea – carnivorul viitorului

Putine animale au fost intr-atat de dusmanite si vanate de oameni precum banala, la prima vedere…vulpe ! Inca de cand am devenit specia dominanta pe acesta planeta si am inceput razboiul crud si absurd cu toate animalele, pe care mintea simplista si uneori bolnava a lui Homo Sapiens le-a declarat daunatoare, (adica fara drept de viata…) vulpea a fost unul dintre cele mai haituite, dusmanite si neintelese animale. A fost vanata cu arcul, cu pusca, cu capcane, cu pasari de prada, cu caini urmaritori si cu caini care scotoceau dupa ea si in vizuini, a fost victima campaniilor de otravire si eradicare, a fost vanata din goana calului si i-a fost distrus habitatul in multe zone… Dar vulpea a invins, si nu numai atat, a devenit cel mai de succes carnivor din prezent. In ciuda atator masuri de distrugere, efectivul exemplarelor de vulpe din intreaga lume a crescut! La ora actuala vulpea este de fapt cea mai numeroasa specie de carnivore din lume, specialistii fiind de parere ca acest mic mamifer cu blana de foc va fi carnivorul viitorului, la propriu…Pentru ca tot mai multi zoologi se indoiesc de sansele ca ai nostri copii sa mai gaseasca lei, lupi, tigri, ursi, leoparzi si alte animale mari in salbaticie. Datorita vanatorii si distrugerii habitatului, pradatorul de top al unei lumi postapocaliptice se pare ca va fi omniprezenta vulpe.
Portretul unei invingatoare
Vulpea rosie, Vulpes vulpes dupa denumirea stiintifica este cea mai mare specie a subfamiliei vulpilor care face parte, la randu-i, din marea familie Canide, din care fac parte toate speciile salbatice precum lupii, sacalii, coiotii, cainii salbatici africani, dolii, cainii enoti, vulpile polare precum si toate rasele de caini domestici. Greutatea vulpilor variaza intre 3-14 kg, in functie de anotimp si de arealul in care traiesc, vulpile din tinuturile nordice fiind mai mari de obicei decat cele care traiesc in zonele temperate si calde. Botul vulpilor este mai lung si mai ingust decat al oricarui caine, aceasta adaptare aparand in timp datorita obiceiului acestora de a vana soareci si sobolani. Desi a fost denumita vulpea cea rosie, blana acesteia apare intr-o bogata varietate de nuante roscate care variaza de la rosu-portocaliu inchis pana la cafeniu deschis la unele subspecii. Pe abdomen, piept, gat, mandibula precum si varful cozii, blana vulpii este alba la culoare. In timpul toamnei si iernii blana vulpii isi schimba consistenta devenind mult mai deasa, acesta este perioada cand vanatorii de vulpi intra in actiune animati de valoarea comerciala a unei astfel de blani. Coada lunga si stufoasa confera vulpii un avantaj deosebit al pastrarii echibrului in timp ce alearga dupa prada printre copacii si tufisurile din paduri. Aceasta pentru ca o vulpe poate sa atinga si viteza de 50 km pe ora. De fapt, pe distante scurte de pana la 200 de metri, o vulpe alearga mai repede decat un iepure de camp!
Un success in regnul animal
Asa poate fi denumita fara a gresi in vreun fel, uitata si urgisita vulpe. Acest animal traieste si se simte la fel de bine in paduri boreale, paduri temperate, munti, insule, campii, stepe, campuri cultivate, faneturi, pasuni, delte, lunci, zone aride, sate, periferii ale oraselor, parcuri. Geografic raspandirea vulpii este inca mai spectaculoasa, animalul cu blana roscata fiind intalnit in egala masura in America de Nord din Alaska si Canada pana in Mexic, in Europa, din Scandinavia pana in Grecia, in aproape intregul continent asiatic, inclusive insulele Japoniei, nordul Africii si Australia unde a fost introdusa de colonistii britanici in scopul vanatorii in secolul 19. Aventura vulpii in Australia merita o discutie separate, acesta fiind unul dintre cele mai edificatoare exemple asupre efectelor introducerii ingorante a unui animal strain intr-un habitat nou. Nou introdusele vulpi in Australia nu au intalnit aici nici un pradator natural, in consecinta s-au inmultit atat de mult incat au distrus multe specii de mamifere marsupiale, pe unele dintre ele eliminandu-le cu totul, pe altele aducandu-le in pragul disparitiei. In prezent vulpile aduse in Australia continua sa prospere… Vulpea nu are totusi o viata usoara, in afara omului, in natura, este vanata de acvilele mari, lupi, coioti, leoparzi, rasi, si glutoni. Cu toate acestea reuseste sa supravietuiasca pentru ca, in esenta, vulpea este o oportunista notorie!
Viata de familie
O pereche de vulpi (caci acest animal este in general monogam) stapaneste un teritoriu care variaza in tre10-50 km patrati in functie de particularitatile terenului si sursele de hrana. Perechile se formeaza in timpul iernii, cand mai multi masculi se aduna si se lupta intre ei pentru o femela, invingatorul gonindu-i pe invinsi din teritoriul sau si al viitoarei perechi. Acest fenomen mai este denumit si Nunta Vulpilor de catre vanatori si padurari. Vulpile dau nastere la 3-4 pui, fiecare cantarind circa 100-150 grame la nastere. Pe toata perioada cresterii puilor femela este ajutata de mascul, care vaneaza din greu pentru a asigura femelei si puilor hrana necesara supravietuirii. La varsta de 8 saptamani puii sunt intarcati si incep sa manance carne regurgitata de parinti. Puii sunt complet maturi la varsta de 10 luni perioada in care devin independenti si pornesc sa-si caute propriile teritorii. Vulpile sunt la origine animale carnivore dar in prezent s-au adapta si unui regim ierbivor, Astfel o vulpe vaneaza in principal rozatoare de genul soarecilor de padure, sobolanilor, harciogilor, popandailor, iepurilor dar si pasari de genul fazanilor, potarnichilor si prepelitelor. Broastele, soparlele, insectele, si ouale pasarilor intra si ele in dieta vulpilor. In podgoriile din sudul Frantei au fost observate vulpi hranindu-se cu struguri, ceea ce aduce o validare noua cunoscutului proverb! Vulpile sunt singurele canide care vaneaza rozatoare pandind-le si prinzandu-le dintr-un salt, in aceeasi maniera ca felinele salbatice. Spre apropierea sezonului rece vulpile au tendinta de a vana mai mult si chiar mananca fructe de padure.
Hoinara prin mituri, basme si povesti
“Semper pecator semper lustus”
Acestia sunt termenii sub care romanii se refereau la vulpe, termeni prin care intelepciunea populara de pretudindeni descrie vulpea drept un animal independent, dar fara sa sufere de singuratate, activ, inventiv, dar in acelasi timp distrugator, indraznet dar temator, siret, nelinistit dar totusi dezinvolt ! Parca vulpea ar intrupa contradictiile inerente ale firii omenesti ! Tot ce poate simboliza vulpea, erou civilizator sau smecher de drumul mare in nenumarate mituri, traditii si povesti din intreaga lume poate fi dezvoltat plecand de la acest portret ambivalent. Daca amerindienii din California considerau vulpea un erou creator, in Siberia siretul mesager al Infernului, care atrage eroii spre lumea de dedesubt, este deseori reprezentat sub forma vulpii negre Hara. Simbol al divinitatii vulpoiul este in Japonia insotitorul lui Inari, divinitate a belsugului. In fata templelor lui Inari sunt intotdeauna statui de vulpe. Aspectul demonic al vulpii in imageria folclorica japoneza este adus de Kitsune, demonul vulpe care pedepseste cu cazuri de isterie pe cei zgarciti si le poseda sufletul celor dominati de pofte carnale. In China vulpile erau considerate detinatoarele puterilor longevitatii deoarece aveau vizuinele in pamant si acolo ascultau tainele Pamantului Mama. Cand atinge o anumita longevitate animalul poate deveni fabuloasa Vulpe cu Noua Cozi. Tot chinezii afirma ca vulpea este singurul animal care saluta rasaritul Soarelui cu labutele unite in fata piepului si cu capul inclinat. In basmele populare romanesti vulpea este foarte aproape de portetul sau din natura, un animal viclean, descurcaret, si inzestrat cu o doza mare de umor. Riturile de trecere precrestine de pe teritoriul actual al Romaniei amintesc de vulpe ca de un animal cu rol psihopomp care indruma si mentine drumul spre Lumina a sufletul celui decedat.

