Home » Stiinta » Zece discutii contradictorii fara raspuns

Zece discutii contradictorii fara raspuns

11.01.2010
Oamenii au avut discordii si pareri divergente inca din cele mai vechi timpuri. De-a lungul secolelor, ideea de disensiune a capatat nuante ideologice, s-a dezvoltat, s-a perfectionat si a ajuns la statutul de dilema. Dilema este acea chestiune care necesita un raspuns, dar care ramane intotdeauna nerezolvata in urma oricaror dezbateri; dezbateri extinse, in cazul exemplelor ce urmeaza, pe parcursul a zeci, sute si poate chiar mii de ani.

Evolutie sau
Creatie?

De secole, aceasta controversata tema este un veritabil mar al
discordiei intre teologi si oameni de stiinta. Discutia dateaza
aproximativ din vremurile in care grupuri religioase erau la fel de
puternice si influente precum capetele incoronate care guvernau
regatele si principatele medievale. Atunci cand oameni precum
Nicolaus Copernic au inceput sa postuleze teorii conform carora
Pamantul nu s-ar afla in centrul Universului, ideea celor sase zile
de plamadire a planetei precum si rolul lui Dumnezeu in aceasta
chestiune au inceput sa fie supuse circumspectiei si contestate. Nu
a mai fost necesar decat pasul
intrarii in scena a lui Darwin
si a teoriei sale
evolutioniste, pentru ca dezbaterea dintre evolutie si creatie sa
erupa fervent si neobosit. Mai mult, luand in considerare si faptul
ca exista cam tot atatea versiuni ale „Facerii” pe cate religii sau
credinte sunt, devine evident faptul ca inclestarea „evolutionism
vs creationism” nu isi va afla prea curand invingatorul si
invinsul.

Ereditate versus
Mediu?

Oare modul si conditiile in care suntem crescuti
ne afecteaza cu adevarat caracterul si personalitatea la
maturitate
mai mult decat informatia intiparita in
codurile noastre genetice? Daca un om se naste, spre exemplu,
intr-o familie de muzicieni, el insusi este astfel facut incat sa
devina muzician din pricina genelor sale sau ca urmare a educatiei
primite? Atunci cand gemenii identici sunt separati la nastere si
cresc avand preferinte identice este aceasta o dovada ca natura
joaca un rol mai important decat cultura? Pe de alta parte, cum se
face ca, fiind crescuti impreuna, ani de zile, in aceeasi familie
si adesea in acelasi anturaj, doi frati o iau pe drumuri cu totul
diferite si dezvolta personalitati distincte? Deocamdata, este
imposibil de spus daca ajungem sa fim cine suntem gratie bagajului
genetic sau a conjuctuncturilor sociale. Cel mai probabil, avem
de-a face cu o medie a celor doua, dar cat de puternic ne
influenteaza una sau alta este o chestiune aprins dezbatuta de
cateva sute de ani incoace.

Libertatea sau
restrictionarea posesiei de arme?

Un aforism deja celebru spune ca „Nu armele ucid oameni, ci
oamenii ucid oameni”. In SUA, cetatenii au dreptul legal de a
poseda arme de foc, fapt care este evident primejdios pentru
integritatea fizica sau viata persoanelor. Pe de alta parte, in
proportie de peste 90%, cei care cumpara armament sunt cetateni
responsabili, care nu au incalcat niciodata legea, nu au facut
abuzuri de niciun fel si nici nu ajung sa le foloseasca vreodata.
Ar trebui ingradit dreptul de a purta arma si a se autoapara al
unor oameni doar fiindca alti indivizi se simt amenintati? Pe de
alta parte, de ce li s-ar permite unora sa posede armament de foc,
pe timp de pace, intr-un teritoriu controlat, cu cetateni pasnici?
Teoretic, este normal ca oamenii sa aiba arme pentru a se apara de
raufacatori. Pe de alta parte, inclusiv raufacatorii au acces la
arme
, iar acest lucru le faciliteaza exponential
crimele. Se poate decide, dinainte, cine este un om bun si nu va
folosi in mod abuziv arma din dotare si cine are intentii nefaste
si o va folosi pentru a comite crime?

Eutanasia sau viata in
chin?

Doctorul american Jack Kevorkian a ajutat multi oameni sa se
sinucida, ca urmare a dorintei acestora exprimate expres in acest
sens, dar si din pricina conditiilor precare si chinuitoare de
sanatate pe care le aveau. Motivele lui au fost supuse criticilor,
deoarece se presupune aprioric ca viata, in orice forma ar fi ea,
este pretioasa. Totusi, pacientii controversatului doctor (unul
dintre cei mai mari activisti la nivel mondial ai dreptului
bolnavilor la sinucidere asistata), au dorit sa isi incheie
socotelile cu aceasta existenta. Oare bolnavii nu au dreptul sa
hotarasca pentru ei insisi? De ce ar decide altcineva (guvernul,
societatea civila, morala?) in locul lor pentru o viata in
suferinta, agonie si impotriva vointei lor? Si, pana la urma, care
este alegerea mai buna? Daca exista Dumnezeu si condamna,
intr-adevar, sinuciderea, sunt trasi la raspundere si cei care au
mijlocit-o? Pe de alta parte, merita traita o viata de durere
constanta, nesomn, agonie, tristete, inutilitate si stare
vegetativa?

Pedeapsa cu moartea sau
inchisoare?

