Prima pagină Stiinta

Lungul drum spre Terra 2. Planetele care pot fi considerate „al doilea Pământ”

Roxana Ruscior 02.24.2014 | ● Vizualizări: 4031
Lungul drum spre Terra 2. Planetele care pot fi considerate „al doilea Pământ”     (Foto Shutterstock) + zoom
Galerie foto (6)

Dacă urmăriţi cu atenţie evoluţia speciei umane, veţi vedea că totul a început cu o călătorie, cu o schimbare. Am plecat din peşteri şi am construit oraşe, apoi am început să mergem dintr-o ţară în alta, în speranţa că vom găsi un loc mai bun pentru noi. Următorul pas, inevitabil, cred unii oamenii de ştiinţă, va fi să ne mutăm pe o altă planetă. Dar pentru asta trebuie mai întâi să găsim Terra 2.

Desigur, ideal ar fi ca următoarea noastră casă să semene cât mai mult cu Pământul. Să aibă aproximativ aceeaşi dimensiune, temperatură, forme de relief şi poate chiar forme de viaţă similare cu ce cunoaştem noi. Care sunt însă şansele reale de a găsi aşa ceva?

În mod cert, planeta despre care vom putea spune că seamănă mult cu Pământul şi pe care am putea trăi nu se află în sistemul nostru solar, ci în afara lui. Prin urmare, vorbim de o exoplanetă.

Pe 4 noiembrie 2013, NASA a cercetat datele furnizate de telescopul spaţial Kepler, lansat în 2009, anunţând că numărul acestor planete se ridică, teoretic, la 40 de miliarde.



Vorbim de planete situate în „zona habitabilă a stelei lor”, toate localizate în galaxia noastră, Calea Lactee.

Dintre aceste planete, 11 miliarde orbitează o stea asemănătoare cu Soarele nostru. Cea mai apropiată planetă de acest fel se află la doar 12 ani lumină de noi.

 

Cum ar trebui să arate Terra 2

NASA a stabilit criteriile de clasificare a acestor planete, pentru a afla exact cât de mult se aseamănă fiecare cu Pământul.

Criteriile ţin cont de masa, raza şi temperatura de pe fiecare planetă. Astfel se stabileşte ESI (Earth Similarity Index, indice care arată gradul de asemănare cu Terra).

Desigur, astronomii caută planete terestre, adică solide, nu gazoase (cum este Jupiter, de exemplu).

Pe o planetă de acest fel pot să apară forme de relief similare Terrei, chiar şi oceane, dacă ea se află în „zona habitabilă” a stelei sale, adică la distanţa ideală pentru ca apa să existe în stare lichidă.

Mărimea planetei pe care o caută acum astronomii, printre miliardele de potenţiale candidate, ar trebui să fie foarte apropiată de dimensiunea planetei noastre. Astfel, ar avea şanse mai mari să poată susţine o atmosferă, care să asigure dezvoltarea vieţii.

Gliese 667 Cc are de 4,5 ori masa Terrei. Mai apropiată ca mărime este Alpha Centauri Bb, care are doar de 1,1 ori masa planetei noastre, dar ea este mult prea fierbinte pentru a putea fi locuită.

Temperatura este, prin urmare, la fel de importantă. Multe planete sunt prea fierbinţi, asemeni lui Venus. Este vorba de exoplanetele care orbitează stelele Alpha Centauri B (descoperită în 2012), Kepler-20 (descoperită în 2011), COROT-7 şi cele trei care orbitează Kepler-42.

O planetă care a atras în mod special atenţia astronomilor, datorită mărimii şi temperaturii ei similare Terrei, este Kepler-22b. Se află în zona habitabilă a stelei sale, care seamănă cu Soarele, are o rază de 2,4 ori mai mare ca Pământul, iar temperatura medie estimată la suprafaţă este de 22 de grade Celsius, presupunând că şi aici există un efect de seră similar celui de pe planeta noastră.

Astronomii sunt interesaţi şi de stelele în jurul cărora orbitează aceste exoplanete. Ei caută o stea asemănătoare cu Soarele. Au descoperit multe de acest fel, dar planetele din jurul lor sunt în special uriaşe gazoase, deci nu pot fi luate în calcul pentru următorul nostru cămin.

Unii astrobiologici, printre care şi Dirk Schulze-Makuch, cred că ar trebui să căutăm Terra 2 chiar şi printre sateliţii naturali mari ai planetelor. Acestea ar putea avea propria atmosferă şi ar fi habitabile.

Ideal ar fi, desigur, să găsim o planetă sau o lună care să aibă oceane, dar şi zone de uscat, exact cum este Pământul.

Dar, chiar dacă se îndeplinesc aceste criterii, nu înseamnă automat că acel corp ceresc ar fi cu adevărat locuibil. Astronomii au deja exemplul satelitul lui Saturn, Titan, care este solid, are oceane şi uscat, dar în loc de apă oceanele lui sunt pline cu hidrocarburi.

 

Planetele care seamănă cel mai mult cu Pământul

Din cele 11 miliarde de exoplanete din Calea Lactee, care se învârt în jurul unor stele asemănătoare cu Soarele, telescopul spaţial Kepler a identificat până acum 54 de candidate pentru Terra 2.

Dintre acestea, decocamdată, astronomii au confirmarea existenţei a doar 10 planete, care au fost înscrie în Catalogul Planetelor Locuibile, realizat de Universitatea Puerto Rico din Arecibo. La acestea se adaugă alte două planete (Tau Ceti e şi Gliese 581 g), despre care specialiştii nu au informaţii clare, fiind catalogate în prezent drept „ potenţiale candidate”.

Ţinând cont de criteriile menţionate anterior, planeta Gliese 667 Cc este principala concurentă cu şanse la titlul de Terra 2. Ea se află într-un sistem solar alcătuit din trei stele, Gliese 667 şi orbitează steaua Gliese 667 C. Planeta are de 4,3 ori masa Pământului şi a primit indicele ESI de 0.83, cel mai mare dat până acum unei exoplanete.

Gliese 667 Cc se află la o distanţă de 22,7 ani lumină de noi şi a fost observată prima dată în noiembrie 2011, de observatorul HARPS, fiind confirmată în februarie 2012 de cercetătorii de la Universitatea din Gottingen şi de la Institutul pentru Ştiinţă Carnegie.

În acest sistem solar există 7 planete solide, dintre care 3 se află în zona habitabilă. Pe Gliese 667 Cc, un an durează doar 28,155  de zile, iar temperatura este mai ridicată decât pe Terra.

O altă planetă interesantă este Kepler-62e, care are un indice ESI tot de 0,83, ca şi Gliese 667 Cc. Este de 1,61 de ori mai mare ca Pământul şi are probabil o compoziţie bazată de fier şi siliciu.

Este foarte posibil ca aici să existe apă, poate chiar oceane, arată un studiu publicat în Astrophysical Journal. Planeta are o vechime de aproximativ 7 miliarde de ani. Un an durează pe această planetă 122 de zile.

Există însă o problemă în cercetarea acestor exoplanete. Adam Burrows, de la Universitatea Princeton, spune că în prezent avem prea puţine informaţii sigure ca să putem trage concluzii.

Nu putem cunoaşte prea bine atmosfera acestor planete îndepărtate. Cercetătorii folosesc o metodă numită fotometrie de joasă rezoluţie, care arată schimbările în lumina şi radiaţiile emise de la o planetă. Metoda poate fi însă afectată de existenţa norilor din atmosferă şi de rotaţia planetei analizate.

 

Surse: Universe Today, Habitable Exoplanets Catalog,

ASCULTĂ CE GÂNDEȘTI