Prima pagină Timp Liber

Reviste

Redactia Descopera.ro | 11.17.2008 | ● Vizualizări: 83
Reviste     no tags + zoom
Galerie foto (1)

de Daniel Nicolescu

Turcia uber alles

BBC History Magazine, vol. 9, nr. 10, octombrie 2008
O pledoarie nu doar emotionanta, ci si temeinic argumentata privitoare la necesitatea integrarii Turciei in UE ne ofera, la rubrica de Opinii a revistei, Dominic Sandbrook. Este un exercitiu de libertate a gandirii si o dovada a faptului ca echipele redactionale si manageriale ale H.M. se tem mai mult de poncife decat de idei proaspete, fie acestea si socante. Majoritatea comentatorilor care se opun accesului Turciei in UE folosesc drept argumente faptul ca vasta republica este greu guvernabila, nelinistitor de imprevizibila sau, pur si simplu, ca „este mult prea diferita“ ca sa faca parte din cel mai exclusivist club al lumii. Turcia a ramas pentru ei un tinut al minaretelor si moscheilor, sfasiata de tensiunile dintre justitie, armata si majoritatea islamica. Nu e neaparat nevoie sa recurgem la istoria veche spre a sesiza neajunsurile acestei teze, spune Sandbrook. Asa cum poate observa orice vizitator actual al Istanbulului, acesta nu este prin nimic mai putin european decat alte orase mari din Balcani (bunaoara Atena, Sofia sau Bucuresti). Pe de alta parte, din momentul in care Turcia a devenit membru NATO, in 1952, ea a fost un stalp al Aliantei, pentru o buna bucata de vreme jucand un rol mai important chiar si decat Germania. Sa nu uitam nici faptul ca aproximativ trei milioane de turci traiesc deja in Germania si alte vreo doua milioane in Marea Britanie, Franta, Olanda, Austria, Bulgaria. Altfel spus, exista deja mai multi turci in Uniunea Europeana decat danezi sau irlandezi. Asa cum milioane de turisti pot sesiza in fiecare vara, putine alte tari au o mai bogata si mai tipica mostenire europeana decat Turcia: de la zidurile naruite ale Troiei la Biblioteca din Efes, coasta egeica straluceste de marturii ale pozitiei centrale a Turciei in „Marea Grecie“ si ale exploziei de civilizatie pe care Turcia a facut-o posibila in partea de Rasarit a Imperiul Roman. Ca sa nu mai vorbim despre faptul ca, atunci cand dorim sa privim adevaratul leagan al Renasterii, ar trebui sa ne uitam mai degraba incoace decat spre Italia…

Robo Hop

Popular Science, vol. 271, nr. 5, noiembrie 2008
In sectorul Headlines intalnim un articol care se deschide cu urmatoarea fraza: „Nu stim exact ce este mai inspaimantator – sa te ratacesti intr-o padure sau sa fii salvat, in aceeasi padure, de catre un stol de miniroboti cu forma de lacusta.“ Despre ce este, de fapt, vorba? Dario Floreano si Mirko Kovac, de la Laboratorul pentru Sisteme Inteligente din Lausanne, Elvetia, au concluzionat ca, in situatiile de search-and-rescue, cele mai nimerite fiinte pentru a sluji drept modele la crearea unor roboti sunt greierii si lacustele. Microrobotii proiectati pana acum pentru salvarea persoanelor ratacite prin munti se impiedicau de terenurile accidentate (pentru ca inaintau prin mers sau prin rostogolire), deci trebuia gasita o solutie mai performanta. Asa s-a ajuns la modelul Robo Hop, dotat cu senzori si minicamere de luat vederi, care poate efectua salturi de pana la trei metri, adica de 10 ori mai ample decat orice alt robot de talia sa (7 g si 5 cm inaltime).

Exoscheletul-miracol

Science et vie, nr. 1.093, octombrie 2008
Pe 25 august a.c., in Haifa (Israel), Amit Goffer, inginer la intreprinderea Argo Medical Technologies, a facut publica o armatura motorizata inedita, care le va permite paraliticilor sa mearga din nou. Rewalk este alcatuit din cate un suport pentru fiecare picior, senzori si un rucsac ce contine un computer si niste baterii reincarcabile. Cu ajutorul unei telecomenzi, utilizatorul alege miscarea pe care doreste s-o execute (ridicare in picioare, sedere, mers, urcarea unor scari...). Simultan, senzorii declanseaza miscarea adecvata a armaturii, care calauzeste picioarele. Totusi, o pereche de carje este in continuare necesara, pentru ca utilizatorul sa se mentina in echilibru. Sistemul se preconizeaza a fi comercializat incepand cu 2010, pentru suma de 13.000 de euro.



Reviste de altadata

Boabe de grau, anul V, nr. 6, noiembrie-decembrie 1934

Urme romanesti la Meteore

Numarul de sfarsit de an al revistei il desfata pe iubitorul de istorie si, in general, de cultura cu un excelent articol semnat de profesorul Marcu Beza. Calitatea expunerii face inoportuna obisnuita sinteza, impunand folosirea citatului: „Inca de la 1220 – scrie profesorul Beza –, un arhiereu de seama, George Vardanis, se plange ca in orasul Grebena nu se aude greceasca, numind pe locuitorii ei valahi varvarofoni, adica vorbitori ai unei limbi barbare.“ „Fata de 1383, anul mortii schivnicului Athanasie de la Manastirea Schimbarii la Fata, de pe tronul aceleiasi Vlahii ii sosi si un urmas in persoana regelui Ioan Duca Paleologul, cu numele monahicesc de Ioasaf, fiu al lui Simon Vros, care pomenea intr-un hrisov – la 1358 – de strabunii sai domnitori in Vlahia si intr-altul, cu opt ani mai tarziu, ca luase prin mostenire Vlahia; Alexie Anghel, ramas in locul lui Ioasaf, se intitula Cesar al Vlahiei, iscalind cu cerneala verde.“ „Si sunt pline actele Meteorelor de pomenirea unor dregatori inalti si gospodari vlahi ca Petrita, Dragu, Calota, Bunila.“ „Se pare ca tot un membru al dinastiei stapanitoare pe-atunci in Marea Vlahie, Ioan Cantacuzino, a intemeiat Manastirea Sfantului Stefan, la inceputul veacului al XV-lea. Mai tarziu, doi frati calugari din neamul Apsarazilor, care ne-au trimis si noua in Moldova pe vistiernicul Zotu, ginerele lui Petru Schiopul, au cladit Manastirea Sfintei Treimi.“ Un amanunt: Regina Maria a reusit sa patrunda in incinta Manastirii Schimbarii la Fata, desi accesul femeilor era si este interzis; la protestul staretului, ea l-a sarutat pe acesta pe frunte…

ASCULTĂ CE GÂNDEȘTI