Home » Travelling » Twin Lakes, lupte de cocosi si… plaja

Twin Lakes, lupte de cocosi si… plaja

Publicat: 26.05.2008
Ultima parte a excursiei in Filipine ne-a prilejuit intalnirea cu al doilea oras ca marime – Cebu, o incursiune in padurea tropicala a parcului national Twin Lakes si mult aclamata plaja cu nisip alb de la Boracay, unde sporturile nautice si drumetiile pe dealurile ce inconjoara plaja formeaza un melanj facut sa incante atat drumetul activ, cat si pe cel care nu vrea decat sa stea linistit la soare cu un cocktail.

Cebu este punctul de legatura intre nord si sud, la fel de murdar ca Manila; dar cu o piata pitoreasca cu mirosuri grele. Dupa ce am vazut tot felul de barci, cu motor sau fara a sosit timpul sa experimentam si calatoria cu un ferry – SuperCat către Dumaguete. Tinta noastra este Parcul National Twin Lakes. Odata ajunsi acolo contactam o agentie locala sa ne aranjeze un tur de jumatate de zi, dar din pacate nu ne pot organiza excursia, cu transport de la locul de cazare, dar ne recomanda un loc inedit unde sa innoptam: Forest Campcasute de bambus in mijlocul junglei. Vizitam apoi o alta agentie ca sa aranjam totusi excursia de a doua zi. Ni se promite solemn ca la 9 dimineata vom fi luaţi de un microbuz. Servim cina la niste mese puse pe iarba, la lumina lumanarilor si stam de povesti pana noaptea tarziu. Gasesc un gandac in supa si il indepartez fara comentarii. Altadata as fi cerut o alta supa. Probabil m-am obisnuit cu drumul, cu natura. Chiar ma gandesc daca as putea trai in salbaticie o perioada. Surad cu multumire stiind ca la cateva sute de km de aici, vecinii chinezi din sud prepara mancaruri fierte in urina de cal. Ce poate fi asa rau la un biet gandac inecat in supa?

A doua zi, pe lumina, cercetam imprejurimile: orhidee, un pod din franghii si lemn, destul de mobil, si un copac in care undeva sus poti servi masa. Locul pare desprins din basme. Se face 9, se face 9.30 si nu vine nimeni sa ne ia in excursia spre Twin Lakes pe care ne-o dorim, suntem cam dezamagiti, ni se cam naruie visul de a ajunge in parcul national. Proprietareasa casutelor ne vede cam amarati, ii povestim ca asteptam masina si, timid, cu oarece indoieli incepe sa ne spuna de o masina a sotului ei; masina e grozava si ne permite sa stam si in picioare. Pe drum copiii ne saluta voios, “Hello, Hello!”, raspundem si noi la fel, facandu-le cu mana precum presedintii aflati in vizita de lucru. Mai auzim si cate un “Hello” fara sa vedem pe nimeni împrejur, ceea ce creeaza confuzie, ne uitam unii la altii mirati. Curand descoperim misterul – un copil in palmier. Soferul nostru tace. Avem inca doua ore de mers. Mai e un alt lac in drum cu copaci proptiti bine in albie si cu ceata din jur parca suntem in Twin Peaks, mai degraba decat la Twin Lakes.

Pentru soferul nostru e prima vizita in parcul national, desi e foarte aproape de casa lui. E incantat de ceea ce vede si promite sa vina odata si cu sotia. Noi inspectam padurea, lacurile si ne intoarcem spre Forest Camp. Duminica e zi de pariuri si lupte de cocosi. Asta e una din placerile de week-end filipinezilor si in unele zone desi pariurile sunt interzise ei tot le practica. In timpul saptamanii vezi cocosi plimbandu-se tantosi prin gradini, cocosi purtati pe brate de stapani, cocosi pregatiti de lupta. Si duminica e ziua infruntarii. Li se leaga lame de picioare si pornesc prima repriza. Inutil sa mai spun ca toata lumea din imprejurimi e prezenta, iar afara sunt insirate zeci de motociclete, scootere si triciclete. Unii cocosi nu prea au chef de lupta, dar sunt starniti. Dupa ce se mai ranesc se face o pauza de cusut: intestine, stomac, copanele si apoi lupta se reia.

