ECLIPSA in Siberia

Acum, ca am revenit de la capatul lumii, stand la birou cu o ceasca de cafea in mana stanga, trag cu ochiul la televizorul deschis pe un post de stiri. Rusia e in razboi. In urma cu doua saptamani, la Novosibirsk, noi, cei doi romani plecati sa observam un fenomen astronomic unic, nici nu bagam in seama stirile. Singurul lucru de care ne pasa era evolutia vremii. In functie de cati nori urmau sa fie pe cer in ziua eclipsei, urma sa stim daca am venit cale de 6.000 de kilometri degeaba sau, din contra, daca vom putea asista la cel mai frumos spectacol din cate exista!

Tinta expeditiei: publicul

• Un studiu șocant arată că multe medicamente împotriva cancerului sunt apă de ploaie
• Ochii pot prezice demența cu 12 ani înainte de diagnostic

In urma cu nici un secol, savanti din toata lumea organizau expeditii spre eclipsele totale de Soare cu scopuri stiintifice precise. Astfel, gratie eclipsei de la 1919, s-a putut demonstra ca Einstein avusese dreptate cu a sa teorie a relativitatii, care a devenit astfel Noul Testament al fizicii. In zilele noastre, cand exista sateliti precum SOHO, dedicati studierii Soarelui si fenomenelor adiacente, o expeditie cu scop stiintific isi pierde rostul. Este ca si cum ai incerca sa-i arati Alinei Dumitru, meritoria noastra campioana olimpica la judo, un procedeu nou, invatat de pe calculator. Asadar, scopul expeditiei noastre a fost unul cu un puternic caracter social. Aveam in minte ideea ca, desi peste un miliard de oameni vor vedea eclipsa cu ochiul liber de-a lungul benzii de totalitate, singurii romani care vor transmite publicului din tara noastra imagini din umbra Lunii vom fi noi.

Drumul spre Totalitate

Proiectul expeditiei a fost gandit inca de acum un an. Detaliile unei astfel de incercari, asa cum spunea Toma Caragiu in Operatiunea Monstrul, reprezinta totul. Pregatirile depasesc amploarea fenomenului in sine. Ganditi-va ca plecati la 6.000 de kilometri departare de casa pentru doar doua minute de spectacol. Fiecare secunda trebuie pregatita asa cum se cuvine, altfel tot felul de surprize iti pot da planurile peste cap.
Am ales sa ajungem in Siberia luand avionul pana la Moscova, iar apoi celebrul tren Transsiberian din capitala Rusiei pana in capitala Siberiei, Novosibirsk. Moscova este un oras extraordinar, pe care vi-l recomand ca destinatie de vacanta alaturi de Paris, Londra si Roma. Dar drumul de trei zile prin taigaua siberiana e destul de obositor, calatoria cu trenul parand interminabila. Ajunsi la Novosibirsk, peisajul se schimba. Totul este construit parca mai durabil, oamenii insisi par mai pragmatici si mai solizi, iar impresia generala este aceea ca lumea de aici se incarca zdravan cu energie pentru a face fata inca unei ierni siberiene. Va asteptati sa fie frig in Siberia? Ei bine, in dimineata zilei de 31 iulie la ora 03.30, cand am pus piciorul in Novosibirsk, termometrele stradale aratau nici mai mult, nici mai putin decat 23 de grade Celsius. Cred ca la noi, in Baragan, era mai racoare. Cu cele patru ceasuri in avans, fusul orar ne-a derutat putin, asa ca ne-am aratat in stare sa testam cafeaua siberiana abia pe la orele pranzului. Restul zilei de 31 iulie l-am petrecut cutreierand zona in cautarea celui mai bun loc de observare pentru urmatoarea zi: ziua eclipsei. Intreprinderea noastra nu a fost usoara, intrucat Novosibirskul este un oras cat Bucurestiul, dar are doar cateva indicatoare. Te confrunti cu acelasi trafic infernal, insa si cu soferi de taxi parca parasutati de aviatia americana la deruta, fara harti, inca din vremea Razboiului Rece.

Ziua eclipsei

Pe 31 dupa-amiaza in Siberia, la pranz la noi, ne-am sfatuit cu doamna Ortansa Jude, specialistul Institutului de Meteorologie si Hidrologie, in privinta zonei pe care urma sa o alegem pentru observarea eclipsei. Aveam in vedere o suprafata cu raza de 200 de kilometri din jurul Novosibirskului, preferabil de-a lungul autostrazii care duce spre China traversand Muntii Altai. Desi prognoza locala indica in timpul totalitatii ploaie, am urmat cu strictete indicatiile de expert ale doamnei Jude, asistata excelent de doamna Teodora Cumpanasu. De la 6.000 de kilometri departare, distinsele doamne au reusit o prognoza foarte exacta pentru ora 17.43, cand Soarele urma sa fie acoperit de discul Selenei. Cu toate ca aveam cer senin, vantul s-a jucat la propriu cu nervii si cu instrumentele noastre. Sufla cu 50 km/h, ridicand in atmosfera nisipul de pe plaja lacului Obi, locul nostru de observatie. A trebuit sa ne adapostim in spatele unui dig, unde am fost mai feriti de rafalele lui puternice. In mod normal, aparitia umbrei lunare duce la intetirea vantului, dar aceasta eclipsa a fost cu totul atipica, irepetabila dupa spusele vanatorilor de eclipse. In primul rand, temperatura a refuzat sa scada cu mai mult de 4 grade in locul din care am imortalizat noi fenomenul ceresc. In al doilea rand, Soarele nu a prezentat nici o pata pe fotosfera. Nu-mi aduc aminte de vreo poza trasa la eclipsele anterioare – si va asigur ca le-am vazut pe majoritatea – in care Soarele sa nu aiba macar o pata. Pentru fotografiere, pata solara este esentiala, intrucat in functie de ea se face focusul. Norocul nostru a fost ca am reusit sa scoatem imaginea pe laptopul din dotare, un Panasonic ToughBook, excelent in conditii de nisip abundent.