Fox Facts

• Creaturi nemaivăzute, descoperite în apele din jurul Insulei Paștelui
• Omul care a descoperit „teoria evoluției” cu 100 de ani înaintea lui Charles Darwin

• Ochii vulpilor sunt unici intre carnivore, sunt de culoare galben-aurie si au o pupila distinctiva orientata vertical similara cu a pisicilor domestice. De asemenea, simtul lor vizual este foarte dezvoltat, la fel ca al felinelor.
• Vulpile nu au musculatura faciala dezvoltata si prin urmare nu isi pot arata coltii cum fac lupii, cainii, coiotii si sacalii din familia canidelor.
• Vulpile sunt extrem de posesive cu hrana lor. In afara perioadei de reproducere si crestere a puilor nu impart nimic din ce au prins cu alta vulpe
• Stomacul vulpilor este mic comparativ cu al altor canide. Daca lupul sau cainele poate manca chiar si 20% din volumul propriului corp, vulpea nu reuseste decat 10 %
• In salbaticie vulpile pot purta si raspandi virusul turbarii.
• Vulpile rosii alaturi de nurcile americane sunt cele mai raspandite animale crescute in ferme pentru blana lor.
• Vulpile au nu mai putin de 42 de dinti.
• Adapostul vulpilor este o vizuina aflata de obicei la radacina unui copac. Desi isi pot sapa singure vizuina, cel mai adesea prefera o vizuina parasita de bursuc.
• Vulpile nu pot fi domesticite nici tratate ca niste “animale de casa”. Odata ajunse la maturitate devin independente si uneori agresive.
• In prezent, pe intinsul areal al vulpii traiesc nu mai putin de 48 de subspecii ale acesteia.
• O maxima a vrajitorilor din India este edificatoare :“O vulpe care face farmece nu-i face cine stie ce rau barbatului. Dar o femeie care vrajeste ca o vulpe, asta-i va pricinui multe rele”

Text de Nicu Parlog