Cum au început oamenii să se rănească între ei? Un studiu amplu oferă răspunsul

Pentru a descoperi similarităţile dintre oameni şi alte mamifere, precum şi momentul în care oamenii au început să se ucidă între ei, Jose Maria Gomez din cadrul Universităţii Granada, împreună cu colegii săi, au utilizat analiza filogenetică şi date colectate în urma a patru milioane de morţi.

Aceştia au cuantificat nivelul violenţelor letale la 1.024  specii de mamifere din cadrul a 137 de familii taxonomice şi aproximativ 600 de populaţii umane. Studiul a analiza dovezile de acum 50.000 de ani până în prezent, în mod particual au căutat ,,morţile provocate de război, omucidere, omor din imprudenţă, infanticid, sacrificiu, canibalism s.a.m.d.p. Cercetătorii nu au luat în calcul dacă moartea a fost provocată de o singură persoană sau dacă a fost o acţiune colectivă. Iată câteva date pe care le-au descoperit:

• Gazul înghețat de pe Uranus și Neptun ne-ar putea spune cum s-au format aceste planete
• Corpul nu vrea de fapt să îmbătrânească, arată prima hartă a mușchilor umani

Aproximativ 2% din morţile umane sunt provocate de violenţa interpersonală. Cea mai violentă perioadă istorică a fost Evul Mediu (Gingis Han, cruciadele, Imperiul Roman şi ciuma neagră)

Oamenii care sunt poziţionaţi într-un spaţiu strâmt tind să devină mai agresivi. Densitatea crescută a populaţiei este un indicator important al creşterii adresivităţii letale la mamifere, afirmă cercetătorii, însă ,,desitatea era scăzută în perioadele cu o rată a violenţelor letale crescută’.

Grupurile nomande de astăzi au cea mai mare rată de violenţă interpersonală.. ,,Există grupuri mici de nomanzi, grupuri de oameni egalitari, care de obicei se află într-un grup pentru a vâna,”după cum este definit în studiu. Gomez a oferit două explicaţii: acum există mai multe informaţii despre oameni decât în antichitate sau ,,nivelul de violenţă letală a crescut în grupurile de vânătoare deoarece acum trăiesc în populaţii  mult mai dense, unde pot avea loc conflicte între membri grupului mult mai frecvent, sau faptul că grupul a intrat în contact cu alte societăţi coloniale unde războiul şi violenţa interpersonală sunt lucruri comune.

În graficul de mai sus este reflectat faptul că violenţa a fluctuat de-a lungul istoriei, nefiind o caracteristică genetică, ci un comportament social legat de proprietatea unui teritoriu. ,,Ideea principală a studiului nostru este că idiferent de cât de pacifişti sau violenţi au fost oameni la început, putem schimba nivelul de violenţă dacă schimbăm mediul în care trăim,” a declarat Gomez

Sursa: Popular Science

Vă recomandăm să citiţi şi următoarele articole: