Prima pagină Maratoanele Descopera Vikingii marii cuceritori

Legătura stranie dintre vikingi şi zeii lor

Alexandru Voiculescu 01.27.2019 | ● Vizualizări: 836
Captură foto Youtube/HISTORY     + zoom
Galerie foto (1)

Cum îşi percepeau vikingii zeii? Această întrebare nu poate avea un singur răspuns, iar niciunul nu este în totalitate cert. În mare, se poate spună că religia politeistă a scandinavilor nu era diferită faţă de alte religii politeiste antice, în sensul că zeii nu reprezentau o sursă de moralitate şi nu se aşteptau ca aceştia să pedepsească oamenii pentru relele făcute.

Acesta este rezultatul unui studiu recent publicat în jurnalul Religion, Brain & Behavior de cercetătorii suedezi de la Universitatea Uppsala.

În ciuda lipsei elementului moralizator la zeii nordici, vikingii au creat o societate complexă, ceea ce sugerează că şi credinţa în zei „mai mici” pot duce la cooperare şi dezvoltare umană, scrie Live Science.

„Din perspectivă vikingă, se pare că există un număr de fiinţe supernaturale care facilitează cooperarea”, a precizat Ben Raffield, autorul studiului.



Thor, Odin, Freyja, Loki şi alţi zei sunt bine cunoscuţi astăzi, dar cunoaşterea credinţei vikingilor este o sarcină dificilă. Înainte de ajungerea misionarilor creştini şi a călătorilor în jurul secolului al VIII-lea, scandinavii nu scriau aproape nimic. Poemele, odele şi alte elemente din tradiţia scandinavă au fost scrise abia prin secolul al XIII-lea, în special de Snorri Sturluson din Islanda, la ceva timp după convertirea la creştinism. De aceea, sursele nu sunt atât de sigure, tradiţia putând fi nuanţată de tradiţia creştină.

Totuşi, acestea pot fi corelate cu dovezi arheologice. Raffield şi colegii săi au analizat artefacte vikinge şi mai multe scrieri.

Studiul face parte din dezbaterea din antropologie cu privire la rolul credinţelor în supranatural pentru formarea societăţilor complexe. Unii cercetători susţin că oamenii pot fi ţinuţi în frâu sub ameninţarea pedepsei. Dar dacă acest lucru este adevărat, nu se ştie cu certitudine dacă un zeu „mare” precum cel din credinţele monoteiste avraamice este neapărat necesar sau dacă şi alte fiinţe superioare pot rezolva problema.

„Puteau sau nu puteau pedepsi pe cei care încălcau normele sociale”

Vikingii reprezintă un care particular în acest sens, pentru că au trecut prin schimbări majore din 750 până în 1050. La începutul acestui interval de timp, Scandinavia era locuită de mici triburi, iar la sfârşit era o societate complexă cu regate, legi şi politică ce era capabilă să lanseze epxediţii până în America de Nord. Astfel, cercetătorii suedezi au dorit să vadă dacă un zeu moralizator precum cel creştin a fost necesar pentru transformare.

Descoperirile sugerează că nu. Vikingii credeau că zeii îi urmăresc. Oamenii jurau în faţa zeilor, contractele îi menţionau, iar personajele din legende care nu reuşeau să facă sacrificii pentru ei mureau deseori în moduri bizare.

„Puteau sau nu puteau pedepsi pe cei care încălcau normele sociale, iar în unele cazuri creau situaţii care erau menite să rănească oamenii, pentru niciun motiv decât acela că pot. Astfel, se pare că nu erau preocupaţi cu privire la menţinerea unor standarde morale”, a precizat Raffield.

De asemenea, se pare şi că vikingii nu vedeau zeii ca fiind cel mai important factor în succesul sau eşecul lor. Poate mai important era conceptul de predestinare. Acesta era reprezentat de cele trei norne, Urd, Verdandi şi Skuld, care reprezintă trecutul, prezentul şi respectiv viitorul.

Chiar şi aşa, scandinavii au putut crea o societate dezvoltată, asemenea altor civilizaţii cu religii politeiste importante în istoria omenirii, precum Roma, Grecia, Egipt sau Babilon.

Vă recomandăm să citiţi şi următoarele articole:

Smoala a fost secretul invaziilor vikingilor din Europa

De ce bărbaţii vikingi erau înmormântaţi alături de armăsari, şi nu de iepe

Marea Armată a vikingilor şi cucerirea (aproape) totală a insulei britanice şi a Franciei

Un nou studiu arată că metoda de navigaţie a vikingilor era extrem de precisă

ASCULTĂ CE GÂNDEȘTI