Pe tot parcursul Antichitatii si a Evului Mediu, cu mici nuante
legate de diversele organizari politice si stratificari sociale,
societatile si-au alcatuit sistemul de legi dupa regula „ochi
pentru ochi, dinte pentru dinte”, ceea ce se traducea si prin „o
viata pentru o viata”. Cel care lua o viata, trebuia sa plateasca,
la randul sau, cu cea proprie. Intrebarea care se impune este daca
societatea moderna a evoluat suficient de mult incat pedeapsa cu
moartea
sa fie abolita. O alta intrebare legitima ar
fi aceea daca pedeapsa cu moartea este cu adevarat justa, daca
foloseste evolutiei sociale sau este un procedeu barbar. Cand este
condamnarea la moarte justificabila? Se impune in cazul unei
omucideri accidentale? Dar unei crime in masa? Cine decide cand ar
trebui sa se aplice o asemenea pedeaspa si cand nu?

Avort sau
pro-viata?

Are o femeie dreptul sa isi controleze propriul trup, astfel
incat sa puna capat unei noi vieti care ii creste in pantece? Care
este momentul in care un fetus poate fi considerat viu, iar
avortarea sa o crima? Ce se intampla daca o femeie ramane
insarcinata in urma unui viol si poarta in pantece un copil pe
care, evident, nu si l-a dorit? Acea viata este menita sa existe,
are valoare? Mai mult, merita adus pe lume un copil al carui viitor
handicap, identificat la ecograf, i-ar transforma intreaga viata
intr-un chin si intr-un sir nesfarsit de suferinte? Pe de alta
parte, nu avem nicio certitudine daca suntem inzestrati cu suflet
sau nu. Daca da, atunci viata este dorita de Dumnezeu si, intr-o
asemenea situatie, cine suntem noi sa decidem in locul Lui?

*

Liber arbitru sau
Destin?

Dezbaterea liberului arbitru versus destin se intersecteaza in
dezbateri cu doctrina crestina conform careia Dumnezeu este
omniscient si cunoaste tot ce s-a intamplat si mai ales tot ce se
va intampla. Daca Dumnezeu vede dinainte totul, inseamna ca totul
este deja scris, prestabilit. In acest caz, destinul sau liberul
arbitru este cel care ma face pe mine acum sa scriu, iar pe tine sa
continui sa citesti materialul de fata? Unii sustin ca Dumnezeu
stia dinainte ca vei ajunge dinaintea acestui articol si il vei
citi, dar in acelasi timp exista persoane de parere ca intotdeauna
ai de ales. Ideea de destin contravine actiunilor noastre
cotidiene, pe care le executam luand constant decizii. Este,
asadar, un destin prevazut sau alegem cu adevarat liber si
independent ceea ce facem?

Morala – relativa sau
universala?

La fel ca si in problema controlului armelor si munitiilor,
discutia daca etica este relativa sau universal valabila se reduce
la problematica urmatoare: binele unuia cantereste mai mult decat
binele multora? Daca este in regula sa te culci cu sotia unui alt
barbat intr-o societate iar in alta – nu, atunci moralitatea este
relativa in functie de societate si de persoana. Un fel de „scopul
scuza mijloacele”. De ce multe tabu-uri sociale nu sunt considerate
universal imorale? De ce in tari diferite exista legi si percepte
etice diferite? Pe de alta parte, daca nu ai fi niciodata in stare
sa ii furi geanta unei femei, atunci de ce piratezi un DVD cu
dezinvoltura?

Oul sau
gaina?

Este, practic, o versiune mai plastica si mai amuzanta a
vesnicei opozitii dintre evolutionism si creationism. Dezbaterea
„Cine a fost primul? Oul sau gaina” a staruit peste secole mai ales
pentru ca se intreaba daca animalele au evoluat si apoi s-au
reprodus sau au eclozat direct? Pentru filosofii antici, discutia
despre primordialitatea oului sau a gainii evoca in general
intrebarea referitoare la cum au inceput viata si Universul in
general; cauza si efectul. Intrebarea ar putea fi reformulata
astfel: Cine a venit primul, X care nu poate aparea fara Y, sau Y
care nu poate aparea fara X? In budism, dar si unele culturi
mezoamericane (azteca, mayasa) exista convingerea existentei unei
ciclicitati a timpului, cu ere repetitive. Aceasta perspectiva
asupra timpului ofera un raspuns diferit pentru intrebarea „cine a
fost primul”, mai ales atunci cand este invocat conceptul Eternei
Reintoarceri: timpul se repeta etern si, ca atare, nu exista un
„prim” in eternitate si nu exista creatie.

Credinciosi versus
atei

Inca din cele mai vechi timpuri, oamenii au imaginat, au crezut
in si au incercat sa dovedeasca existenta unei Fiinte superioare,
supreme si atotputernice, care sta la baza crearii omului, a lumii
si, in general, a tuturor lucrurilor. Cele mai multe sisteme
religioase pornesc de la evidenta relevata a existentei lui
Dumnezeu si a faptului ca mai exista si viata dupa moarte,
un loc unde sufletele oamenilor ajung dupa ce murim. In general,
credinciosii – unii sinceri, altii mai sceptici, dar care incearca
sa se autoconvinga de acest adevar nedemonstrabil – gasesc in
credinta confort si refugiu, dar mai ales o explicatie si un sens
pentru toate care se intampla in viata lor, cu bune si cu rele. Pe
de alta parte, ateii cauta aceeasi explicatie si acelasi sens
intr-o serie intamplari de natura stiintifica, observabila si
demonstrabila. Pentru ei, aparitia vietii a fost „un accident” –
rezultatul unor reactii chimice si legi fizice, iar evolutia
speciilor si aparitia omului au avut loc datorita schimbarii
diverselor conditii naturale de pe planeta noastra. Cine are
dreptate?