Nu stiu daca au telenovele, dar cu siguranta, asta e distractia de duminica. In restul timpului sportul national ramane karaoke, care are un loc special in inimile tuturor filipinezilor. Dar calatorului ii sade bine cu drumul, asa ca ne despartim si de Forest Camp dupa doua nopti. Daca ar fi sa revin in Filipine asta e cu siguranta unul din locurile acelea pe care as vrea sa-l revad. Ne ramane un ultim loc de vazut, paradisul petrecaretilor, insula cea mai cautata pentru distractiile ei nocturne – Boracay! Luam avionul din Cebu spre Caticlan. De acolo sunt niste curse regulate cu barca, special pentru cei sositi în aeroport. Tot pentru ei canta si un grup de violonisti. La debarcare aceeasi reteta – localnicii vin cu o gramada de oferte de cazare, plimbare cu barca sau echipament de scufundat.

Boracay, paradisul clubberilor

Boracay este o insula mult mai animata decat Malapascua, stiam ca e asa, dar nimic nu se compara odihna pe plaja dupa ce ai schimbat avioane, barci si ai tot umblat dintr-un oras in altul prin praf, ganguri si piete. In sfarsit, plaja, mare, soare. „Boat m’am?“ ma intreaba cate unul. Tentatia e mare, poti sa incerci si alte distractii in afara de scufundari, cum ar fi yachting sau kayaking. Uneori as zice ca asta e fericirea fara pretentii: sa fii intr-un cayac si sa dai din vasle spre apus cu un prieten bun in spate si sa stii ca vacanta nu s-a terminat inca. Seara exploram imprejurimile. E greu sa ne hotaram la ce restaurant sa mancam. Am cam trait in salbaticie in ultimul timp si atata varietate de mancare creeaza confuzie. Alegem un restaurant indian.

Ne asezam pe perne si studiem meniul. Intre panze si lampi se plimba soparle; li se vede doar silueta. Oricum m-am obisnuit cu ele in camera si cu zgomotul pe care-l fac. Dar daca as merge in India m-as obisnui cu serpii? Mancam pe saturate si apoi pornim sa vedem si cum e viata de noapte in Boracay. E o destinatie celebra in Filipine, unii vin numai pentru insula asta, asa cum sunt unii care-si petrec tot concediul in Ibiza. Are mult mai multe baruri fata de alte locuri, dar nicaieri nu e muzica traditională filipineza, nimic din specificul locului. Altfel, cred ca e o intelegere intre baruri, sa puna fiecare alt gen de muzica, occidental oricum. Pe insula e si internet, si mall, si zarva mare. Mergem si la un concert de muzica folk pe plaja, dar tot mi-e dor de Malapascua si de linistea de acolo. Exista si aici oaze de liniste, dar trebuie sa le cauti bine pe insula. In cate un golfulet, departe, mai e cate un localnic care-si repara barca.

Facts

Cazarea la Forest Camp incepe de la 35 dolari/noapte, iar mai multe informatii gasiti aici
Insula Boracay pe langa plaja de vis cu nisip alb are si dealuri care ajung la 100 m, ceea ce diversifica activitatile de pe insula si cu trekking, pe langa sporturile acvatice.

Conform Yahoo! Travel insula Boracay a fost cea mai apreciata plaja din 2007. Vedeti mai jos top 10.

1. Boracay Island, Filipine
2. Nassau, The Bahamas
3. Cebu, Filipine
4. Phan Thiet, Vietnam
5. Montego Bay, Jamaica
6. Phuket, Thailand
7. Cozumel, Mexico
8. San Diego, California
9. Honolulu, Hawaii
10. San Juan, Puerto Rico

Citeste si alte articole Descopera despre turismul in Filipine:

1. Metro Manila – Orasul de la capatul lumii
2. Filipine la pas
3. Scufundari in tara celor 7000 de insule

Urmărește DESCOPERĂ.ro pe
Google News și Google Showcase