Daca la o eclipsa normala se face aproape intuneric, iar cerul de la orizont se inroseste ca la asfintit, acum, particulele de nisip ridicate de vant au facut ca eclipsa sa fie neobisnuit de luminoasa. Coroana s-a intrezarit pe un cer gri-murdar, iar nuantele de rosu de la orizont au fost foarte estompate, trecand aproape neobservate. Inelul de la baza coroanei solare a aratat extrem de luminos, nelasand sa se zareasca nici macar uriasa protuberanta, de circa 5-6 diametre terestre, care se inalta maiestuos de pe fotosfera. Numai aparatele foto au reusit sa surprinda aceasta limba de plasma incolacita in jurul liniilor invizibile ale campului magnetic solar. Un alt aspect atipic, dar care de aceasta data ne-a fost de mare ajutor, l-a reprezentat oprirea totala a vantului. Poate de aici si impresia ca temperatura nu a scazut in timpul totalitatii.

Desi puternic mediatizat, locul observatiei – malul nordic al fluviului Obi – a fost ocolit de cei peste 10.000 de turisti veniti din intreaga lume sa asiste la eveniment. La fel de bizar, nu am auzit strigatele multimii, atat de prezente in memoria mea de la precedenta eclipsa din Turcia, din urma cu doi ani. Sa fie rusii mai reci si mai putin miscati de un fenomen care a ingrozit secole de-a randul toata suflarea cu frica lui Dumnezeu, Allah sau Buddha? Parerea noastra este ca vizitatorii au ramas muti de uimire in fata jocului olimpic al gravitatiei, pus la cale de zei inaintea aparitiei primei ramuri de maslin. Cuvintele sunt de prisos, epitetele la ceas de after eclipse stirbesc frumusetea fenomenului. Va las sa admirati imaginile obtinute de echipa DESCOPERA, imagini care povestesc singure fenomenul din Siberia. Cu gandul la urmatoarea eclipsa totala de Soare, Cer senin, Catalin Beldea.

Eclipse Facts

Iata cateva aspecte pe care trebuie sa le ai in vedere daca vrei sa te intorci cu rezultate dintr-o expeditie al carei scop este observarea unei eclipse totale de Soare:

• Fenomenul e unic in Sistemul Solar datorita unei coincidente stranii: Luna se afla de 400 de ori mai aproape de noi decat Soarele si este in acelasi timp de 400 de ori mai mica in diametru decat astrul zilei. Asta face ca discul Lunii si cel al Soarelui sa se suprapuna perfect in timpul eclipsei totale, facand sa se observe ceea ce este invizibil in mod obisnuit: exploziile de la marginea Soarelui si coroana solara cu striatiile provocate de liniile campului magnetic.
• Principalul obstacol in calea observarii cu succes a unei eclipse il reprezinta norii. Daca nu e senin, nu se vede nimic. Pentru a evita acest risc, se alege din banda de totalitate – care strabate de obicei o treime din circumferinta Terrei – un loc de observatie cu statistica buna in privinta nebulozitatii. Daca in urma cu doi ani optam pentru orasul Side, de pe coasta turca a Marii Mediterane, acum am ales Novosibirskul. Pe malul lacului de acumulare de pe fluviul Obi, la sud de Novosibirsk, statistica indica o probabilitatede 50-55% ca bolta sa fie senina.
• Un al treilea aspect demn de luat in seama inaintea „plecarii spre totalitate“ il reprezinta situatia politica din tara aleasa pentru observatie. Rusia ni s-a parut mai sigura decat China, desi in China conditiile meteo ar fi fost mai bune. Dupa eclipsa, insa, aveam sa constatam ca statistica poate fi dedusa direct din legile lui Murphy: daca exista o mica sansa ca un lucru rau sa se intample, atunci acesta se va intampla cu siguranta! In desertul chinez a fost innorat.
• Cea mai buna imagine a unei eclipse o surprinde retina. Privita cu ochiul liber, o eclipsa totala de Soare seamana cu o revelatie. Pentru fotografierea ei, va trebuie un arsenal versatil si compact, usor de instalat si manevrat. Noi am ales sa folosim o luneta cu focala de doar 480 mm pe post de teleobiectiv si un aparat foto DSLR semiprofesional cu functie live view, esentiala pentru o focalizare buna.